Noapte de iarnă

E noapte, e iarnă şi ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheaţă!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viaţă.

Părul ei e mângâiat de vânt uşor.
De sub tălpile ei gingaşe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam şi privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric şi plăcut.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb înflorit în iarnă

Ninge uşor!
Din aripi rupte de îngeri
iarna ne dăruie zbor.
Pe neaşteptate
lacrimile mi-au îngheţat
şi s-au preschimbat în nestemate.
Cad pe pământ
picurând,
una câte una
petală,
îmi acoperă alb
inima
rămasă în urma ta
cameră tristă şi goală.
Înfiorată
printre gândurile tale
desculţ dansez
încercând zadarnic
de dorul tău
să mă eliberez.
Ninge în noapte
tăcut
ca un liliac alb
înflorit sălbatic
din mine
în iarnă,
la picioarele tale
aşternut!

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te, iubito

Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.

Căci trupul tău rece, parcă de gheaţă,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viaţă.

Inima mea în două se frânge,
Şi ca un nebun îmi muşc
Buzele până la sânge...

Şi mă-ntreb de ce oare mai ninge.

poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge alb, iubita mea...

Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi îngheţate, uneori pufoase,
şi norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse

e-atât de alb pe jos şi împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până şi pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii

privesc tăcut spre cerul plini de nori,
şi mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ţi-aş prinde multe zări,
te-aş îmbrăca în braţe, te-aş reţine

ninge şi fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, ameţitor,
ţi-aş face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ţi le-aştern în faţa ta ca un covor

e-atât de alb şi albul fură noaptea,
pe jos albeaţa caută, surdă paşii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de ianuarie

Ningea aşa raţional
aşa frumos
aşa real
aşa tendenţios
(de sus în jos)
că ţi-am gravat pe geam
sub ram de dimineaţă
treizeci de flori de gheaţă
sunt flori de noapte
şi de şoapte
şi de zi
să nu le-atingi
că vor muri
şi-ţi vor rămâne-n geam
sub ram
poteci de lacrimi reci

în timp ce-afară
va ninge tot frumos
raţional şi calm

de sus în jos.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea îndrăgostiţilor

E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră şi plină de mister.

E noapte caldă de toamnă
Şi vântul adie uşor.
Un greier colea îşi cântă
Cântecul său de dor.

E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Şi sunt fericit că te am.

Iubito, îmi spui în şoaptă
Şi dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiţilor.

poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist şi cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine,
Un cocoş sprinten ne anunţă
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam şi mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă paşii tăi sunt reci,

Ştiu că pe altul îl iubeşti,
Ştiu că pe altul îl săruţi,
Şi de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculţi.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Şi ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă peste toamnă...

au venit norii să-şi scuture nămeaţa,
să-şi scuture albeaţa pe toată dimineaţa,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
şi este iarăşi frig şi este dor de vară

sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
şi bate vântul rece şi rece e pământ
şi undeva sub streşini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars

se scutură din ceruri, stropi albi şi îngheţaţi,
atât de mulţi deodată, atât de dezbrăcaţi.
se-aşează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze şi noroi

se prinde alb pe zare, pe drumuri şi poteci
şi chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălţile de gheaţă, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb

e iarnă, iarnă iarăşi, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri

e timpul într-o joacă, e timp de lunecuş,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuş,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulţi,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munţi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte şi ascultă, iubito!

Priveşte, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se aşterne-n fundal,
Un moş rebegit pândeşte prin geam.

Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup şi-n suflet mi-e rece,
Se-aşterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici paşi de nepoţi nu pot să-l străbată.

Priveşte, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniţi de departe!
O lume de gheaţă se-aşterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoşii m-aşteaptă.

Mă strigă în noapte fraţii din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.

Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de pur, atât de fraged...

... Atât de albe şi smerite,
Petale alb-mărgăritar,
Sunt ca Mireasa pregătită
Să se închine la altar.

Atât de pure şi gingaşe,
Rostesc din adevărul sfânt.
Sunt ca arcuşul pe vioară,
Ce note-n alb, Îţi cânt'.

Atât de sincere-s întruna,
Ca preaiubita ce o-aştepţi,
Să fiţi pe veşnicii, doar una,
Pecetluită de Sfintele Peceţi.

... Atât de pur, atât de fraged
Atât de alb la sfânt altar,
E voalul de Mireasă îmbrăcată
De Tine, ca un alb mărgăritar...

poezie de Sanda Tulics (4 iunie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în nelinişte albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge şi ninge lacrimi de gheaţă
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat şi bat.

Ninge şi ninge peste viaţă
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul trozneşte-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
şi adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în aşternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine şi trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare alfabet

Pereţii nopţilor sunt tapetaţi
cu insomnii, fantasme purtând
giulgiul brodat cu fir de tăcere
aurită şi festonat cu-nţelepciune,
căci timpul trece, dar nu iartă.
Singurătatea, o noapte polară,
s-a călugărit sub veşmânt alb,
doar aurora boreală străluceşte
spectaculos, pe cerul nocturn,
luminând întinderea aşteptărilor.
Totuşi, singurătatea are ceva sfânt,
mă-mpresoară cu vocea divinităţii,
nu mai simt frigul ţinuturilor polare,
chiar dacă viscolu-mprăştie zăpada
peste mugurii întregului alfabet...
Din acea iarnă mă ninge cu emoţii,
de jos în sus, şi se aştern poezie!

poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriaşă văduvă agăţată de fereastra mea.

Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii şi-al focului
Camera mea e o grotă a aurului şi-a pietrelor preţioase:
Atât de catifelat e muşchiul, atât de groase tapiseriile;
Şi totul e plin de viaţă, şi-i cald, şi-i aşa plăcut...
Parcă aş fi-n interiorul unei inimi.

Acolo,-n alb, patul meu este imaculat şi vaporos
Ca o floare a inocenţei.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopţi negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopţi negre şi, totodată clare, eu nu dorm.

Şi te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că eşti bătrână,
Îmi închipui că eşti înţeleaptă,
Cu un corp divin de marmură lustruită,
Purtând greutatea Timpului ca pe o mantie regală...

Iarnă, te iubesc, iar eu sunt primăvara...
Eu roşesc, tu ningi:
Asta pentru că tu cunoşti totul,
Asta pentru ca eu visez totul...

Astfel, noi ne iubim!...
Acolo,-n alb,
Pe patul meu imaculat şi vaporos ca o floare a inocenţei.
Ca spuma unui viciu!
Iarnă, Iarnă, Iarnă,
Noi cădem într-un tufiş de crini şi trandafiri!

poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul iernii

Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Şi gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.

Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topeşte în palmă
Şi aud cum un glas, vesel şi blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.

Acasă ninge atât de frumos.
Şi sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa şi dulcea mea copilărie.

Acasă ninge atât de frumos.
Şi parfumul iernii mă îmbată,
Aş vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!

poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste noi...

Ninge peste noi cu fluturi, -
Dans mirific, de poveste, -
Îngropându-ne-n trecuturi,
Dealurile-albind pe creste...

Bate Crivăţul în geamuri,
Parcă-i fum şi parcă-i ceaţă,
Pe la streşini şi pe ramuri
S-au prins ţurţuri mari, de gheaţă...

Iarnă rece, iarnă sumbră,
Anotimp al amintirii
Anilor pierduţi în umbră,
Precum slovele Psaltirii!...

Cine-şi mai aduce-aminte,
Două vorbe, două şoapte,
Sărutarea ta fierbinte,
Visele pierdute-n noapte?...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de iarnă între noi...

Mi-e iarnă grea sub piele, şi prin oase
Mai viscoleşte câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-aşază peste frunţi din doi în doi.

Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis îşi poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Şi ninge anormal de jos în sus.

La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ţi-e inima-n deşertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat şi-n alb te-a sihăstrit.

De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio şansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanţe planetare
Şi un ocean de iarnă şi de frig.

Nepământeană zbatere de pleoape
Anunţă un dezastru iminent;
Cu un minut îţi sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi eşti tu absent.

E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Şi numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să ningă

A trebuit să ningă şi a nins
În prima zi de iarnă.
Totul îmi pare un paradis,
Un loc unde îngerii la sfat se îndeamnă.

A trebuit să ningă şi a nins
Peste o ţară plină de durere,
Unde un foc năprasnic e aprins
De un om rău şi lacom de putere!

A trebuit să ningă şi a nins
Peste dealuri, văi şi coline.
Un covor alb s-a întins
Peste satele noastre bătrâne.

A trebuit să ningă şi a nins
Şi mă rog să nu se topească,
Căci e frumos totul ca în vis.
În ţara mea românească!

poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veşnicia mea de iarnă

Eu nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
Că am iubit şi zi şi noapte,
Din primăvară până-n iarnă.

Mi-i viaţa fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Şi, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.

Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalţă stelele cu ei
Şi ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.

Ah, nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
De voi iubi şi zi şi noapte
În veşnicia mea de iarnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!