Pasăre moartă
Acest ghem
de pene colorate
a fost cândva un cântec.
Zborul ei s-a frânt
la fereastra mea.
A lovit din plin geamul,
derutată de zidul străveziu
de sticlă.
Nu știa nici ea
că transparența
poate să ucidă.
Am ridicat-o,
încercând să o ajut.
Am încălzit-o
la pieptul meu.
Un tremur tot mai slab
i-a cuprins trupul plăpând.
Sub un cer parcă mai sărac
și-a strâns aripile
pentru ultima oară.
Neplânsă și neștiută
a încremenit
pe albul imaculat
al zăpezii.
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păsări
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre culori
- poezii despre aripi
- poezii despre alb
Citate similare
Femeia: Ce efemere sunt minunile... Acest ghem de pene colorate a fost cândva un cântec...
Bărbatul: Vremelnicie, asta e totul! Vanitate și prostie. Nici lucrurile nemuritoare nu mai sunt veșnice. Când basmele capătă fundament dialectic, devin științe sociale.
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre știință
- citate despre prostie
- citate despre muzică
- citate despre femei și bărbați
- citate despre femei
- citate despre dialectică
- citate despre devenire
- citate despre culori
- citate despre bărbați
Urme de pași
Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.
Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.
Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi sau poezii despre ninsoare
Punct
E în mijlocul cărților
Pe care le-a iubit -
Pentru ultima oară.
Dar nu le mai privește
Deși nu s-a săturat de ele.
Fruntea frumoasă a femeii iubite
Un ecran...
Și romanul unei vieți
Se deapănă din frânturi amestecate.
Pentru ultima oară e alături
Dar el nu știe.
Vladimir e și mai tras prin inel,
Poartă cravată neagră
Pe care tatăl i-a dat-o din timp.
Atunci nu știa,
Acum știe...
Vin câțiva prieteni,
Îi studiază profilul atent:
"El e
Totuși nu mai e el"
Pentru că nu le mai zâmbește ca de-obicei.
Se retrag cu pas de baletistă.
Alții îl așteaptă dincolo.
El nu i-a uitat nici o clipă.
Și dacă se va întâlni cu ei,
Nu se va plictisi toată moartea...
poezie de Sașa Pană din Culoarea timpului (5 iunie 1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre prietenie, poezii despre negru, poezii despre frumusețe, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul primei zăpezi
Cu albul tău imaculat
Ai mai venit odată iarnă,
Ca din norii tăi să cearnă
Câte un strop de apă înghețat...
Apoi, alert și cadențat
Ascunzi geamul la lucarnă,
Cu albul tău imaculat,
C-ai mai venit odată iarnă.
Copii cu obrazu-mbujorat,
Joviali, te iau în seamă
Deși îi târziu, e înserat
Și caldul lor cămin îi cheamă
Din albul tău imaculat.
rondel de Ioan Friciu (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre nori, poezii despre iarnă, poezii despre gheață sau poezii despre apă
Femeia: Aici zăcea epava unui sfânt. Zburând prea jos, mai aproape de oameni, un zeu s-a lovit de pământ. Oare se va putea urca la cer cu aripile frânte?
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate de Valeriu Butulescu despre femei sau citate despre aripi
Leda și lebăda
Un suflu brusc... Aripa se mai zbate,
Uimită-și simte gâtul strâns în cioc,
I-s coapsele de aripi mângâiate
Și-o strânge lebăda la piept, cu foc.
Cum poate spaima să se smulgă din
Înalta slavă-n pene-ntruchipată?
Ce poate trupul ei, sub albul chin,
Decât să-i simtă inima bărbată?
Fiori i se strecoară prin spinare.
E turnu-n flăcări și e zidul frânt.
Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă
Ea, tremurând sub cruda zburătoare,
Puterea strânsă-n penele-veșmânt
Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă?
sonet de William Butler Yeats, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în irlandeză, franceză, spaniolă, catalană, portugheză, italiană, olandeză, finlandeză, suedeză, poloneză, sârbă, croată, turcă și esperanto.
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre spaimă, poezii despre lebede sau poezii despre inimă
Cântec a la Prevert
Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic și uitat
Ca poezia lui Prevert.
Și mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n fața ușii
Și îngropată sub frunzar.
M-aș mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Și-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăși toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep să plâng și să mă tângui
Și să mă mor din nou în mine.
Azi nu mai pot, ce-aș mai începe,
Viața mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima ușă
Din toamna și din iarna sa.
