Cântec de copil
oamenii iubiți,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi
chiar ieri,
bunica frământa pâine, pe vatra
care i-am ridicat-o în mijlocul inimii
și mă chema de la joacă
bunicul
îmi împletea o coroniță din flori de câmp
și stătea pe scăunelul verde, scorojit,
în pridvorul sufletului
câteodată,
reconstruiesc casele lor bătrânești în mine,
curtea, grădina și valea din spatele grădinii,
iar ei știu să se întoarcă mereu acolo
oamenii iubiți,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi
chiar acum,
m-am așezat lângă sobă (o pot desena cu ochii închiși)
și cred că am vreo patru ani,
iar ei sunt încă atât de tineri
nu mai cresc,
mi-am promis să ridic ziduri mari de jur împrejurul vârstei,
cu ferestre către casele lor bătrânești!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre văi
- poezii despre vârstă
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Soldații duc lupte, mor și șterg răni
sunt un soldat
care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
și mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanț.
sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze fără hărți, fără arme,
chiar dacă viața mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. și mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor niște vise, dar eu sunt un sodat și nu contează.
ce dacă mai mor o dată?
soldații se ridică din morminte, mai șterg o rană, mai șterg o moarte
și merg mai departe. eu sunt așa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminișuri de mine cu tine,
de mine cu mine și înțeleg de ce soldații stau mereu de veghe,
nu dorm și nu bat pasul pe loc
soldații duc lupte, mor și șterg răni!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre armată
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre încredere
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tată
Præmaturi
Când, la bătrânețe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de triști,
Iar asta pentru că iubirea lor pășește-un pic mai încet
Și nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiți să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.
Noi suntem tineri și ne mor prietenii
Pe neașteptate, și iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranțe care devin neant.
Suntem abandonați și singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morți,
Dar mai sunt ani și ani în care vom fi încă tineri.
poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bătrânețe, poezii despre tristețe, poezii despre prietenie, poezii despre maturitate sau poezii despre fericire
* * *
acasă, oamenii tăcuți
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor așezat pregătește creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an își pune pecetea peste frunțile lor
încrețite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiți către soarele palid,
iar fulgii firavi cern liniște pentru încă puțin...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre dor, poezii despre crengi, poezii despre brazi sau poezii despre acasă
Caută-mă, până te vei găsi!
mi-ai spus, că te vei întoarce în timp să mă iubești,
iar eu, te-am privit adânc, suspinându-te în mine ca și cum aș fi murit,
dar nu murisem, dragul meu. eram vie, acolo, în fața ta,
în timp ce tu mă căutai în alte lumi, în alte timpuri, să îți ștergi păcatele
m-am ridicat pe vârfuri, ți-am zâmbit sărutându-ți fruntea
și ți-am spus: dacă nu mă poți iubi acum, nu mă căuta în alte timpuri! e în deșert!
în timp ce plecam, pașii mei mureau unul câte unul,
până nu te-am mai zărit, nu te-am mai deslușit, nu te-am mai durut, nu m-ai mai sfâșiat. sunt liberă! mă pot întoarce oricând pe urmele pașilor mei,
eu știu că tu nu ai fost niciodată acolo. mă cauți. în alte vieți,
alte femei, alte amintiri
te-ai rătăcind, rătăcindu-te în cei care ți-au decis soarta
ce nu ai înțeles tu, este că iubirea nu e o alegere! noi da!
viața, fericirea, oamenii de lângă noi, ce băgăm în gură, în minte,
dar nu ce simțim în suflet!
caută-mă, până te vei găsi!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre gură, poezii despre femei sau poezii despre deșert
Nenumărate detalii din viata noastră cotidiană ne ajută să înțelegem acest adevăr: în casele noastre, de exemplu, prețuim picturile, mobilele frumoase și bijuteriile de valoare ani de-a rândul, câteodată secole, însă ne debarasăm de lucrurile care nu mai au vreo valoare; sau, ținem florile culese într-o vază trei sau patru zile, dar apoi trebuie să le aruncăm și aducem altele, proaspete. Cu toate astea, oamenii cred că pot ține înlăuntrul lor tot felul de lucruri vechi, murdare, stricate!
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre zile, citate despre valoare, citate despre pictură, citate despre frumusețe, citate despre flori, citate despre bijuterii, citate despre arte plastice sau citate despre ajutor
Theoden: Recoltele pot fi sădite din nou, casele reconstruite. Între aceste ziduri... le vom face față.
Aragaorn: Ei nu vin să distrugă casele și recoltele din Rohan. Ei vin să distrugă oamenii. Până la ultimul copil.
Theoden: Și ce ai vrea să fac? Uită-te la soldații mei. Curajul lor atârnă de un fir de ață.
replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre recoltă, citate despre curaj, citate despre copilărie sau citate despre armată
Oamenii egoiști, care se iubesc numai pe ei, nu pot rămâne alături de oamenii generoși, de care sunt iubiți! Pentru că sunt imuni la iertare, înțelegere, iubire! Un gest neînsemnat de neiubire (considerată de ei), le zdruncină Eul, făcându-i permeabili urii! Urii ce se năpustește asupra lor ca un balaur cu mii de capete și-i devorează fibră cu fibră! Iubiți sau urâți de oameni, trebuie să ne străduim să rămânem lângă ei!
Iulia Mirancea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre imunitate, citate despre iertare sau citate despre generozitate
Cioburi de lemn
Se îngroșase umbra sub nucii cu răcoare,
Brusc lunecând pe casă cu nori de mucava,
Și picuri kamikaze loveau cu-nverșunare,
Iar curtea părăsită părea a abdica...
Ardea aburul iute o frunză resemnată
Dintr-o timidă viță ce-a îndrăznit să crească
Scrutând jurîmprejurul, acum nemângâiată,
În van pierzând nectarul din vatra părintească.
Umbre de ieri, plecate, crescuseră cicoare
Acolo, pe poteca ducând către grădină,
Iar greierii din grindă cântau cu întristare
Pământul ce rodise, iar astăzi e doar tină.
Sub o perdea, butucul, ridat de o secure,
Își înflorise viața cu o ciupercă dalbă,
Cioburi de lemn, rămase din ce a fost pădure,
Horeau tăcut în juru-i, unindu-i cu-a lor salbă...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre nori sau poezii despre lemn
Basorelief cu eroi
Soldații cei tineri s-au așezat în vitrină,
chiar așa cum au fost găsiți, împușcați în frunte,
ca să fie vazuți s-au așezat în vitrină,
respectându-și întocmai mișcarea lor ultimă,
profilul, brațul, genunchiul, mișcarea lor ultimă,
când au fost împușcați pe neașteptate în frunte
sau între omoplați cu o flacără mai subțire
decât un deget de copil care arăta luna.
În urma lor a rămas goală baraca,
mirosind a obiele, a țigări strivite, a fereastră închisă.
Valizele de lemn care umplu baraca
mai clănțăne încă din fierul minerelor,
așa cum clănțăne luna din fierul minerelor
acum, cu puțin inainte de-a fi deschisă,
ca să se caute-n ea scrisorile vechi și fotografiile vechi
ale timpului.
Soldații cei tineri stau dați cu ceară
pe fețe și pe mâini, ca să lucească
dați cu ceară ca să lucească, dați cu ceară,
și așezați întocmai așa cum erau în secunda
când viața s-a rupt și moartea a-nghițit secunda.
Stau așa nemiscati, ne-ncetind să luceasca,
și noi ne uitam la ei cum am privi luna
răsărind chiar din mijlocul pieții.
Pentru noi, care suntem acum de-o vârsta cu ei,
deși stau de ani lungi în vitrină,
pentru noi, care i-am ajuns din urmă și trecem de ei,
și inimă bătând avem, și memorie,
o proaspătă, din cale-afară de proaspătă memorie,
soldații cei tineri s-au așezat în vitrină
și se imită pe ei însuși întruna,
ca și cum ar fi vii.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre scrisori, poezii despre mâini, poezii despre mișcare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ne mor prietenii
Ne mor prietenii, ne mor,
Murim și noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe ața pe mosor,
Tușesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim și noi în moartea lor,
Și amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.
poezie celebră de Adrian Păunescu (20 martie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre moarte, poezii despre prim ajutor, citate de Adrian Păunescu despre prietenie, poezii despre motoare, citate de Adrian Păunescu despre dor, poezii despre amintiri, citate de Adrian Păunescu despre amintiri, poezii despre ajutor sau citate de Adrian Păunescu despre ajutor
Vorbește cerșetorul (Ce mi-a spus Luna)
Vino, gustă din pâinea trândăviei,
Așează-te lângă izvorul cu unde cristaline:
Câteva flori vor fi străjerii tăi,
Câteva păsări vor cânta pentru tine.
Vino, mănâncă pâinea de care nimeni
n-a mai avut parte de ani mulți, cincizeci:
Oamenii se grăbesc, n-au niciun dor
Și n-au nici lacrimi pe obraji, ochii lor sunt reci:
Ei se grăbesc, așa că n-au nicio iubire:
Nu pot blestema, nici râde stând la lafuri
Le mor inimile de când sunt tineri
Făr-a avea morminte sau epitafuri.
Pâinea mea i-ar scuti de multe griji,
N-ar mai trebui-n ore timpul să exprime
Pleoapele le-ar fi zbor somnoros de fluturi,
Iar fanteziile pline de melodii și rime:
Fiecare suflet e-un trandafir misterios
Sau un pom emanând arome de șerbet.
Vino, gustă din pâinea trândăviei
Mi-a spus Luna, toată numai zâmbet.
poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre râs, poezii despre muzică, poezii despre zâmbet sau poezii despre trandafiri
Se uită Dumnezeu la noi...
Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieți pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu știu nici să mai doară.
Ii plângem azi, iertăm... ș-apoi tăcerea
S-așterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieșim, să ne-alungăm durerea.
Și lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.
Se uită Dumnezeu... și nu-nțelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiți durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...
Dă dreptul să luăm vieți nevinovate?
Să ne hrănim cu ele, neputința...
Sfidăndu-ne și teama și conștiința,
Că vom plăti, odată, pentru toate.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre plată
Dacă n-aș fi crescut...
Dacă n-aș fi crescut
aș fi rămas acea copilă
veselă și zburdalnică
în ochii căreia râdea
toată bucuria copilăriei
aș fi alergat încă
la fel de neobosită
pe toate coclaurile
și prin podgoriile dragi
aș fi admirat și acum macii
ce creșteau de nebuni
care înroșeau tot câmpul
și obrajii mei de copil zvăpaiat
ce nu stătea o clipă locului
ce departe-mi pare
drumul spre acea fetiță
de parca iarba a crescut
atât de deasă
între mine și ea
și nu pot răzbate
din spatele casei
Milcovul mă strigă
cu nostalgie ca atunci
când alergam desculță prin prundiș
chiar dacă mă mai răneam
rănile parcă nu erau
la fel de dureroase
ca acum
eram mai curajoasă
decât băieții
și nu plângeam
acum când mă privesc
în oglinda copilăriei
mă văd cu alți ochi
ce departe e lumea aceea
când oamenii se iubeau unii pe alții
parcă și iarba era mai verde
sub tălpile mele mereu goale
cerul era și el mai albastru
mai curat
iar apa băută din căușul palmelor
atât de pură
încât mă puteam oglindi în ea
ca-ntr-o oglindă fermecată
oamenii parcă nu alergau ca astăzi
atât de debusolați
în toate părțile
doar copiii alergau atunci
prin copilăria mea
ca-ntr-un joc de-a prinselea
azi când privesc în jur
oamenii aleargă continuu
nu se mai opresc
nu își vorbesc
și nu mai zâmbesc...
din trecut mă strigă ea
fetița care dacă n-ar fi crescut
astăzi eu n-aș fi fost mamă
o privesc atent și văd cum
îmi face cu mâna
șoptindu-mi să n-o uit...
