Cerul vechilor credințe
Trecea o altă noapte și-nspre zări
ce începeau, treptat, să se-ntrevadă,
își aprinsese cerul lumânări
și candele-n regatul de zăpadă.
Tablou de iarnă rece, înghețat,
surprins pe-un petic aspru de pământ,
mai jos de munți, de drumuri depărtat,
uitat de timp, de oameni și de vânt.
Un tremur slab, un tril pe-un fir de stuf
aduce în tablou un rest de viață
pulsând sub pene reci și strat de puf,
în piept micuț de pasăre răzleață.
N-a reușit, n-a mai avut puteri
să zboare înspre alte lumi, departe,
și a rămas, cu aprige dureri,
s-aștepte zborul ultim, către moarte.
S-a întremat în iarna fără ger
cu viața-nchisă-n micile semințe,
iar ochii ei privesc de-acum un cer
plin de lumina vechilor credințe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
Citate similare
Povestea bradului
Când eram eu mai mică
Pe bunic îl ascultam
Stăteam fără de frică
Și poveștile gândeam.
Și-mi spunea bunicul
Cum o pasăre rară
Cu pene ca nucul
A rămas în iarnă iară,
N-a avut unde să stea
Copacii cu frunza rară
N-au primit-o pe ea.
Când pasărea era să moară
Un înger a luat-o-n zbor
Într-un pom cu crengi, dară
Dese și cu frunze-n cor.
Pe culme e bradul verde
Și zăpada albicioasă
Pasărea nu se mai pierde
În iarna grea geroasă.
De-atunci bradul nu-i povară
Pe vânt și pe ghiață
Fie vară și chiar iarnă
El e verde pentru viață.
poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copaci, poezii despre brazi sau poezii despre îngeri
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gheață, poezii despre ger, poezii despre culori, poezii despre alb sau poezii despre verde
El încă n-a venit
Am rămas aici mult timp,
Așteptând cu
Cu lumânări aprinse
Și cu vin înspumat,
Bătătorind cărări
Până la poartă și înapoi,
Așteptându-l până când
Aproape s-a luminat de ziuă.
Acum a asfințit luna,
Iar stele au rămas puține,
Dar el încă n-a venit.
Deodată în ceața străvezie a zorilor,
O bătaie de aripi în sălcii;
O gaiță își ia zborul.
NB. În China gaița este asociată ideii de fericire, iar în acest caz fericirea poetei
își ia zborul pentru a se pierde.
poezie de Yau Ywe-Hwa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre stele, poezii despre poezie, poezii despre lumânări, poezii despre idei sau poezii despre aripi
Noapte de iarnă
E noapte, e iarnă și ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheață!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viață.
Părul ei e mângâiat de vânt ușor.
De sub tălpile ei gingașe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam și privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric și plăcut.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Zile reci
Ce iarnă se-ntindea pe-un mal de vară:
Cu colți de ger ce se-nfigeau cumplit
În verdele ce n-ar fi vrut să moară
Când mai avea o toamnă de trăit!
Și ce-ntuneric a venit din ceruri,
Ascuns în stratul alb-imaculat!
Erau semințe negre din eteruri
Ce colții-aceia au însămânțat.
Plângeau cu frunze de uitări copacii
Și se-ngrozeau de golul de pe ram
Când fulgii reci au devenit tălmacii
Acelei veri cu iarna-n suflet hram.
Tot ce-a urmat a fost o amânare
A iernii care își croise drum
De îndoieli, de plâns și așteptare,
În zile reci de ieri și de acum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre suflet sau poezii despre plâns
Tablou de iarnă
Văzduhul cerne maldăre de nea
Peste pământ, cu cerul vrând să-l lege,
Să-i oblojească crestele betege....
Și-mbrățișate peste timp să stea.
În liniști sacre, de tărâm galactic,
Lin doarme firea sub vegheri astrale,
Slab ticăind la treceri siderale,
Pe culmile-nghețate de vânt arctic.
Doar casa mea, ca-ntr-un tablou pictată,
Cu galbenă lumină la ferestre
Freamătă-n note calde, vii, terestre,
Și-ntruchipează fericirea toată.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (29 noiembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pictură, poezii despre legi sau poezii despre galben
Înăbușind dureri
Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită,
Și îmi consum tacit poate un ultim zbor,
Înăbușind dureri căci nu vreau să cobor,
Da mă atârnă grav, rănită și slăbită...
Îmi stăpânesc regretul că n-am putut mai mult,
Că n-am împrumutat o aripă de cuc,
S-o cos cu fir tăios, pitită într-un nuc,
Și pierd văzduhul, neantul, într-un destin incult.
S-a răscolit și vântul râzând zeflemitor,
Când semeni trădători mi-au înnoptat lumini,
În zborul schilodit m-au încărcat cu vini,
Și tare-mi este teamă că e un ultim zbor.
Zvâcnesc, mă zbat și strig pe-un vers de scriitor,
Și o răsfir, o mângâi și o încurajez,
Da am căzut sleită, uscată ca un vrej,
Pe-un braț de frunze moarte, da nu cer ajutor...
N-am mai putut pluti cu aripa rănită,
O alta n-o mai am, prin zbor a fost zdrobită...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre trădare sau poezii despre scriitori
Comoditate
Cad fulgii, fir-ar ei să fie,
Zici că sunt puf de păpădie.
Da nu e puf, e apă rece.
Precum iubirea, iute trece.
Trăiesc puțin, doar cât e ger,
Apoi devin apă și pier.
La fel și inima, iubește,
Până prea mult se încălzește.
Când arde tare, apare frica,
Că nu va mai rămâne cu nimica.
Și se retrage-atunci treptat
La starea de unde-a plecat.
E mai ușor, asta se știe
Atunci când nu-i nici frică, nici furie,
Când nu e ger și nici dogoare
Și inima în piept nu doare.
Da spune tu acum cinstit,
Un om ce-n viață n-a iubit,
Nu a trăit fără plăcere?
Eu zic că da, da-i o părere.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre plăcere
- poezii despre inimă
- poezii despre furie
- poezii despre devenire
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sfârșitul și-apoi
N-a mai rămas acum nimic de spus,
ca doi străini la geamuri de vagoane,
în trenuri care merg în sens opus,
ne-ndepărtăm de reci, pustii peroane.
Te duci, mă duc, un sens ne e egal
și-un ceas de fier ne ticăie în șine
Un fluviu de tăcere... Noi, pe mal,
ne sprijinim de poduri în ruine.
N-a fost nici început, s-a și sfârșit,
a fost un fel de vis fără pereche,
un salt spre cer rămas încremenit,
a fost de la-nceput o rană veche.
Ce rost ar mai avea să te acuz,
rămâi cuprinsă-n mila mea cea mare,
dintr-al iubirii-ngrozitor refuz,
în smârcul vieții biată muritoare.
Străină, mai străină ca oricând,
cum n-a fost vreo străină niciodată,
te-am înghețat de vie într-un gând,
să te dezgheț când fi-vei mai curată.
Să te renasc după potopul sfânt,
de crima ta cea dublă achitată,
când oameni noi vom fi pe-acest pământ
și-o fi să ne-ntâlnim ca altădată.
Prin cine știe câte zări de-acum
vom bântui în trenul de povară
și ni se va părea, așa, prin fum,
pe celălalt zărindu-l într-o gară.
Și, tremurând, pe umăr să-l bătem,
Iar tu sau eu deodată să se-ntoarcă:
"A, tu erai?!", "Dar tu?!", "Iată, suntem!",
"E-o nouă viață.", "Mai frumoasă, parcă".
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfârșit, poezii despre gări, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
S.O.S
Nu am puteri să mă desprind de moarte-
(Și nu e moarte-aceea cunoscută).
M-am exilat din mine prea departe
Și a rămas doar scâncetul de ciută
Rătăcitoare, ca un gând de seară,
Ce nu-și găsește matricea pierdută
În niciun ochi de cerb. Doar ploi de ceară
Câte-un oftat de cer îi împrumută.
Așa golită de fiorul vieții
Nu am curaj să mai privesc oglinda;
Mă vând pe un sonet vetust poeții
În strai de alb, când nu-mi găsesc colinda.
Și de ce nu m-ar vinde, când din toată
Acea învolburare-nfloritoare
N-a mai rămas decât o stilizată
Dorință de iubire-amăgitoare?
Nu am puteri să mă adun, iubite,
O umbră am rămas, pe-un colț de lună!
Din cioburi de furtună înghițite,
Tu întregește-mă și mă adună!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre curaj
Iarnă pe moarte
Scuipând geruri și blesteme, ca o ftizică pe moarte,
Iarna asta-i de departe cea mai plină de extreme,
Târâind trena murdară în noroiul de pe camp
Clatină din capul tâmp înspre antiprimăvară.
Stau ascunsă în mirarea mugurilor temerari,
Așteptând, incendiari, să-i cuprindă abundarea,
Când se va-ngâna de viață în cuvinte fără șir,
Literele în delir vor ști iar să se sumeață.
Din pământ răsar noduțe, o armată fără grai,
Pe care n-o bănuiai împotrivă-ți să se-asmuțe,
Între azi și între ieri s-a pus soarele străjer
Îmbrăcat în cavaler, oblojind mai vechi dureri.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre prezent, poezii despre muguri, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre frumusețe sau poezii despre albastru
Tablou de iarnă
Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoțându-și la licitație
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile șterse
de fruntea mamelor.
Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
și-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivnețele cerului
și toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noștri.
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre mamă, poezii despre icoane, poezii despre cai, poezii despre bătrânețe sau poezii despre anotimpuri
Iarna
Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.
Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.
Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.
Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.
Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sărbători, poezii despre săniuș sau poezii despre nori
Căldura iernii
E-o iarnă-n dreptul ei, de te-ai uita
Prin calendare, dar, mergând afară,
Îți pare că-i o altă primăvară
Și anul ce se-ncheie parc-ai vrea
Să îl întrebi: "Măi, unde-i iarna ta?
Ce s-a-ntâmplat cu fulgii mei de nea,
Cu florile de gheață din ferestre,
Cu obiceiuri ce-s a iernii zestre?
Eu cum să pot colinde a cânta
Iar, de Crăciun, pe cine-aș aștepta?"
Dar nu-l întreb, căci am găsit răspuns
În rugile ce-nalță către ceruri
Cei ce se tem de ale iernii geruri
Și simt că nu le-a fost îndeajuns
O viață ce iubirea le-a ascuns.
Aceia ce așteaptă ca pe-un dar
O prelungire-a toamnei, cât se poate,
Cu ploi, cu frunze moarte și uscate,
Cu vânturi foarte reci să fie chiar,
Dar să se tot repete, iar și iar.
Nu, anule, nu-i asculta pe ei,
Căci, dac-o știi trăi, e-o frumusețe
Și-o bucurie, nicidecum tristețe,
În iarna ce-i iubită de acei
Ce-și iau cojoace, după obicei.
Ascultă-i pe cei care au iubit
În primăvara vieții și-ntre timp,
În vară sau oricare anotimp,
Și vor, în traiul lor de-acum, tihnit,
O iarnă cum, demult, au moștenit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre Crăciun sau poezii despre tristețe
Un fir alb de viață
pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre rouă
Iarna clipelor reci
Poate că zăpada va putea să șteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Și își va așterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.
Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veșnic nerăspunse.
Poate că, sub stratul ce se va așterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânța vie-a ultimei greșeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne
Și, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolți
Urmele durerii toate vor muri,
Nimeni să le știe, nimeni să le poarte.
Va veni zăpada, cu povești să cearnă
Peste-o lume-n care viața bate-n piept
Și-o așteaptă, iară, să-și reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre greșeli sau poezii despre frunze
Pasăre moartă
Acest ghem
de pene colorate
a fost cândva un cântec.
Zborul ei s-a frânt
la fereastra mea.
A lovit din plin geamul,
derutată de zidul străveziu
de sticlă.
Nu știa nici ea
că transparența
poate să ucidă.
Am ridicat-o,
încercând să o ajut.
Am încălzit-o
la pieptul meu.
Un tremur tot mai slab
i-a cuprins trupul plăpând.
Sub un cer parcă mai sărac
și-a strâns aripile
pentru ultima oară.
Neplânsă și neștiută
a încremenit
pe albul imaculat
al zăpezii.
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre muzică
Piatra arsă
Se scurge-n noapte -o altă zi
pierdută-n pași lăsați pe drum
de nerăbdarea lui de-a fi
în casa ce-i, demult, doar scrum.
E vie, încă, -n mintea lui
și îi vorbește tot mai des,
dar el nu spune nimănui
ce, numai el, a înțeles.
Și merge, merge unde-a fost
o casă-n care a iubit,
iar viața lui avea un rost:
era atât de fericit.
Pășește, zilnic, pe un drum
cu ochii goi, privirea ștearsă,
și nu ar renunța nicicum
la clipele pe-o piatră arsă.
Acolo doar, privind senin,
spre Soarele ce dă-n apus
se simte, iar, de viață plin
în amintiri de nerăpus.
E-acolo el, e-acolo ea,
cu ochii înspre depărtare,
spre cerul care ar putea
să le aștearnă iar cărare
Pe care-n amintiri, în vis,
o vede și o vrea întoarsă
aici, la el, în Paradis,
pe-un ciot de lângă piatra arsă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre rai
Scântei de foc
Te mângâie luminile pe față,
Și umbrele te mângâie pe trup,
În ochii tăi scântei de foc erup
Spre zi și înspre noapte și-nspre viață
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre viață, citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre noapte, citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre lumină sau poezii despre foc