Testul de rezistență
vântul bare năprasnic se cutremură plopii
eu stau ascunsă-n casă muzică ascult
pe internetul magic de artiști mă apropii
visez cu ochi deschiși la superbii, exult.
lapovița se așterne pe întinderea vastă
iarna s-a apropiat cu sufletul ei rece
crizanteme degerează simt crunta năpastă
fumul peste grădini ca norul vâscos trece.
privesc pe fereastră cum arborii îndură
vremea aspră ce le intră sub scoarță
învață să reziste căci energii procură
prin rădăcini adânci cu mari pofte de viață.
nu poartă prin sevă nici un pic de ură
visează primăvara când blândă îi răsfață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre învățătură
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre răsfăț
- poezii despre primăvară
- poezii despre poftă
- poezii despre nori
Citate similare
Vreme vitregă
vântul bate arborii până trosnesc
tristețea lor s-a transferat în mine
și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.
cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăși s-a pornit.
pruni, cireși, caiși tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarță
lapovița și ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheață lacrimile pe față.
nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vrăbii, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre melancolie
Noapte rece
Ramură de viscol ruptă
Geme noaptea la fereastră,
Tulburând candela slută
Prin funesta casă a noastră.
Alte brațe alertate
Ale arborilor triști,
Se cutremură sedate,
Ai naturii vechi artiști.
Noaptea rece betegește
Munți și codrii părăsiți,
Și din ceruri fulguiește,
Dintre aștrii-n nori pitiți.
Fumegă stane de hornuri
Dar în case nici un glas,
Nici de cânt și nici de ofuri
Nu trădează vreun taifas.
Umbre reci în cale strânse
Din grămezi de nea-nghețată,
Născute-s din ceruri plânse
Și de viscoluri sculptate.
Din văzduhul cânepiu
Se mai cern prin noapte fulgi,
Și-n năucitor pustiu,
Pribegesc urme adânci.
poezie de Emil Utalea (20 decembrie 2018)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre viscol, poezii despre trădare, poezii despre sculptură, poezii despre păduri, poezii despre plâns sau poezii despre natură
Desen
Îmi place să privesc afară.
- Când au căzut aceste frunze?
Și arborii se scuturară,
Și-n vizuini adânci, ascunse
Stau vulpi roșcate. Stoluri, salbe,
Peste pădure nori de ceață,
Ca niște zburătoare albe
Plutind, de vârfuri se agață.
Negru pământul se arată;
Pe câmpuri vântul iar adoarme.
O ciută cade fulgerată
De trăsnetele unei arme.
Și liniștea cu-aripi ușoare,
Prin mii de pori respiră-n toamnă.
Doar plopii mistuiți în zare
Spre depărtare mă îndeamnă.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre păr roșcat, poezii despre negru sau poezii despre frunze
Pic, pic!
Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.
Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aș mai juca și eu!
Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Și în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.
Pic, pic! De ce stați, măi, supărați?
Pic, pic! Veniți jos să vă jucați!
Pic, pic! În casă voi stați frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniți jos!
Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!
Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca și eu!
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre jocuri, poezii despre ploaie, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie sau poezii despre aer
Versul ca un cântec printre nuferi
port slova în sânge în chintesență
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezență
ascult stelele cu versul divin.
port versul în nervură în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.
simt cum mă răsfață cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu știu de urlete nici de dezastru
știu componenta magică de la viori.
cu versul meu am cucerit un astru
îmi așterne lumina departe de nori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre poezie
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când eram copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.
poezie de Camelia Oprița din revista Plumb nr. 169 Aprilie 2021 - revista U.S.R. Bacău
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre păpuși, poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre lână
Precipitații
ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafață straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.
când iarna sosește o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golași
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznași.
viscolul îngheață murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.
sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăț că și iarna trebuie s-o iubesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.
camelia oprița / 19 / octombrie / 2019
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe fuioare de dor
am răbdare ca iarna aceasta să treacă
să vină primăvara cu minuni în brațe
se dezmorțesc grădini când gerul pleacă
seva pământului pătrunde sub scoarțe.
cînd înfloresc magnoliile îngerii zâmbesc
și mugurii răsar plini de uimire
și parcă toate visele se împlinesc
pe valul speranței în marea de iubire.
când liliacul se îmbracă-n flori
și lalelele vorbesc despre minuni
e real spectacol dansul dintre sori
peste arborii gătiți cu cununi.
aștept primăvara pe fuioare de dor
să valsez cu zefirul pe al ierbii covor.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre flori
- poezii despre dans
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vals
Când trece un om prin sufletul său
Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuți în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereți au jucat umbrele
mă simțeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez
Te-am văzut spre dimineață
cuprins de tristețe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
și noaptea s-a făcut albă
trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise
puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său...
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre mâini sau poezii despre munți
Aprilie
Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii...
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.
Ah, fetele și mai ales cucoanele
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical...
Un mic vârtej, copil al Neființei,
De-a curmezișul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-și prindă coada galbenă cu dinții.
Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un șir subțire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre înălțime, poezii despre zarzări, poezii despre vișine, poezii despre urechi, poezii despre rochii, poezii despre păr sau poezii despre prezent
Vremea trece
Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost!
Vreau o primăvară frumoasă,
Dacă decide să renască.
Privesc cum vremea trece
Cu veri toride, iarna rece,
Grăbită înspre alte timpuri
În cele patru anotimpuri.
Vorbe scrise fără noimă
Poate-am să compun o doină.
Anotimpuri schimbătoare
Zile scurse fără soare.
Se revarsă iară norii,
Se intorc din nou cocorii,
Timp ce pare cam hilar
Sterg o zi din calendar..
Mi-e dor de tine viață,
De câmpul cu verdeață,
De primăvara mea,
Când soarele ardea.
poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre zile, poezii despre vară, poezii despre umor sau poezii despre iarnă
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre bani
Crâmpeie de Martie
primăvara a venit prin triluri de mierle
prin ghiocei timizi cu zâmbetul calin
în piept cu mărțișoare în forme de perle
în spiritul renașterii cu harul divin.
cocori întorși acasă refac vechile cuiburi
pe lacul dezghețat lebedele dansează
se grăbesc spre mare frumoasele râuri
vremea este blândă, profund fascinează.
violete și brânduși au răsărit în lunci
bobocii de narcise freamătă în poiene
florile de colț tronează peste stânci
e cântec de privighetori în păduri mirene.
boemi transpun în slove sentimente adânci
aspirând la cerurile cu fluxuri lumene.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre râuri, poezii despre privighetori, poezii despre perle sau poezii despre narcise
La poarta viitorului
primăvara este mirobolantă nimfă
împarte lumina blândă și suavă
căldura soarelui alunecă în limfă
minunile naturii se bucură de slavă.
în lupta cu iarna primăvara triumfă
topește ghețuri și munți de zăpadă
prepară fericirea cu aromă de trufă
învață vântul să cânte-o serenadă.
port curcubeul pictat pe eșarfă
cu avântul meu ating nemărginirea
rapsodia soerelui se aude la arfă
grădina cu speranțe întărește menirea.
poarta viitorului primăvara o deschide
cu farmecul pur al iubirii placide.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viitor sau poezii despre pictură
În vreme ce ea trece
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguțe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...
Întristarea și-a aruncat vălul peste mine:
Mai puțin o creatură în acestă lume
Și un înger mai mult în ceruri.
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine
Înțelepciunea timpului
primăvara a intrat în câmpul muncii
iarna obosită s-a întors la Nord
n-o să-i mai simt gerul aspru-i fiord
și ghiocei vestesc frumusețile luncii.
lumina voioasă se așterne pe munți
mirările lor sunt florile de colț
curcubeul surâde fixat într-un bolț
bucurii angelice vibrează sub frunți.
brândușe afișează emoții violet
cerbii înfruntă lupii în crânguri
rugăciuni evlavioase ard pe ruguri
fluturi învață valsul la al școlii balet.
înțelepciunea timpului vorbește în muguri
eu sar peste obstacole ca un abil atlet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre școală
Învață de la toate
Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la floare să fii gingaș cu ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viermi sau poezii despre uitare
Vremea, ca vremea...
Când plouă, afară, stau și ascult
Singur în casă, marele tumult
De "sus" cum se aud bubuituri...
Și... țipete, scandal, înjurături!...
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scandal sau epigrame despre ploaie
Secretele toamnei
Un aer cald plutește peste zare,
Deschid fereastra și simt ca o chemare,
Ecou de anotimp ce pleacă în uitare,
Ecou de anotimp desprins parcă din soare.
Nu am nici teamă, nu am nici vină
Și mi se pare toamna, o doamnă în crinolină,
Se crede minunată, frumoasă chiar aș zice,
Cu brațe de lumină și cu furtuni complice.
Admir această doamnă cu mers domol de zână,
Cu coloritul vesel, stăpân peste natură,
Se poartă cu petale de crizanteme in păr,
Și cred ca doamna aceasta, ascunde un mister.
De unde atâta patos, de unde vii culori?
De unde roade copte și sunet de viori?
De unde veselia copiilor școlari?
De unde vii tu toamnă, de îmi umpli sufletul de har?
De unde bate vântul, rostogolind furie,
Tribut de frunze veștezi, ca într-o agonie
Rămâne în urmă totul, natura minunată,
Ascult cum bate vântul, cum vâjâie prin noapte.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet