Din tristețea unei clipe
Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.
Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.
E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre tristețe
- poezii despre rușine
- poezii despre pictură
- poezii despre orgoliu
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre medicină, poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre desen, poezii despre culori, poezii despre creștere sau poezii despre arte plastice
Și iar mi-e dor
Și iar mi-e dor, mi-e dor să scriu o poezie,
Să-mi prind în plete luna iar ochii să-i pictez,
Cu verde și cu negru, cu vis și fantezie
Și dansez în ceruri, cu tine când visez.
Si iar mă doare, mă doare azi nimicul
Din lacrima căzută pe-obrazul unei fete.
Mă-ntreb cu glasul stins, la ce e bun iubitul?
Căci din iubit ne-alegem cu dor și cu regrete.
Și iar renunț, renunț din nou la noi,
De parcă între ceruri sunt îngeri rătăciți,
Iar darurile vieții nu se împart la doi,
Și-n iad ajug mereu doar cei ce nu-s iubiți.
Si iar mă-ntorc, mă-ntorc la tine viață,
Cu zâmbetul în palme și cu durerea-n piept.
Căci soarele răsare în orice dimineață,
Și mă îndeamnă iară, să tac și să aștept!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păr
Femeia din mine
Pe sub pielea-mi de copilă, țin ascunsă o femeie,
Cu privirea de felină și cu-n ruj ciudat pe buze.
Pregătită să atace viața când va fii nedreaptă,
Să ucidă și să moară, să renască-n a mea șoaptă.
E atât de rafinată că aproape nu exista,
Uneori îi sunt nedreaptă, și devine atât de tristă.
O lipsesc de mângâiere, de amor, și ochii căprui,
Și o-ngheț cumva în mine pentru moartea nu știu cui.
E un vis erotic parcă când în mine se arată,
Nu mai știu de sunt copilă, de-s soție sau amantă.
Mă tot ceartă ca o mamă, dar mă-ndeamnă la păcat,
E un demon într-o rană, ori sunt eu cu-adevarat?
Mă ucid în orice clipă, dar revin cu ea la viață,
O tot țin înlănțuită și lipsită de speranță.
Prea puternică-i femeia ce o țin ascunsă-n mine,
Totodată prea firavă, să o las liberă-n lume!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre soție, poezii despre ruj sau poezii despre ochi căprui
La mine ora bate...
la mine ora bate unu,
la mine ceasul e târziu,
sunt viu în noapte, ca nebunul,
mai scriu un gând, mai scriu un rând
și c-o plăcere înzecită,
te chem să vii, să mă adormi,
tu, ochișori de nevăstuică,
mi-ai dat un zâmbet și n-am somn
nu l-am uitat, l-am luat cu mine
și-l țin în palme și-l sărut,
până când dorul mi te-aduce,
iarăși în locul cunoscut,
până când gura-ți îndulcită,
o voi gusta din nou sub duzi,
până când bratele-ți micuțe
iar mă vor strânge în curând
la mine ora bate două
și noaptea învelește luna,
o pătură cu mici steluțe
i-acoperă fruntea întruna,
eu o privesc cum nu adoarme,
cum strălucește printre nori
și mă gândesc ca mâine poate,
între săruturi să-ți dau flori
pe un perete doarme patul,
nu m-a chemat să fiu cu el,
adoarme în tăcere leacul
atâtor vise de povești,
mă uit la dânsul cum oftează
într-o dorință neștiută,
îmi face semn cu păturica
și cu pernița pufăriță.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sărut, poezii despre noapte, poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau poezii despre plăcere
* * *
Tu nu-ntelegi că-mi este dor de tine
Și te iubesc cu-atât de multă ură,
Ca-m început să desenez printre ruine
Spitale vechi, și mintea mea nebună?
Tu nu-ntelegi că sunt de mult un strigat mut
Și-un țipăt surd, scăpat dintre plăceri,
Nu vezi cum cad unde soldații au căzut,
Salvandu-mi trupul de dureri?
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre dor, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre armată
Dacă-ai ști
Dacă-ai ști ce rău mă doare neputința din oftat,
Când mă-ntorc de la cerșit cu un braț de flori uscate.
Le-am cules de la nebuni, de pe un tărâm turbat,
Unde toate par frumoase, dar sunt putrezite toate.
Dacă-ai ști că-n parul meu joacă draci scăpați din horă,
Rușinați de propriul teatru și de slăbiciuni înalte,
Făr să vadă cum o clipa se înghesuie-ntr-o oră,
Și cum în atâtea ore mor doar clipe sufocate.
Dacă-ai ști cum mă apasă trei suspine pe ființă,
Și cum rup din mine cerul, să îmi scuture iubirea,
Ce-am vândut-o la nebuni pe trei sticle cu credință,
Să mă-nbăt noaptea cu ele, ca să nu mai simt durerea.
Dacă-ai ști că iadul tot mi-e complice-n poezie,
Când te scriu între blesteme și te leg de adevăr,
Ai simți că mi-e iubirea, mai presus de o hârtie,
Și-ai veni de printre demoni să-mi pui stelele în păr!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre înălțime, poezii despre teatru sau poezii despre stele
Iubesc ca o nebună
Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toți nebunii,
Am crezut că mă ucid și mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple și cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...
Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur și noblețe, însă n-au putut iubirea.
Cade cerul peste mine și pe toți nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...
Nu mai știu ce este viața fără toți nebunii mei...
Și-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre planete sau poezii despre palate
Poezie
din apartamentul de la etajul doi
unde stau de o jumătate de secol
și muncesc on-line
izolat în mine însumi mai scriu
poezie ca dar veșnic
sau proză scurtă ca mugurii în furtună
am viitorul făcut scrum
vântul bate de undeva
izbește sufletul meu de artist
stau în cușca de la etajul doi
pictez busturi de vară întâmplătoare
și umbre scurte-n tumult
un asfințit prins în pânza de păianjen
versurile cresc și respiră timp
adânc mă umbrește deznădejdea
îmi vine să sar în eter
să privesc natura din zborul meu frânt
să fiu vizitat între năluce de pisici și câini
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre păianjeni sau poezii despre proză
Focul
sunt floare de piatră în noapte
rătăcesc singuratic din perete în pereți
la ceasul apus
cad frunze, cad gânduri
e beznă în casă și ceasul s-a scurs
uneori izbesc golul din mine prin umbre trecând
am ochii acoperiți de căutări
drumul se răsturnase în palmă
mâna cade tristă pe o coală
străin între ziduri de hârtie și pașii mă dor
spațiul rănește absența
șe abate privirea prin casă
trec zile printre zile
mereu monotone, mereu diferite
trăiesc în imagini răsturnate
pe o retină sfâșiată de gânduri
sunt străinul într-o lume nebună
privesc oameni ce trec prin mine
lăsând în urmă absențe
între file de carte am așezat un destin
cu ochii iubirii privesc dorul fără de sfârșit
mâinile ard printre șoapte în noapte
sunt foc nesfârșit
sunt foc de nestins
sunt focul ultimei șoapte
la final, voi lumina cerul arzând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre mâini, poezii despre hârtie, poezii despre foc sau poezii despre zile
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie
În lacrimi, în poeme
În lacrimi,
în poeme...
Te găsesc într-o discuție cu indecizia,
te găsesc într-un viitor străin, prizonierul soarelui...
Unde ești acum?
Când eu mor în finalul de vineri de dorul tău absurd...
De ce nu ești acum?
Lângă mine să poți vedea în trei silabe tot ceea ce vreau într-o singură poezie...
Eu vreau acum.
Să-ți vorbesc negru
undeva pe-un câmp de nori,
unde vorbesc eu
iar tu nu-mi spui doar ziua bună...
În lacrimi,
în poeme...
Te strig cu toată ființa mea nebună,
cu o obsesie în vene
ce nu-mi permite să fac abstracție de timp și să aștept imposibilul...
Poate că,
într-un mal spart în toracele valurilor
mă abțin să nu mai scriu mâine
scrisori vizibile ochilor tăi...
Poate nu,
acum cred că nu se poate povesti nimic despre noi, inexistenții anilor mei de uitare absolută,
dar în povestea mea de la pământ la cer
îți voi rosti de fiecare dată numele...
Poate nu știu
și mi-e frică
de neputință și atât.
Poate nu știu
și mi-e dor
de nenumăratele dorințe
ce mă urăsc bătrână...
În lacrimi,
în poeme...
Tu exiști perfect și imperfect
doar pentru mine...
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre scrisori, poezii despre perfecțiune sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cu ochii din cer
Stau cu ochii la cer
Si-mi privesc gândurile:
Poezia este acel gând al meu
Care m-a parasit
Ca sa locuiasca în cuvinte.
Alte gânduri se desprind de mine
Si se ascund în culori.
Pe altele nu pot decât
Sa le las chiar eu libere,
Sa alerge prin paduri
Sau pe pajisti cu flori.
Unele gânduri sunt
Atât de legate de cifre
Ca numai între cifre se simt bine
Si au sens doar înghesuite
Intre hârtii, în dosarul cu sine.
Am si o multime de gânduri
Care se nasc si ramân în carti,
Se încolacesc pe gândurile autorilor
Si stau cuminti între coperti,
Reîntâlnindu-ne doar când le rasfoiesc
Stau cu ochii la cer
Si-mi privesc gândurile:
Le fortez defilarea chiar si celor
Care pot locui doar în mine,
Unele au propria lor stralucire
Si sunt înconjurate de aripi stravezii-
Efemeride ce se-aprind haotic
Si se topesc cât ai clipi,
Fara sa adauge o noua lumina,
Fara sa tulbure, fara sa aibe vreo vina.
Altele însa înnegresc cerul,
Stol de pasari în zig-zag, sfâsietoare,
Dar atât de ale mele si ele
Incât, daca nu l-as întelege, l-as urî
Pe vânatorul din mine
Care le curma zborul, de rusine.
Stau cu ochii la cer,
Incrâncenata în efortul
De a-mi privi gândurile,
Golita de gânduri înafara de unul,
Acela de a-mi privi gândurile: toate, toate.
Si încet, ochii mi se muta în cer
Iar de acolo, de sus,
Nu mai zaresc nimic decât o fila,
Desprinsa de vânt dintr-o carte:
Jumatate imaculata,
Scrijelita de gânduri-cuvinte cealalata jumatate.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vinovăție, poezii despre negru sau poezii despre naștere
De ziua ta, poezie
Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nșir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nțelesuri.
Nu-nclin balanța înspre scrisuri multe,
Nu am pretenții de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinerețea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Și m-a-nsoțit și-acum, și-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre prezent sau poezii despre bogăție
De-ai știi că nu mi-e bine
Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine
Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste
Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare
Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte
Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o
Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac
Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime
Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm sau poezii despre inimă
De-ai știi că nu mi-e bine
Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine
Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste
Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare
Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte
Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o
Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac
Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime
Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai știi că nu mi-e bine
Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine
Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste
Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare
Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte
Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o
Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac
Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime
Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare și mare... și cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de același soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruș argintiu alunecă din vest... purtându-ți respirația între aripi...
O împletește cu a mea și marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud și greu... și cautându-te
În depărtare, marea imi sună și te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc și printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul și le sfărâm nemărginirile...
și te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
Răvașe netrimise... dar atât de adânc scrijelite in suflete contopite prin tot ce există...
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corăbii grele...
ce străbat marea fără destinație...
Mă regăsesc în ele
uitata ca ancorele vechi...
Corăbii și porturi triste.
Viața mea obosește, însetată sărat în mijlocul marii
Iubesc ce nu am... Tu ești atât de departe ascuns în mine...
Cântecul meu se luptă cu răsăritul împletindu-ne între zări...
Pescărușul auriu revine și începe să-mi cânte...
Soarele își răsfira dor peste dor peste conturul meu
Și mă privește cu ochii tăi...
Și ma mângâie cu adierea ta...
Și, când te iubesc... pescărușii îți cântă numele în vânt
cu aripile lor ca din coarde...
Într-un singur zbor, smulgându-ne din lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre nisip, poezii despre marină, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Curcubeu
Sunt la vârsta marilor culori
și-a marilor uși
care anunță neantul,
dar pe care nu voi a le deschide
decât din mine și cu mine
cum vreau.
sunt la vârsta marilor muzici
și-a marilor acorduri
cre anunță un țipăt
dar pe care nu voi a-l auzi
din mine,
decât dincolo de mine.
sunt la vârsta marilor iriși
și-a marilor unde
care anunță eclipsa totală de culoare
dar eu nu vreau s-o văd, încă
din mine se deschid uși cu strigăte de fericire
poezie de Corina Plesa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre fericire, poezii despre eclipsă sau poezii despre curcubeu
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre minciună