Țipătul
strada
aduce sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
devin țipăt
iau cu asalt
timpanul,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
ocupă labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
fortăreața gândurilor
se înclină lasă
loc neliniștii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înot, poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre devenire sau poezii despre conștiință
Citate similare
Sunetele
din stradă
vin sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
iau cu asalt
timpanul,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
se pierd în labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
fortăreața gândurilor cedează
locul neliniștii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul
din stradă
vin sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
devin țipăt
bat în
timpan,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
ocupă labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
imagini străbătute de frig
lovesc în
fortăreața gândurilor
ea se înclină
cedează
locul neliniștii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre imagine
Îmi crește un șarpe în burtă
o singură ușă
lasă loc ispitei
între oasele mele
scăldate în lumină
îmi da răgazul să respir în aburul rămas
de la nașterea lumii,
Dumnezeu jucându-se mi-a scris
pe frunte cu Adam
să recunosc vocea Evei
plecată la miezul zilei
să-și onduleze glasul,
ea mă îndulcește în nopți
când sânii îi devin muguri
iar pulpele miere.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre miezul zilei
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
Liniștita prăbușire ne inundă venele
la New York se moare.
Mâine este ziua mea.
Unsprezece Septembrie 2
turnați în cenușă
Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă
în zbor dezarticulat cu aripi risipite.
Bolnav pasărea sapă în
cercul înfierbântat al aerului otrăvit,
se rup cuvintele pământului care frânge
cerul rănit în compasul incandescent.
Inimi planează și se strivesc de betonul încins
tremură carnea lăsată să curgă
cu izvor tăcut se împlinește destinul
plecării din trup.
Cei ce devin zi rup groaza în silabe
sunt fiii neajunși ai tăcerii
se nasc în oceanul de ochi
cu brațe desprinse, turnați în cenușă
vocile lor hașurate
traversează versetul topirii întru ființă.
Unsprezece septembrie 3
Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se așterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieții miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează orașul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
își tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.
Unsprezece Septembrie 4
Aripile noastre
Sânul tău gust al piersicii plânge
în epava unui vis răstignit
expus zborului neterminat
nu-ți fie frică,
norii poartă chipul nostru
vom avea aripi
din tencuială trupurile captive
se vor desface în lumină
ușile deschise
vor lăsa iarna în toamnă
este timpul
să abdicăm
din visul care decora altădată cerul
în căutarea primăverii.
Nu-ți alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în ființa care se zămislește
din foc și cuvinte
în liniștea așternută
vom avea aripi
Unsprezece Septembrie 5
Gândul fiului
De astăzi mama va împleti așteptarea
în părul păpușilor din geam
cu cârlionți de mătase din pletele lunii
pe buze le va pune ruj din praful de stele
își va dori la masă fiul
dar acesta nu va mai avea suficientă lumină să
învețe numărătoarea secundelor în drumul spre casă.
în mod permanent
ea va locui în salonul dimineților albastre,
căluții de mare și berzele o vor însoți.
Din coșul lui cu rufe purtate
va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună,
apoi meticuloasă îl va înveli în straie
de duminică.
După amiaza va pregăti cina pentru timpul
șchiop
Unsprezece Septembrie
Telefonul 6
La capătul firului
sunt secunde pe care timpul le înrămează
spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei
desprinde silabe din carnea cuvintelor
se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge
întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii
clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare
stinsă în marea de foc a zborului
Unsprezece Septembrie
Pompierul 7
sângele se preschimbă în durere
aerul toxic te învăluie gata
să acopere sirena ce te orbește
cu sunetul ei
de la capăt sunt rândurile
arate în toamnă berzele
își au cuibul în cuvinte
totul sună atât de straniu
încât ecoul se pierde
sub lespezi de apă fierbinte
am pieptul încordat de căutare
platoșa grea de nerespirat
strivește numele tău Doamne
Unsprezece Septembrie
țipătul 8
din stradă
țipătul
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
tulbură apa
aduce teama,
imagini străbătute de frig
asaltează
inima.
