Patriarhia Română a adus astăzi de la Ierusalim ‒ de la Sfântul Mormânt ‒ Lumina Sfântă, care a ajuns pe Aeroportul Otopeni la ora 19, cu un avion "special", acest eveniment "special" fiind transmis de toate televiziunile în direct, de pe aeroport. De la reprezentantul Patriarhiei ‒ care a luat Lumina Sfântă de la Patriarhul Ierusalimului ‒ şi-au aprins lumânările reprezentanţii eparhiilor din ţară, care apoi s-au grăbit să ajungă cu avioane "speciale" în marile oraşe, iar de la ei au luat Lumina Sfântă preoţii tuturor bisericilor din ţară. În noaptea Paştilor, după slujba de înviere, patriarhul şi preoţii din toate bisericile le dau credincioşilor Lumina Sfântă. Era mai puţin sfântă lumina pe care o dădeau preoţii credincioşilor în noaptea Paştilor acum 100 de ani, când lumina nu era adusă de la Ierusalim, ci provenea din flacăra produsă de chibritul preotului, sau acum 200 de ani, când lumina provenea din flacăra produsă de amnarul preotului? Desigur că nu. În Biserica noastră este tot mai mult spectacol şi tot mai puţină credinţă; e tot mai multă vanitate şi tot mai puţină smerenie; e tot mai multă trufie şi tot mai puţină evlavie; e tot mai mult lux şi tot mai puţină simplitate; e tot mai multă bogăţie şi tot mai puţină sfinţenie; Biserica noastră pretinde să li se spună "Înalt PreaSfinţia Sa" unor înalţi prelaţi care n-au nimic sfânt în ei, dimpotrivă, unii par că-l au în ei pe Satana, aşa cum e Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului.

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune către Iisus Hristos

invoc lumina Ta Iisus Hristos
lumina Ta este sănătate,
lumina Ta este înţelepciune,
lumina Ta este noroc şi fericire,
lumina Ta este credinţă sfântă,
lumina Ta este speranţă sfântă,
lumina Ta este iubire sfântă.

lumina Ta îmi este călăuză,
am tot ce trebuie pentru ca să fac tot ce vreau
şi fac tot ce vreau pentru ceea ce trebuie,
tot ceea ce creez şi realizez se face
prin voinţă şi prin îndrumarea Ta
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh
acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai puţină vreme

Mai puţină vreme Domnul va veni
Luna, mândrul soare n-or mai străluci
Mai puţină vreme, se va împlini
În ziua aceia surzii or auzii.
Orbilor vederea atunci li s-o da
Izbăvit din neguri atunci vor vedea
Săracii atuncea se vor veseli
Batjocoritorul atunci va pieri.

Mai puţină vreme şi va fi aşa
Cei nenorociţi se vor bucura
Domnu-n ziua aceia El va străluci
Lumea de păcate ea se va sfârşi.

Mai puţină vreme până vom vedea
Cum Iubirea Sfântă, Ea va triumfa
Mai puţină vreme pân' se va sfârşi
Şi neprihăniţii se vor odihni.

Mai puţină vreme pân' s-o încolona
Toată ceata sfântă şi ei vor pleca
Mai puţină vreme şi ospăţ va fi
Mireasa de astăzi se va pregăti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Îngerii nopţii se trezesc şi suspină,
Noaptea s-a scurs amar prin cătune,
Cafeaua matinală e tot mai puţină,
Sorbim lumina unui soare-apune,
Tu iubito-mi pari tot mai străină
În lumea asta ce se descompune

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Ai un Aer propriu ‒ tot atât de valabil şi cu antonimul "impropriu" cu tot ‒, dar n-ai mai stat de vorbă cu el (cu "Moş-Aer") de multă vreme, "riscându-se închiderea-i" într-o eprubetă inutilă din "cosmic-divinul" laborator...» ‒ 10 martie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 20).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timişoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (10 martie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surdul n-aude, dar le potriveşte

‒ Bună ziua, bade Ioane!
‒ Mâine plec la Herculane.
‒ Câţi ani ai, ai multişori?
‒ Da, mă scol devreme,-n zori.

‒ Mai creşti multe animale?
‒ Am dureri cumplite-n şale.
‒ Spune, ţuica îţi mai place?
‒ Junghiurile nu-mi dau pace.

‒ Ce mai face baba Leana?
‒ Aş bea vin cu damigeana.
‒ Te mai duci la fete-n sat?
‒ De tutun eu m-am lăsat.

‒ Moşule, mata eşti surd?
‒ Sunt bătrân, deci nu mai zburd.
‒ Mai ţii pasul după plug?
‒ Iacă-acuma fac un jug.

‒ N-o duci bine, cum aud.
‒ Nu, nepoate, e de dud.
‒ Moşule,-ţi baţi joc de mine?
‒ De, nepoate, cât o ţine!...

poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul meu computerele au tot mai multă memorie, eu, tot mai puţină.

aforism de Rinaldo Caddeo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi, te iubesc! Te vei mira: "Şi azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aş vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunţă la trufie,
opreşte-ţi paşii singuri şi nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu şi tu vom şti,
în viitorul nostru împreună
în viaţa ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi şi vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecimea sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, această ruşine a ortodoxiei şi a creştinătăţii, "nu poate" merge la sfinţiri de biserici decât cu bolizi de lux şi cu caleşti împărăteşti, în odăjdii împărăteşti, "nu poate" aduce Lumina Sfântă de Paşti decât dinspre mare, tronând pe un iaht de lux, ca zeul păgân Neptun. Nu ni-l putem imagina pe acest măgar pe un măgar!... Iisus a intrat în Ierusalim în Duminica Floriilor pe un măgăruş, nu pe un armăsar împărătesc.

George Budoi în Din aberaţiile şi minciunile grosolane ale Întunecimii Sale TEODOSIE ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisu (1 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este bombardat de tot mai multe informaţii, care au pentru el tot mai puţină importanţă.

aforism de Andrzej Majewski din Aforisme, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina merge mai departe

În viaţă, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.

Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărţile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart şi ei lumina lor.

Aşa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Când te-am lăsat singur, plecând,
Mă aşteptam la fericire...
Dar m-am trezit doar aşteptând
La vis promis plin de iubire...

Şi aşteptat a fost ani mulţi,
Cum şi zăpada se aşterne...
Fost-au anii mei pierduţi,
Şi ispăşiţi prin multe semne.

Şi tot am aşteptat visând,
La noi doi şi-o împlinire...
Şi doar iluzii tot flămând,
Am retrăit din amintire...

Vreau tot şi nu mai vreau nimic!
Sunt incomplet când eşti departe...
Iar cad şi iarăşi mă ridic,
Dorind să le întrec pe toate...

Şi-atunci vorbesc cu Dumnezeu!...
Cum razele pomii alintă...
Caut în mine tot mereu,
Slujirea demnă şi cea sfântă...

Şi la final... lumina vine...
A fost aşa predestinat!
Şi în căderile-mi divine,
Am renăscut şi m-am creat!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Sfântă

Aştept lumina,
dar totul pare o visare,
dorinţele le-arunc în valuri,
le văd plutind
spre catargele
care apar în zare.
Pe plajă stă un pescaruş rănit,
având aripa ruptă
privirea lui e în depărtare,
În marea ce e mută.
Se prinde de mine
o iubire
şi gânduri mă-nconjoară,
mă uit la steaua
ce coboară
pe cer, încet, tăcută,
şi eu încă mai visez
lumina ce e sfântă.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul orbului

Noaptea-i multă, ziua e puţină,
Zorile întârzie să vină,
Soarele se lasă tot mai greu
Răsărit pe cer din ochiul meu.

