Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dan Mitrache

Cioburi de lemn

Se îngroșase umbra sub nucii cu răcoare,
Brusc lunecând pe casă cu nori de mucava,
Și picuri kamikaze loveau cu-nverșunare,
Iar curtea părăsită părea a abdica...

Ardea aburul iute o frunză resemnată
Dintr-o timidă viță ce-a îndrăznit să crească
Scrutând jur–împrejurul, acum nemângâiată,
În van pierzând nectarul din vatra părintească.

Umbre de ieri, plecate, crescuseră cicoare
Acolo, pe poteca ducând către grădină,
Iar greierii din grindă cântau cu întristare
Pământul ce rodise, iar astăzi e doar tină.

Sub o perdea, butucul, ridat de o secure,
Își înflorise viața cu o ciupercă dalbă,
Cioburi de lemn, rămase din ce a fost pădure,
Horeau tăcut în juru-i, unindu-i cu-a lor salbă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cântec de copil

oamenii iubiți,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi

chiar ieri,
bunica frământa pâine, pe vatra
care i-am ridicat-o în mijlocul inimii
și mă chema de la joacă

bunicul
îmi împletea o coroniță din flori de câmp
și stătea pe scăunelul verde, scorojit,
în pridvorul sufletului

câteodată,
reconstruiesc casele lor bătrânești în mine,
curtea, grădina și valea din spatele grădinii,
iar ei știu se întoarcă mereu acolo

oamenii iubiți,
nu mor,
nu au morminte,
ei se mută definitiv în noi

chiar acum,
m-am așezat lângă sobă (o pot desena cu ochii închiși)
și cred că am vreo patru ani,
iar ei sunt încă atât de tineri

nu mai cresc,
mi-am promis ridic ziduri mari de jur împrejurul vârstei,
cu ferestre către casele lor bătrânești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Zădărnicie

În casa aceasta a locuit un om,
avea în grădină flori și roșii
și dimineața îl trezeau cocoșii,
iar fructele le lua direct din pom!

Mai avea-n grădină și un gutui,
le admiram și iarna când treceam,
cum stăteau înșiruite-n geam,
galbene cu puful ca de pui...

Acolo, lângă casă, avea o vie,
cu struguri albi și tămâioși,
cum nu se poate mai gustoși,
iar viața îi părea o veșnicie...

Prin curte îi zburdau nepoții,
din prispă îi privea cu bucurie,
în jur era tot veselie,
dar anii au fugit ca... hoții.

Acum n-ai ce să mai admiri,
omul a plecat, de mult, spre stele,
lăsând aicea toate cele
și un crâmpei de amintiri,

care... vor dispărea și ele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Marius Robu

Nemurire dalbă

Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.

Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină

Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea albă de Crăciun

... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era

Era-nceput de toamnă, pe pajiști adiind
Și frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.

Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copți în vii și nucul fremătând
Sub care ațipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald și buzele odoare.

Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchiși gândeam te sărut,
Sperând ascuns în suflet că și tu ai fi vrut
Și vântu' ascultam și toamna te-așteptam.

Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori și fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Și cum tu niciodată nu cred că ai știut.

Era-nceput de iarnă și noi ne sărutam
În parcul gol și trist cu brazii adormiți,
Iar eu pierdut de-atunci în ochii tăi iubiți,
În fiecare clipă, tăcut mă bucuram.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Flacără săracă

Sunt mii și mii de case fără casă
Și mii și mii de ramuri fără ramuri,
Cuvinte condamnate la sloganuri
Și oameni fără vatra lor de-acasă.

Sunt mii și mii de faceri fără faceri,
Ce-au rezultat din faceri nefăcute,
Din goliciuni cu goliciuni umplute,
De-o lume care face-n gol afaceri.

Nimicul în nimic e dat treacă,
Din ce-a fost plin, e azi deșertăciune,
Cenușa e scursura din tăciune,
Tăciunele-i o flacără săracă.

Din gând, rezultă totdeauna gânduri,
Și, în pământ, pământ se pământește,
Iar viscolul, prin viscol viscolește,
Când iarna-îngheață seva din pământuri.

La poartă, bate-a traistă goală vântul,
Iar ușa se deschide, încă-i ușă,
Pe horn e fum, pe vatră-i doar cenușă,
Și-n cer se-ascunde, viscolit, pământul.

Îl strâng la piept, îl învelesc cu gândul,
La primăvară, nu-l mai crește grâul,
Pe Valea Mare nu mai curge râul,
Săteanul și-a pierdut la toate rândul...

Poarta nu e poartă, ușa nu e ușă,
Curtea nu e-n curte, casa nu-i acasă,
Ziua nu apune, noaptea nu se lasă,
Focul nu mai arde, nu mai e cenușă.

Au apus țăranii de atâta moarte,
Țara nu-i mai știe, câinii nu-i mai latră,
Nu-i mai arde-n palme focul de pe vatră
Cei bătrâni sunt umbre, tinerii-s departe.

Nu mai e nimic din ce-a fost de milenii,
Au învins tâlharii, visteria-i goală,
Satele sunt vide, soarele-i de smoală,
Și s-au dus pe ape, singuri, pământenii.

Este doar o vorbă despre-o zi senină,
Când aveam o casă plină de lumină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Adriana Matei

Negru pe alb

Umblau nebuni și rari ursuzii
topiți în ghețuri de demult
umblau și le cântau tot duzii
de crinul care i-a durut

Se cunoșteau din alte vremuri
cu veacurile ce-i mințeau
și nu vedeau că între geruri
ardeau și pietrele crăpau

Iubiri de sticlă și de romuri
se-mpreunau în buze arse
și răsturnau în ei doar somnuri
din cele duse și rămase

Aveau un cer cu două stele
și-o noapte însorită-n brâu
la mâini cunună de zăbrele
în lac doar pietrele de râu

Stăteau pe stâncă iar și plopul
le mai șoptea un cântec vechi
și le-nchidea în sticlă dopul
când frunzele-i cădeau perechi

Astăzi doar unul mai adie
în cioburi de ocară smulse
din linii curge-o melodie
iar sângele încet se scurse

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unirea sub sabia dezbinării (sonet omagial Micii Uniri)

Azi așteaptă Cuza unificare
De idealuri în vatra străbună,
Să-i vadă iar pe români împreună,
Ducând drapel în România Mare!

Dar în Guvern, doar intrigi se adună
Și duc năzuință spre dezbinare
Ca un blestem de ură și trădare
A eroilor, cu votul din urnă!

Cei din Dreapta preferă izolarea
De Covid, de popor și demnitate,
Iar în Stânga se strigă: Adunarea!

Străbat de la Guvern către Cetate
Moldavă, cinstind personalitate
Istorică, ce-a unit Principate.

*Hai dăm mână cu mână, frați români din toate colțurile lumii!
24.01.2022 - Mica Unire

Maria FILIPOIU

poezie de (24 ianuarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Străina

Străina apărută-n prag aseară

se întorcea fără bagaj din gară.

Privind spre ea, când a intrat în casă,

părea o umbra din trecut rămasă

pe dorul meu, răpus de insomnie,

orfan pribeag pe zorii-n agonie.

M-a dojenit că-o răscolesc cu gândul,

că, nedormit, pierd nopțile de-a rândul,

iar ea, gonită-n fiecare seară,

își caută un adăpost pe-afară,

iar către zori, când oboseala frânge,

sunt încă prins în cugetări nătânge,

cu gânduri sumbre, care o apasă,

că nici nu-i vine se întoarcă-acasă.

Eu ascultând dojana ei ostilă,

mi se părea că-mi cântă o sibilă

pe notele nescrise dintr-o dramă

ce în lăuntrul meu adânc mă cheamă...

Atunci, privind Străina, încă-odată,

vedeam chiar Tinerețea mea furată!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanță

Când becurile-n parc s-aprind
Iar luna plină le zâmbește,
Îndrăgostiții pe alei
Își spun a dragostei poveste.

La un copac cu frunză plină,
În umbra lui ei se opresc,
Se-mbrățișează fără milă
Și în tăcerea lor vorbesc.

Își spun cuvinte neauzite,
Simțite în adâncul lor.
Cu mângâieri nemărginite
Sporesc al dragostei fior.

Dar ani trec. Și trec de-a valma.
Iar dragostele se repet'.
De-o dată se trezesc: e toamna!
Și-atunci încearcă un regret.

Regretă tot ce-a fost în viață:
Iubire, dragoste, fior,
Că n-au știut prețuiască,
Ce le-a fost dat fie a lor.

*
* *
Voi tineri ce m-ați ascultat,
Nu așteptați vremea treacă.
Luați din viață când vi-i dat,
Că cea trecut, n-o să se-ntoarcă.

poezie de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Și aș vrea fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!

poezie de (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Dan Mitrache

Plimbare de seară

Venisem în grădină
mă încarc de frumos,
soarele tocmai oferea lunii
candela cu stropi din suflet,
gajul pentru o nouă zi...
aveam ceață în ochi
și un fulg din viitor topit pe obrazul drept,
poate de la lumină;
greieri cântau
bogăția timpului pierdut
în trăiri irepetabile,
regina nopții mă amețea
de parfumul silfidelor vestale,
stele plonjau în inimi, încălzindu-le,
încă puțin din aurul vieții
împărțind lumii...
am lăsat acolo o parte din mine,
depozit de iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Mitrache

(Des)cântec

de te-aș putea
îmbrățișa
cu toate florile de măr
din mintea mea
de mi-ai zâmbi
ferice-aș fi
vătaf m-aș face pe secunde
zi de zi

iar și iar
un nou hotar
cuceri-voi pentru tine
selenar
pe cerul bland
cât de curând
te ningă-n miez de vară
cu nectar
rug de foc, spontanul joc
conjuge două inimi
iar și iar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Insomnie târzie

Aș vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e rușine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Și orice pădure îmi este secure

Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Și din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză și-un cuțit m-au altoit

Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Și fructele-s lăsate rupă crengi plecate.

Mă rog bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara și ocara
Că nu-s perfect și eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar

Numai așa, probabil, aș fi cules, ales,
Dar cum nu sunt, aștept un vânt
Să răsufle ușurat în crengile mele prea grele
Și rodul -mi răsară-mprejur la primăvară

Căci, precum pădurea e visul fiecărui pom, la om
Lumea e visul și viața. Bună dimineața!

poezie de din Carte de bucăți (25 martie 2008)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Laguna din întuneric

În întuneric este o lagună,
unde-am fugit de-acasă amândoi,
înotăm prin visuri către lună,
facem oază grindul dintre noi.
Ne prindem tot albastrul în privire,
din verde facem scară către Cer
din mângâiere zbor spre nemurire
și dintr-o teamă doar un lup stingher.

În orizontul dezmierdării calde
se mistuie distanțe-n ani lumină,
și din sărutul ce pe coapsă-ți cade
se stinge dorul aprig, în surdină.
Închidem stresul zilelor apuse
în picurii de rouă de pe frunte,
iar vorbelor ce încă n-au fost spuse,
le facem aripi către vârf de munte.

În întuneric este o lagună,
unde fugim de-acasă, când și când,
înotăm prin visuri către lună,
facem raze de lumină-n gând.
Ne prindem în privire antonimul,
și strângem cioburi mici, din orișice,
iar tu când vrei -nchizi în noi sublimul,
spun da și nu, iar tu mă-ntrebi: de ce...?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel la debutul toamnei

Strugurul se coace-n viță
Și-n bob nectarul clocotește;
În grădină o crăiță
Plânge-ncet... se ofilește.

Gâzele-s în răzmeriță,
E semn că toamna se ivește;
Strugurul se coace-n viță
Și-n bob nectarul clocotește.

Scurtă-i ziua, noaptea crește,
În văzduh o porumbiță
Tainic perechii îi șoptește:
"Iau din strugur o bobiță."

Strugurul se coace-n viță.

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Mitrache

Căutări

am adunat nopțile fără de tine
le-am oferit pe rând câte-o scânteie
din calea lactee
apoi am plecat cu ele
pe promontoriu
scrutând oceanul de dor
lumina lor
baleia talazul
pulveriza necazul
căuta diminețile cu soare
din depărtare
se-ncălzească
împlinească
briza mirosea a parfum de femeie
în vacarmul nerostitelor șoapte
pe țărm
un val rostogolea nisipul de secunde
în laguna albastră
privirile zburau libere
tandem pe gând în vântul tăios
iar undeva
mai sus
țipa un albatros

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Misterul stropilor de nori

Era un cer albastru-cenușiu
în fiecare zi - așa-mi părea -
dar nu ploua, nu, încă nu ploua,
în toamna când, deja, era târziu.

Era tristețe-n fiecare nor,
iar gheața pătrundea în orice strop
ce ar fi vrut cadă în potop,
și îl strângea-ntr-o menghină de dor.

Din când în când, venea în cerul trist,
timidă ca un zâmbet de copil,
o rază ce se strecura, abil,
în gheța cu sclipiri de ametist.

Se desprindeau, atunci, din norii lor
și coborau pe stâncile pustii,
îmbrățișați și veseli, încă vii,
doi stropi ce-și potoleau din vechiul dor.

Păreau, în umbra norilor grăbiți,
actori, pe-o scenă care își schimba
cortina, puntea dintre ei, ceva
ce îi făcea pară-ndrăgostiți.

Dar ce a fost, ce roluri au jucat,
va fi, întotdeauna, un mister
ascuns de-o clipă-n timpul efemer
ce l-a făcut, din ce în ce, uitat.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Inimi în umbră

Veneau la întâlnire două umbre,
alunecând pe-aleea de sub tei,
cu deformări ciudate în penumbre
ce le-nsoțeau ca triste melopei.

Lumina soarelui părea că are
efecte tremurânde-asupra ei,
a celei de femeie, iubitoare
doar de nenaturalul din condei.

Iar umbra lui... părea că se târăște
și-ar vrea ocolească un parfum
al teilor, sub care se iubește
când vara e la început de drum.

Sunt două umbre care, altădată,
pe banca de sub tei s-au întâlnit
și, în lumina bolții înstelată,
în doar o umbră s-au înlănțuit.

Acum se întâlnesc, la multă vreme
de când iubirea lor s-a destrămat,
strivită între temeri și dileme
în fața cărora n-a rezistat.

Se recunosc ușor căci, împreună,
formează umbra unui singur trup,
sub luna ce încearcă le spună
că umbrele au inimi... și se rup.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Trecut-au anii

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
Și niciodată n-or vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nțelese, pline de-nțelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfințit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieții,
Să fac, o, suflet, ca din nou tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereții
Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!

poezie celebră de (decembrie 1883)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook