Vreme vitregă

vântul bate arborii până trosnesc
tristeţea lor s-a transferat în mine
şi eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.

cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăşi s-a pornit.

pruni, cireşi, caişi tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarţă
lapoviţa şi ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheaţă lacrimile pe faţă.

nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testul de rezistenţă

vântul bare năprasnic se cutremură plopii
eu stau ascunsă-n casă muzică ascult
pe internetul magic de artişti mă apropii
visez cu ochi deschişi la superbii, exult.

lapoviţa se aşterne pe întinderea vastă
iarna s-a apropiat cu sufletul ei rece
crizanteme degerează simt crunta năpastă
fumul peste grădini ca norul vâscos trece.

privesc pe fereastră cum arborii îndură
vremea aspră ce le intră sub scoarţă
învaţă să reziste căci energii procură
prin rădăcini adânci cu mari pofte de viaţă.

nu poartă prin sevă nici un pic de ură
visează primăvara când blândă îi răsfaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuloasa furtună

vântul îngenunchiază arborii îi frânge
furtunos şi nebun nu poate fi oprit
natura e în doliu suferă şi plânge
timpul o ia razna s-a înăsprit.

s-a pornit furtuna e periculoasă
norii de praf acoperă lumina
florile-s biciute pe faţă, se lasă
în voia morţii neştiindu-şi vina.

natura stresată nu are alinare
pericolul e-n aer în apă în pământ
clima globală vindecare n-are
oameni arbori vietăţi bagă în mormânt.

păcatul omenirii este magistral
gunoaie, dejecţii urcă şi-n astral.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Prin vişini vuieşte vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănţuie furtuna.

Rupe pomilor veşmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vişini vuieşte vântul,
Se dezlănţuie furtuna.

Nori de grindină se-adună,
Tristeţea-mi umbreşte gândul,
Răpăie ţigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vişini vuieşte vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte de vară capricioasă

uneori lumina vine de la frigider
îmi aşează bucuria într-o farfurie
la lucrurile simple mai pot să sper
când cerul tună iarăşi plin de furie.

ploaia angelică bate tandru în geam
în seva ei sunt sorţi de armonie
hrăneşte arborii cu sacrul hram
ei rodesc fericirea pe această glie.

simbolul bărbăţiei dăinuie în stejar
când brazii tremură c-or să fie tăiaţi
atâţia arbori au sfârşit în jar
în nebuloasa focului n-au fost iertaţi.

prin livezi aleargă vântul hoinar
roade s-au pârguit împrejur de Carpaţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Nimeni n-a rămas în stradă,
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
Şi salcâmii stau să cadă -
Bate vântul, bate...
A ieşit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână... Sună
Porţi izbite de furtună
Şi femeia face cruce -
Fulgeră şi tună.
Dar a norilor năframă
Se sfâşie... Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheamă:
– Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţă.
Bolta parcă-i spartă-n două...
Cu mânuţele-amândouă
El de gâtul ei s-agaţă:
– Plouă, mamă, plouă!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul iernii

timpul e vitreg cu burniţă şi ceaţă
soarele când iese îşi arată dinţii
florile-n grădină tremură, îngheaţă
argintiul zăpezii acoperă munţii.

s-a făcut frig, iarna bate la uşe
toamna se grăbeşte să-şi facă bagajul
focul din sobe se transformă-n cenuşe
natura-i mohorâtă i-a dispărut mirajul.

arborii dezbrăcaţi parcă sunt umbre
vântul asprit le săgetează trupul
se-apleacă la pământ cu gemete lugubre
zâmbete îngheaţă în grimase chipul.

glasul răguşit al păsărilor abia se aude
timpul acesta descarcă sentimente zălude.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea colindelor

în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol şi ger
cerbi şi căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.

magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheaţă atârnă pe acoperiş
magice poveşti le-am strâns intro salbă
din cufărul vieţii le scot pe furiş.

timpul pictează pe geamuri flori de gheaţă
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar şi oameni de zăpadă se bucură de viaţă
viziuni creştine umplu episcopii.

e vremea colindelor cu lumini pe faţă
vine Crăciunul legendar fără de utopii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt înaripat

ca un copac trăiesc cu viermi sub scoarţă
în frunziş de gânduri cuiburi au răsărit
cântecul cheamă lumina cu gene de viaţă
veacul acesta este doar pentru iubit.

arbori de cristal au crescut în privire
codri de vise spre cer am înălţat
cu privighetoarea am o potrivire
rapsodia fericirii şi eu am învăţat.

torentul de emoţii răsună în cascadă
preţuiesc viaţa că pe o comoară
steaua din mine nu vreau să decadă
măcinată de griji ca piatră de moară.

anotimpului iubirii îi fac o serenadă
prin fiinţa mea ca un flamingo zboară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii transcendentale

melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci şi pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
şi crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieţii le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.

dorinţe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi şiroind pe obraz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punerea în drepturi a fulgerului: De ce se spune "Tună şi fulgeră", când de fapt fulgerul este primul? Sună mai bine: "E o vreme nebună; fulgeră şi tună."

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău de cărăbuşii harnci,
Fragili şi delicaţi ce, până ieri,
Se zbenguiau pe sub cireşii darnici,
Pe sub caişi şi meri şi pruni şi peri!

Îmi pare rău de meri, de peri, de pruni,
De vişini, de cireşi şi de caişi,
De zarzări, de gutui, smochini, aluni,
Ce-au înflorit năvalnici şi decişi!

