Versuri scrijelite în stâncă
Amețit între hotare, între cer și lutul vieții,
Sunt un zar jucat de soartă aruncat de toți pereții
Și las urme, invizibil, când ating scrâșnind cu dinții
Sentimentele, ce iarăși, mă pun în conflict cu sfinții.
Le zâmbesc, dar cu rușine... am noroc că nu mă ceartă,
Mă tot mir de-a lor răbdare, mă întreb de ce mă iartă,
De n-ar face-o, m-aș retrage înapoi în văgăună,
Fără apă, fără soare, cu o inimă nebună.
Și i-aș scrijeli pereții cu un vârf de piatră rară,
Ca să simtă, ca și mine, cum a fost ultima oară
Când acopeream cu gânduri urmele de supărare,
Impregnate toate-n suflet de moravuri prea ușoare.
Sap adânc, fără odihnă, spre lumina infinită,
Ca să schimb o nepăsare ce apare nedorită,
Din ceva ce-apasă chipuri adormite în suspine,
Într-un nou surâs ce poartă armoniile divine.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zaruri
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
Citate similare
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
Și cum să știu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?
Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint
E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanțele de suflet care frig
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tăcerea e de aur, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre relativitate, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre foc, poezii despre devenire, poezii despre amintiri sau poezii despre alcoolism
Urme de pași
Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.
Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.
Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare sau poezii despre alb
Jocul patimilor
Nu-ți cer nimic, deși nu am prea multe,
Dar dacă vrei ceva, am să îți dau,
Nu am pe nimeni altul să asculte,
Tăcerea foarte crudă-n care stau.
Am risipit iubiri prin constelații,
Ca un tâlhar de inimi nesupus
Nici unei legi născută-n aberații,
De către cei ce au căzut de sus.
De fapt, chiar dacă nu îmi ceri nimica,
Eu tot am să-ți ofer și ce nu am
Și-am să refuz să mă cuprindă frica,
De-a pierde înc-o dată tot ce-aveam.
Între noi doi se joacă o partidă,
Fără învins, fără câștigător,
E doar un joc al vieții, ce perfidă,
Mă amețește groaznic până mor.
Nu mai zâmbi, te rog, cu ochii-n lacrimi
Degeaba suferi tu dacă nu simt,
Sunt prea vândut de soartă unor patimi,
De care nu mai știu să mă dezmint.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre moarte, poezii despre legi, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Solitudine
În nemișcările lor, statuile respiră încât le cresc aripi
În infinit
Din pleoapa întredeschisă lacrima se prelinge
Într-o altă zi în care oglinzile transformă imaginile în hârtie -
Reflexii de zbor inert.
Atingem lumina cu degetele și prindem chipuri
După ce somnul se duce, rămân insule de sare din lacrimi uscate
Trecem sentimentele de la unul la altul cu mișcări de perpetuum mobile
Fără să lăsăm nimic la vedere
Iar cuvintele curg pe piele ca niște umbre.
Între prima și ultima zi de sculptare
Primim căldura ce ne modelează,
Închizând-o în noi într-un mod unic.
Ne intoxicăm cu aer, dar îl schimbăm între noi
Neclintirea noastră se face în liniște,
Pentru că niciodată privirile absente nu ating soclul.
Fără să îmbătrânească vreodată,
Statuile poartă în ele portrete de oameni vii.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre sculptură, poezii despre schimbare, poezii despre portrete, poezii despre mișcare sau poezii despre insule
Cred în liniștea deplină
Pot da vina doar pe mine, pentru cele întâmplate
Nu contează gropi și urme, de-a lungul vieții rămase
Nu contează că-s stropite și plouate de-a mea viață
De aș ști că va fi bine, cum aș dispărea în ceață
M-aș duce către o zare, albastră și înnorată,
Când de soare smălțuită, când de ploaie asudată
Nu mai vreau lacrimi să-mi cadă, nu mai am un strop de apă
De mi-ar cade de sub pleoape, aș simți ochii că-mi crapă
Nu mai vreau nicio arsură, nu mai vreau nicio spoială
Vreau doar umbra mea ascunsă, sub luminile de ceară
Vreau tăcerea mortuară, care stinge orice boală
Vreau să uit gustul de dulce și de orice amăreală
Pot da vina și pe soartă, ca o scuză motivată
Învârtita mea de roată, nu-i rotundă niciodată
Învârtindu-se cu mine, fără plăcerea de viață
Amețit sunt de durere, umbra mea-i neîmpăcată
Doamne, dacă privești vreodată, până-n sufletul meu trist
Tu mă iartă și iar mă iartă, mă închin de-acum smerit
De ești totul și pământul, fă-mi un loc ascuns de vânturi
Și de gerurile iernii și de înnegrite gânduri
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre smerenie sau poezii despre plăcere
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre vorbire, poezii despre telefon sau poezii despre spațiu și timp
Secunde care au durut
M-au tăvălit la întâmplare
Iubiri cu lacrimă de ploi,
Și-acum mă tot întreb, de oare,
A mai rămas ceva din noi?
Poate doar urme sfărâmate
Între secunde ce-au durut,
Relicve-n timp, demult uitate,
Ca și cum nu le-aș fi avut
Respir prin amintiri regrete
Ce-au fost odată bucurii,
Au fost atingeri în buchete,
Dar au murit... nu mai sunt vii
Și mă întreb de ce destinul,
Ascunde totul la final,
Punând în miere tot veninul,
Ca să murim târziu... banal
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre miere sau poezii despre bucurie
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Cei ce vom fi
Trei felii și trei copii,
Cât de dulci sunt împreună!
Dulce-i pepenele... știi,
Dar mai dulce-n a lor mână.
Îi privești și simți iubire,
Dar și-o liniște mai simți.
Chipul lor... o amintire,
De când toți eram cuminți.
Nu chiar toți, eu n-am fost unul,
Alergam o zi lumină,
Fugăream vis ca nebunul,
Fără frică, fără vină.
Stau, mă uit la ei acuma,
Fost-am toți exact la fel,
Frați cu soarele și luna,
Suflete-n decor pastel.
Ne fugea iarba-n picioare
Și ne colora-n genunchi,
Eram zâmbet și candoare,
Dar și strigăt din rărunchi.
Trei copii... le va fi bine.
Să veghem asupra lor,
Fără ei, nu va fi mâine,
Cer albastru fără nor.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre picioare, poezii despre nevinovăție sau poezii despre nebunie
Un om intrând într-un poem
Un om intrând într-un poem
ca într-o fântână a tinereții fără bătrânețe și
a vieții fără de moarte, salută,
își lasă la intrare trecutul,
se uită în stânga și în dreapta
să zărească vreun cunoscut
-degeaba-
toți ceilalți au ratat intrarea,
îți caută un loc să-și așeze sufletul,
toate scaunele cu vedere spre veșnicie
sunt ocupate de cei mai grăbiți,
de odinioară,
toți pereții sunt acoperiți de sentimente
ca de opere avangardiste,
caută o ușă să plece înapoi,
dar ușa s-a închis deja în urma sa,
privește spre cer căutând
o geană de lumină
apoi se apucă să rescrie poemul...
poezie de Maria Postu (12 iunie 2015)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative sau poezii despre bătrânețe
Din tristețea unei clipe
Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.
Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.
E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre rușine, poezii despre pictură sau poezii despre orgoliu
Privind în urmă
în casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toți ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în țara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt în sat
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-aștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Iubire de femeie
Iubirea femeii mi-e dulce, mi-e hrană,
Mi-e zbucium continuu, cărbune pe foc,
Iubirea femeii mi-e cruce, mi-e rană,
Îmi este destinul, îmi este soroc
Ce mi-aș fi eu mie, un corp fără umbră,
Copac fără frunze, un mal fără val,
O zi fără soare, o noapte prea sumbră,
Pătrat fără colțuri, un cerc mai oval
Iubirea femeii mi-e aer, mi-e viață,
Apusul de august, un nou răsărit,
E roșul petalei cu gust de dulceață,
Pe clipa în care mă duc și-am venit
Mai dă-mi-o o dată, îmi lasă crâmpeie,
În suflet, în gânduri, în inima mea,
Iubește-mă iarăși, iubește femeie,
Eu n-aș fi nimic fără dragostea ta
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre roșu, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre frunze
Aici sunt păcate
Și-mi iartă greșeala de-a ști să iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii să mă iei
Greșeli sunt destule și știu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viață sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierți,
Nu pot să nu fiu și aștept să mă cerți
Aleg semnul crucii chiar dacă greșesc,
Regrete m-apasă, dar vreau să trăiesc,
Degeaba promit că încerc să mă schimb,
Nu știu cum să port o coroană de nimb
Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou că iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg
Atunci când va fi judecata de-apoi,
Oricum ne-om întoarce în cerul tău goi,
Nu vreau să mă judeci prin ce-s pe pământ,
Aici sunt păcate, acolo sunt sfânt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre iertare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre trupul femeii
Iz de portocale
Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună
Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez să se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească
Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat
Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Așa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre tango sau poezii despre sărut
Timpul își scutură secundele pe la ușa sufletului meu... Și nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Și iată cum pereții camerei mele îmi dau deodată strania senzație de sufocare, dar și de siguranță în același timp, de rece, dar și de odihnă, de lumină, dar și de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toți, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici și îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre bătrânețe
- citate despre zâmbet
- citate despre vârstă
- citate despre tăcere
- citate despre suflet
- citate despre siguranță
- citate despre secunde
- citate despre plimbare
Primăveri sub troiene
Ninge iar în Postul mare
Pe icoane și-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.
Și de m-or chema asceții
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toți pereții
Ce-mi lipsește din décor:
Nuferi răstigniți pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Și din ape rogvaiv.
Maci cerșind încă o noapte,
Sângerând de rugăminți
Cu lăstarii lor de lapte,
Așteptând în lan cuminți.
Un copac strigând de verde
Pe cărarea unui vis,
Nopțile să îmi dezmierde
Când mi-e somnul interzis.
Și un cer deschis spre tine,
Fără iarnă la hotar,
Unde gânduri clandestine
Ne pun inima pe jar.
Și în ultima secundă,
Când ninsoarea s-a oprit,
Voi mușca din zid flămândă,
Să îmi las amprenta-n schit.
Și când vei urca pe stâncă
Într-o pauză de nea,
Să-mi iei rana cea adâncă
Și să te-nvelești cu ea!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Destin de romantic
Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-și caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.
Mi-e lumea toată calea fericirii
Și inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.
Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simți că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.
Îmi iau cu mine trandafiri și versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roșul lor să îți alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre trandafiri sau poezii despre stres
Privind în urmă...
În casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toti ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în șara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-a ștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog, privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!