Se moare

se moare din nou
se moare în cerc,
cu genunchi coborâţi şi fruntea plecată
în locul surd şi orb,
în faţa sfinţilor cu o mie de chipuri.

spaţiul se umple cu miros de pelin.
mor cifrele, moare mişcarea,
timpul se dăruie sfârşitului.

masca, e scoasă
vidul se adună în ochi,
reculul te trece prin zid,
încremeneşte amiaza zdrobită de perete.
din cuvintele verzi sar cristale de sare,
tristeţea dansează nepăsătoare,
glasul copacilor singuri topesc albul hârtiei.

scriu subţiind literele,
scriu după gratii.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!