Unsprezece Septembrie
Ultimul țipăt 9
țipătul taie cerul
umple memoria secundelor
pătrunde prin vertebrele aerului
focul
acoperă vuietul lacrimilor
la încleștarea timpului
arșița stinge cuvinte
scrie alfabetul tăcerii
intră în chemarea
genunii
să ardă neputința respirației
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre cuvinte sau poezii despre visare
Sinergie
a scrie despre pădure
când tu ești asemeni vântului
ca și cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viață gândurilor
împleticit în ignoranță, pretenții egoiste
îți colorează așteptările,
esti convins că aerul
îți aparține,
în jurul tău repetițiile prind imaginea cuvintelor
ca pe niște cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre realitate, poezii despre păduri, poezii despre ploaie, poezii despre particule sau poezii despre ignoranță
Un țipăt
aripile de înger
acoperite cu mantaua iernilor
de sub care cuvintele
ies să ascundă tăcerea
precum un
izvor acoperă
ochii să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
cu gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina
în opaițul dur
al minții bolnave,
poartă amintiri dureroase
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre urși, poezii despre ochi, poezii despre iarnă, poezii despre durere sau poezii despre boală
Amnistie
viața ca o iubită trișată
abandonată pe o pârtie de schi
unde cerul este mai înalt
iar tu vezi capătul drumului
acoperit cu nămeți
în tine atomi devin radicali liberi
te frângi ca o plantă de prisos
diagnosticul societății
nu încape pe rețetă
lipsește spațiu de prescris
tratamente
apetența virușilor
arde precum viermii rod
într-un fruct lovit
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viermi
- poezii despre schi
- poezii despre pârtie
- poezii despre plante
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eminescu - Etern de Înalt Cuvânt
Eminescu ar fi putut sa fie
șoferul lui Caragiale
dacă s-ar fi oprit din scrisul
genezei cu propriul sânge,
globulele albe
sfere luminoase
nu ar fi fost nașterea sa
continuă,
născându-se de o mie de ori
și tot nu l-am înțelege
complet
astăzi scrie cu stele
și tot nu-l auzim
în sângele literelor
sfere luminoase continuă geneza
nu, nu a venit timpul
el este pilotul eternului
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre prezent sau poezii despre automobiliști
Teama
după amiezile
în care poți scăpa de teamă
sunt cele în care-ți antrenezi gândurile
să sară peste ștacheta fixată cât mai sus
aproape de cer,
poetul se împlineste
în aplauzele
pieții,
corupte de poezie
străzile pariază cu propriile speranțe
pe jertfa sa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre jertfă sau poezii despre corupție
Îngerul
de la ferestre deschise
îngerii
rup din liniște cuvinte
vântul este în cautarea timpului inchis
în uitare
ca într-un abator
cu amintiri sugrumate
sunt clipe in care visele devin cenușa timpului otrăvit
în criptă tăcerea știe să numere
timpurile însingurării.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre numere
Împărații
este singurul oraș ce are
împărați la fiecare capăt,
la capătul sudic cezarul
cu sânge rece taie și spânzură
chiar și timpul îl agață în cârligul pentru carne
la capătul opus sub un maldăr de cărți
ce-i cotropesc teritoriu
un alt crai pune infinitul în fracții,
în diminețile reci
când nu are cu cine să se certe
judecă blând melancoliile,
stăpânii se respectă, nu se văd, nu-și vorbesc
stau de strajă nelinistilor creatoare.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre oraș, poezii despre melancolie, poezii despre infinit, poezii despre dimineață sau poezii despre cărți
Eu și moartea
cu fiecare moarte
aflu adâncimea apei
în care o nouă mamă
mă naște
cu fiecare nouă respirație
repet mersul desculț
pe margini de oglinzi
învăț lecția
acum râd de ziua de mâine
în care ziarele
vor consemna
următoarea mea moarte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viitor, poezii despre râs, poezii despre mamă, poezii despre lecții, poezii despre jurnalism, poezii despre apă sau lecții de engleză
Aceste nopți
teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoția
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o șansă
îmi reiau supraviețuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanțe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în niște vehicule cu farurile aprinse
să împraștie întunericul,
seara tata îmi aplică corecția
am uitat să iubesc,
costă o viață,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârșitului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre transporturi, poezii despre toamnă, poezii despre tată sau poezii despre supraviețuire
* * *
mărțișor
șirag de petale roșii
cerul împletit
eternitate în pași albi
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre alb sau poezii despre Mărțișor
Praf
orizontul pângărit sub cupola toamnei
se acoperă de tăcere,
egoistă este zarea,
din mormane de moloz
se ridică praful,
pompierii nu mai sunt
s-au înecat să-și ceară nemurirea,
strada este învăluită în armonia
dezechilibrului,
moartea suverană domină așteptarea,
ironic și cinic mușc din culoarea gri a armistițiului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pompieri, poezii despre moarte sau poezii despre culori
Liftul
între etaje închis în fierul contorsionat
liftul îmi este sicriu,
nu pot să privesc cerul,
fierul mă strivește,
nu-i drept
nu sunt demn de sacrificiu,
ce să înțeleg?
când cerul nu mai este,
tălpile se descompun de durere,
nu mai am țipăt,
acum cu mine moare copilul din suflet
imatur rămân în față durerii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sacrificiu, poezii despre fier sau poezii despre copilărie
Părinții
cu fiecare literă a numelui tău
ivit din carnea lor
părinții ades te chemă,
amintiri cucernice
atinse sunt de gânduri,
piscuri albe
în cerul așteptării
pielea lor zbârcită încă tremură,
ridicole par acum stelele arzând în van,
jocul memoriei pătrunde tot mai adânc
scoate din tăcere soapte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri sau poezii despre amintiri
poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre visare, citate despre timp, citate despre poezie, citate despre inimă sau citate despre culori
poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de vacanță
cocoșul ascuns în cântecul nopții
intră în timpanele tale asemeni unei săgeți,
arcașul cu pene harnic nu pregetă
să cheme zorile,
joacă ping-pong cu neuronii tăi,
aceștia se zbat
să găsească liniștea
precum peștii pe uscat se zbat după o gură de aer,
inima ta sedusă de armonia cerului
nu are pace,
cu pupilele dilatate sfarmi noaptea
ai în piept aerul aspru al dimineții
vrei să strângi în brațe tăcerea
dar ea asemeni unei dive ce nu se lasă cucerită
îți aruncă un surâs obraznic.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer, poezii despre vacanță, poezii despre sfârșit, poezii despre seducție, poezii despre pești, poezii despre pace sau poezii despre obrăznicie