Albul uneori
tot ce sunt
pământul galben pântecul tău
nenăscutul
zvâcnesc pe oase și ochi pe țipăt
până-n miezul pietrelor rotirea asemenea
mai multe trepte trei strivindu-mă dezlegându-mă
alb
nefiresc în orbire
nefiresc și așa mai departe
lasă-l să curgă să dispară sunt tânără dinspre cuvinte
tot ce sunt
lipsită de perspectiva sentimentelor
în plămâni și pe creștet
ia-ți coasta înapoi îmbracă-mă de la tălpi în jos
pasăre cruce pasăre
cu palma stângă cu șira spinării
întunecă-mă vreau o tristețe sigură rotundă
mai presus
aș fi goală Doamne aș fi goală sub limbă sub unghii
uneori
uneori cresc duminici la marginea lumânărilor arse
tot ce sunt albul uneori
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre păsări
- poezii despre lumânări
- poezii despre galben
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cruce
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.