Ne mor prietenii

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

poezie celebră de Adrian Păunescu (20 martie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Şi poeţi ce cântă marea
Şi păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viaţa, moartea, ritualuri...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Păunescu...

Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiţi;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriţi!

Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Şi nu-mi pot ţine artişti, ce mor...
Văz se tot scade... Aţi plecat, voi?!

Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Şi moartea lor mi-e zid... un geam!

Mă doare, frică am, un fior,
Că ştiu, eternul nu e viu
Şi întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murim

ne mor şi cuvintele,
pe vremurile aceste,
noi şi ele eram în poveste,
murim cu toţii, cei prinşi în culpă
şi cei fără de culpă,
murim şi noi şi mor şi alţii
chiar dacă viaţa lor este mai lungă
şi mor mai târziu decât împăraţii.
le troieneşte şi vremea şi uitarea
pe mine negre presimţiri,
închipuiri, chemarea lor
le prind cu mintea,
ochiul, amăgirea, calea
în moarte este tot fără de capătul infinirii,
ea pe toate le încheie
dar nu le depăşeşte,
zi cu zi, şi vremea, şi uitarea
trec tot mai departe, iubito,
şi vremea le vremuieşte
pe toate şi pe noi,
s-au învălmăşit lucrurile
în limba noastră, iubito,
şi în gândul nostru devin şi se petrec
e cenuşa lor şi resemnarea.
şi-alaiurile lor mortuare
le-auzim cum mai trec.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă atunci când murim, mor cu fiecare dintre noi şi imaginile ori amintirile pe care le păstrăm despre alţii şi de aceea, când moare cineva, împreună cu el mai mor puţin şi mulţi alţii.

Luis Landero în Chitaristul (2002), traducere de Cătălina Iliescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stelele nu mor niciodată,
le cad doar colţurile
când oamenii
nu se mai iubesc,
îşi sting lumina,
câteva secunde,
timp suficient pentru
a-şi muta destinaţia
într-un alt
capăt de lume...
Doar oamenii mor,
şi mor înainte de
moartea obişnuită,
mor ucişi de dragoste...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulius Caesar: Laşii mor de mai multe ori până la moartea lor adevărată. Curajoşii mor o singură dată.

replică din piesa de teatru Iulius Caesar, actul II, scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întristare

Ne mor părinţii, Doamne,

Ne mor taţi, ne mor mame,

Pierdem rădăcinile,

Bunii şi bunicile,

Şi-acei la care ne-ascundeam spre casă,

Într-o fugă vijelioasă,

Ca să nu ne muşte câinii...

Ne mor, Doamne, vecinii...

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor/De ziua dorului şi alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diurnă

Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat şi mor de tine,
Şi mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.

Şi mor încet şi elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.

Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu ştiu,
Să port în piept zile senine.

Dar mor încet şi-nsingurat,
Mor de fumat şi mor de tine,
Şi-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coşi pe etamine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii. Acea prietenie e adevărată pe care n-o rupe nici speranţa, nici teama, nici grija intereselor proprii, aceea cu care oamenii mor, pentru care ei mor.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talpa opincilor

Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.

Ne mor căluşari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.

Ne mor şezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului şi baladelor
Şi paloşul poveştilor.

Şi ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi şi jalea doinelor
Şi sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..

Nu voi ştii,.. dar mă rog la cer
Să asculte coborâtul oilor
Să miroase tămâia munţilor
Până mă va călca uşor
Talpa opincilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea laşilor (după Shakespeare, Iulius Cezar: Laşii mor de multe ori înaintea morţii lor)

O dată doar te naşti şi mori,
Dar laşii mor de mii de ori.

distih de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-ajunge-o viaţă nebună
Moartea e la fel şi ea:
Unii mor de moarte bună,
Alţii mor... de moarte rea!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorii noştri nu mor, nu mor de fapt niciodată, spiritul lor dăinuie mult dincolo de sfârşitul alcătuirii lor fizice, dăinuie atâta timp cât în noi mai găsim toate ipostazele vieţii noastre: tristeţe, bucurie, teamă, speranţă, dor, dezamăgire, aşteptare. Mi-am imaginat mereu actorii şi artiştii ca pe nişte fiinţe nobile menite a colora simplitatea vieţii noastre...

Cosmin Neidoni în revista Catchy
Adăugat de Cosmin Neidoni
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O mor
A mor
U mor
mor
Femeia zice:
Mă omor
După umor,
Iar amor
Vreau până mor.

Bărbatul zice:
Mă omor
După umor,
Iar după amor
Eu mor.

De fapt, femeia poate până moare, iar bărbatul-până-i moare.

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor îngerii!

Mor îngerii! În ceruri e doar suspin şi plâns
Sunt trişti, tăcuţi şi gârbovi, li-i aripa lăsată,
Chiar aura din juru-i le e întunecată;
Li-s ochii în orbite; de lacrimi câte-au strâns!

Mor îngerii! Pământul e numai plâns şi jale;
Priviri fără lumină, destine retezate,
Au frunţile-n ţărână, au trupuri sfâşiate,
Şi-n drumul către ceruri n-au nici o lumânare!

Mor îngerii! Nimic nu mai e sfânt!
Mor îngerii! Şi-n Cer... şi pe Pământ!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mor în patul lor. Nu vreau să-mi dau duhul în pat. Patul este cel mai periculos lucru din lume: 99,99% din oameni mor în el! Aşadar, ori de câte ori stai în pat aminteşte-ţi: acest loc este foarte apropiat de cimitir!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există trei categorii de oameni: unii care îşi fac griji de mor, alţii care muncesc de mor şi alţii care se plictisesc de mor.

citat din Winston Churchill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să mor

De-o fi să mor, de-o fi să mor
Să mă lăsăţi în vechea haină,
Vor şti doar codrii a mea taină...
La groapa mea daţi zor, daţi zor.

Cînd voi fi mort, în vreo trei scînduri
Să m-aşezaţi, n-oi şti de gînduri,
Am fost şi gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...

La groapa mea daţi zor, daţi zor...
De-o fi să mor, de-o fi să mor...

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!