și ca să n-o uit
am închis-o într-o cămăruță
a sufletului meu
deși știu că
din când în când
mai iese de-acolo
să alerge prin copilăria ei
trag perdeaua timpului
și zâmbesc melancolic
la peisajul unde doi copii
se joacă fericiți în iarbă
conștiința mea mereu trează
mă scutură de mânecă
(dacă n-ai fi crescut...)
... și din ochi mi se preling
picături de ploaie...
poezie de Alina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre jocuri, poezii despre fete sau poezii despre viticultură
Astfel își petrecură cei șapte tineri această zi, străduindu-se ca, până seara, înainte de a pleca spre casele lor, să viziteze cât mai multe dintre compartimentele navei albastre. Cu această ocazie, cei patru colegi mai noi constatară că rezervele celor trei nu erau deloc mai mari decât ale lor, erau absolut identice, cel puțin în privința dimensiunilor; chiar și a comandantului, mai ales că nu se știa mai din timp că Lucian va fi comandantul, iar el își alesese de mult rezerva lui, dinainte de a afla că va fi membru al echipajului în această misiune, sau că "Pacifis" va participa vreodată la vreo misiune spațială. Bineînțeles, nu reușiră să viziteze chiar întreaga navă, ci doar o mică parte din ea, apoi reveniră pe puntea principală; Eugen Manea nu-i mai căutase deloc în acea zi, semn că, într-adevăr, dânsul era ocupat. Nici o problemă, îl vor întâlni mâine și zilele următoare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre tinerețe, citate despre seară, citate despre manele sau citate despre albastru
Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă...
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne oprește, un timp ne mută încă
Și-apoi în cutia neantului ne-aruncă...
catren de Omar Khayyam din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Omar Khayyam despre jocuri, poezii despre șah, citate de Omar Khayyam despre viață sau citate de Omar Khayyam despre timp
Oameni și flori
Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni și... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc și mor
Atât cât le este dat să trăiască..
Cunosc oameni ca florile perene;
Aceștia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i țin aproape
Așa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.
Alții sunt ca niște buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Iși trag puterea din seva pământului
Și mor fără regretul celor din jur.
Unii sunt precum bujorii infloriți
Îi simți arzînd mereu pentru alții.
Dăruiesc dragoste, pace și liniște;
Aceștia sunt adevărații OAMENI.
poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre primăvară, poezii despre pace sau poezii despre iarnă
Ne mor poeții
Ne mor poeții, Doamne!
Și nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!
De ce, din tot ce-i putred
Și nefolositor,
Nu piere ce e șubred,
Ci se-nchid ochii lor?
Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!
Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuși jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!
Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?
Și ce va mai rămâne,
Când tot se prăbușește?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocotește?
De tineri, mor poeții,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereții,
Ai milă de noi, Doamne!
(S-a stins, fără veste și la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sunt moroșan, de pe Valea Izei, din Rozavlea. Oamenii mă întreabă și acum de ce, după atâția ani petrecuți în Franța și în capitală, încă nu am renunțat la accent și regionalisme. Pentru că ăsta e felul meu de a purta mereu cu mine locurile din care vin și oamenii care m-au crescut. Pentru că locurile și oamenii de aici înseamnă pentru mine fericirea.
citat din Nicolai Tand (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre fericire, citate despre creștere, citate despre Maramureș sau citate despre Franța
Iarnă
Vine iarna peste noi
Fără gând de joacă.
Nu ne-ntrebă chiar defel
Ce dureri ne-ncearcă.
Și ninge cu gheață în sate,
Iar norii devin tot mai grei
E mută ninsoarea albastră
Iar noi prietenii ei.
poezie de Elena Husariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre sat, poezii despre gânduri sau poezii despre gheață
Atât de mult îmi plac oamenii din jur care-și văd mereu de treburile lor. Chiar le mulțumesc.
aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre promisiuni sau aforisme despre mulțumire