Nu mai am de ce să mă iubesc,
Din moment ce nu mai reuşesc,
Din uitare sau din uitătură,
Să răsar un soare, fără gură!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gol

În spaţiul întins, tot mai departe de mine,
viaţa înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulaţii nevăzute.
Uneori se protestează îndelung şi neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puţină credinţă.

Mâinile mele rămân lângă mine
aşteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat şi nemilos.
Intersecţiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind şi dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ şi cer.
Un gol navighează prin tălpi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Sfântul Andrei căutăm lumina. Aşteptăm lumina. Luptăm pentru lumină. În ziua de astăzi este prea multă risipă de lumină, lumina trebuie să vină din noi, din oameni, dar abia mai pâlpâie.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu. Nu ştiu ce parte din viaţă urmează

Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puţine lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecţie de gânduri ruşinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignaţia mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deşertăciunile,
am pus becuri, şters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
şi simt lumina şi rostul creaţiei...
A trecut un sfânt tăcut... şi m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?

O bucurie-nflorită ce ma-ngenunchiat!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina luminii

Am publicat trei cărţi dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunţ la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinţi
Care să mă formateze!

Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...

Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.

Lumina aceia fără de care poeţii nu scriu,
ci bolborosesc!

Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naştere
refractă această lumină
Iar noi ceilalţi suntem prea netrebnici
ca să o percepem!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duce anul...

Se duce Anul, fraţii mei români,
Unul dintre anii cei mai grei,
Să nu uitaţi că voi sunteţi stăpâni
În Ţara asta şi pe soarta ei!

Acum, aici, mai mult ca niciodată,
Cu flacăra iubirii în priviri
Eu vă îndemn, din inimă curată
Uniţi-vă în gânduri şi-n simţiri!

Lăsaţi deoparte amorţeala slută,
Pentru nimicuri nu vă mai certaţi
Şi Dumnezeu din ceruri ne ajută
Să veşnicim lumina în Carpaţi!

Se duce Anul şi cu el deodată
Să plece tot ce-i rău de pe pământ,
Această Ţară nouă ne-a fost dată
Cu dragoste, dar şi cu Legământ

Să o păstrăm aşa cum se cuvine
Ca pe o fiinţă nobilă şi dragă
Şi Anul Nou, ce îl aud cum vine
Să ne-o găsească pururea întreagă!

Zarea mi se umple de colind
Iar inima de-o sfântă bucurie
Şi stelele în brazii mei se-aprind-
Se duce Anul? Nimenea nu ştie...

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (12 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a schimbat lumea

Nu înţeleg de ce în juru-mi toate s-au schimbat,
Tot ce înainte era rotund perfect, acuma e pătrat,
Natura-a luat–o razna, nu ştii cum să te–mbraci,
Zăpada–i mult mai rece, şi oamenii–s săraci.

Ziua–i acum mai scurtă, banii nu–ţi sunt destui,
Să te descarci de ofuri, demult nu mai ai cui,
Lumea e mai grăbită, nu–i mai ajunge vremea,
Iubirea de aproape s–a dus, lăsând în loc asprimea.

Viaţa devine tot mai grea, cu fiecare zi ce trece,
Şi sufletul din oameni acum, este nepăsător şi rece.
A dispărut din lumea noastră lucruri precum copilăria,
Contemporanii habar nu au ce înseamnă prietenia.

Floarea nu mai miroase, aşa cum mirosea odată,
S–a defrişat pădurea, apa din râuri nu–i curată,
Tot ce era-nainte dulce, astăzi e acru sau amar,
Şi viaţa noastră s–a transformat într– un coşmar.

Se–ajunge des la crimă, păcatele–s mai multe,
Aceste fapte făcând pe Scaraoţchi, să exulte.
Cam asta este lumea, în care eu trăiesc acum,
Şi văd cum tot ce–a fost frumos se face scrum.

Îmi pare rău de cei ce se vor naşte după mine,
Ei nu vor ştii ce gust ar trebui să aibă-o pâine,
De–asemenea aceştia nicicând n-or avea parte,
De–alint, de dragoste, sau prietenii adevărate.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!