Îmi pare rău de via de pe coastă,
Ce-şi etalase mugurii în soare,
Ţinându-i la vedere ca o proastă!
Îmi pare rău de toţi, de fiecare...

Îmi pare rău de nucul plin de flori,
Ce s-a deschis, naiv ca un copil...
I-am prevenit pe toţi, de-atâtea ori:
Feriţi-vă de-ngheţul din april!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entuziasm verde

precum o tuberoză suplă şi mlădie
e amintirea mea de asta vară
când dansam în ritm de rapsodie
şi aşteptăm în tihnă luceferi să răsară.

un cer de stele sunt visele mele
cu aripi de fluturi pe a nopţii eşarfă
cu serenada lunii trecută prin perdele
cu dansul muzelor pe corzi de harfă.

tristeţea s-a sfârşit, viorile cântă
lumini se nasc în pântece de frază
pronia cerească iubirea cea sfântă
de la sfinţii care stau pururi de pază.

trec prin bătrâneţe plină de emfază
cu melancolia înflorită pe-o rază.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

ce tristă e grădina fără flori
şi arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvăşeşte cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.

pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă pofteşte la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.

fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac şezători
se-mprăştie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.

scriu romanţa toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Vremea asta nu-i prea bună,
Rău mă chinuie artrita,
Plouă, fulgeră şi tună,
Eu, în casă... cu trăsnita.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pădurea de stele

mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu şoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
ameţită de aerul cu miros de santal.

nu vreau tristeţea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu şi mai am curaj.

aprind o candelă în linişte mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuşi îmi leagă sufletul de poezie.

nicicând n-am gândit viaţa în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roua dimineţii

frunză verde, consoartă de lalea
picuri rouă pură în palmele căuş
nu-mi lăsa tristeţea să fie o belea
vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuş.

vreau să fiu un vers în refrenul vieţii
să fiu o bucurie o mângâiere rară
pentru traitorii din negura ceţii
care aşteaptă soarele în ei să răsară.

inima duioasă mult mai pătimeşti
iubind lumea asta vitregă, nebună
tot ce vrei în viaţă este să iubeşti
să creşti mirajul ei până sus la lună.

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
ce dulce e trezirea cu dragostea aproape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia culorilor

mă trezesc în zori când cântă cocoşii
cerul violet este plin de vrajă
îmi mângâie chipul luminile roşii
acoperă munţii care stau de strajă.

arborii îmbracă încă salopeta verde
trudesc să fie aer proaspăt pe pământ
ceaţa cicălitoare peste văi se pierde
norii albi se împrăştie-n vânt.

trandafirii roz mai zâmbesc în grădină
parcă îmi fac semne că le este sete
crizanteme albe cântă în surdină
romanţa toamnei scrisă în versete.

savurez cafeaua în armonia florilor
şi trec în agendă simfonia culorilor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub orizonturi triste

timpul suspină sub orizonturi triste
munţii gem despăduriţi de umbre
în lume se petrec atacuri teroriste
orgii şi jafuri îndeletniciri lugubre.

Parisul e în flăcări cu violenţa-n stradă
oamenii se revoltă cu pieptul deschis
peste tot zei orbi n-au cum să vadă
nevoile lumii din viaţă şi vis.

lapoviţa pătrunde în suflete sărace
sărbătorile cernite lasă un gust amar
colindă haotic dorinţe de pace
Hristos nu mai vine mă ţine pe jar.

sfinţii în sihăstrie nu mai au ce face
şi rugile lor se sting în coşmar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet în vânt

nu contează de unde bate vântul
am rădăcini puternice ramuri nemuritoare
ca bradul care-şi ia spre cer avântul
înălţat pe creste şi zâmbind la soare.

când vântul mă plezneşte peste faţă
şi mă apleacă iarăşi la pământ
mă agăţ şi mai puternic de viaţă
nimic nu mă opreşte să strâng raze-n cuvânt.

când nebunul păgân mă îngenunchiază
şi se înverşunează să fie furtună
înalţ o rugăciune pură la amiază.

invoc lumina care nu vreau să apună
sufletul meu şi pe vânt se mulează
fericit că norii de ploaie mireană adună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea asta...

Ninge! Ninsoarea asta îmi acoperă sufletul...
La tâmple, nămeţii cresc ameninţător.
Nici nu mai ştiu dacă e primăvară
Sau doar visez la lucrul acesta.
Sufletul meu împrumută lucirea stelelor
Îmbibate în sânge, trecute prin foc...
Mi-am călit tăcerea.
Mi-am închis zăpada în tremurul sângelui
Tăvălindu-se prin nămeţi.
Am presărat-o peste cuvintele
Ce purtau încrustate în ele
Patimile lumii.
Îngeri veniţi în oglindă
Mi-au sărutat timpul.
S-a deschis cerul ca o fântână
Şi din mine, a nins peste voi.
Ochiul-planetă a avut viziuni.
Petale de sânge s-au desfăcut
Şi din pumnul cerului
Au alunecat verbele eternităţii - corăbii de vis.
Ninsoarea aceasta a ascuns
Războiul ignoranţei
Şi steagul durerii
Din sufletele, războindu-se cu stihiile
S-a eliberat de cuvinte.
Să ne bucurăm de libertate, de lumină şi puritate!
Suntem ninsoare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!