Dar acest cântec mă mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Și-n focul verii sunt doar frig.
cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de Serge Gainsbourg, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre plâns
Levitație
ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
Se vede, un pic, pe cer o dâră dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre simțuri, poezii despre plăcere, poezii despre mamă, poezii despre lumânări, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan și-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roșii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forța să mă ridic! Totdeauna Ți-am fost pavăză! Ei nu în mine țintesc, ci în Tine, Doamne! Și vina mea e că Te slăvesc... Am înțeles... Trebuie să port și eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneții mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în fața demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputința mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparține... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre vinovăție, citate despre trup și suflet, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre roșu, citate despre rouă sau citate despre rai
Câtă vreme umbli pe străzi parcă lucrurile tot ar mai exista. Dar când privești pe fereastră totul devine ireal. Oameni, arbori, animale conspiră în neființă. Și oare cum transparența geamului ne poate separa în așa măsură de viață? Fereastra care ne deschide spre lume ne îndepărtează, în fond, mai mult decât zidul unei închisori. Uitându-te la viață, începi s-o uiți.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie, citate de Emil Cioran despre zoologie, citate despre viață, citate de Emil Cioran despre viață, citate despre existență, citate de Emil Cioran despre existență, citate de Emil Cioran despre devenire, citate despre copaci, citate despre animale sau citate de Emil Cioran despre animale
* * *
eu nu mă mai zbat demult cu viața închisă-n colivie
împrejmuită de credințe și valori înalte de 5 metri ce mă lasă să văd cerul pe jumate însorit,
zidul din curtea mea e pictat cu margarete colorate și un curcubeu străveziu,
lumea mea e așa cum o vreau eu...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre valoare, poezii despre pictură, poezii despre metrologie, poezii despre lungime, poezii despre curcubeu sau poezii despre arte plastice
Albatros plăpând
Din cerul cel albastru a coborât spre mine
Un albatros cu aripi ca razele divine,
Părea să aibă-o țintă, un nevăzut catarg,
Dar a căzut deodată, în valuri ce se sparg.
A fost cândva o stea, un albatros plăpând,
Ce m-a lăsat cu visul neliniștit în gând,
Plutind spre cer, s-a ridicat spre soare,
Cu zborul ei, fără asemănare!
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
S-a iscat un vârtej ca clin senin. S-a înșurubat in pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghiniți. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a văzut că poate zbura și fără să dea din aripi.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Sărăcuțul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre păr șaten, citate despre primăvară, citate despre picioare, citate despre ochi, citate despre hârtie, citate despre flori sau citate despre crengi
Păsări cândva
am fost păsări cândva
trufașe
cine-și mai aduce aminte
sfidarea
privind eternitatea în albul ochilor
am fost trăitori de vise semețe
ne întreceam cu fulgerele
din privirea străbunilor
înalți
am fost cândva pene de săgeată
țintind orizontul
a venit vremea să poposim
undeva în cuvânt
în pământ
sau într-o apă
curată
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre curățenie
Amurg de gânduri
Livada mea de vise ne-mplinite,
Azi a înflorit neașteptat,
Un mare-abis de gânduri împletite,
Redat-am viață cu suflul meu treptat.
Și-n zborul meu de lungă căutare,
M-am tot lovit de tunete și mare,
M-am înecat într-un amurg ușor,
Udându-mi aripile, am încetat să zbor.
Și-atunci în taina fină a morții,
Am scris un testament lăsat în pragul porții,
Și-am părăsit grăbit această lume mută,
Luând încet chemare la lumea neștiută.
poezie de Mădălina Boca (21 martie 2013)
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre testament sau poezii despre flori
Început de octombrie 186... Zi caldă și luminoasă. Iorgu Răutu, ieșit nici el nu mai știa pentru a câtea oară în cerdac, se coborî vreo două trepte pe scară, apoi se urcă din nou și se opri o clipă, cuprins de o nedeslușită tristeță și parcă răpit de peisagiul familiar ce se așternea la picioarele lui.
începutul de la În preajma revoluției, Capitolul I. Cortina se ridică de Constantin Stere (1931)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început sau citate despre lumină
Cândva aveam o casă la marginea lumii
și toate cărămizile stoarse înainte de vreme ștergeau rosturile împietrite în timpuri lungi
cuvintele creșteau drept ca între urmele făcute de acul de cusut al bunicii
într-un crepucscul izgonind fluturii din lumină
prelungindu-le tinerețea peste infinuri
astăzi, inima ei ar fost mai vie, mai dulce ca vinul vărsat pe pământ rece
astăzi,
o toamnă învelită-n pansamente ca un fluture de grădină
proaspăt ieșit din cocon și-a luat zborul
mai sus de stele
gropi de lumină în depărtări
la miezul nopții când fericirea este aprinsă în ultima respirație
și praful căzut între ferestre
ochii mei se opreau ca două lanterne
mereu în dreptul icoanei cu ochi de sticlă
în spatele căreia am măzgălit o cruce palidă
dar care sângerează uneori când mă gândesc la rugăciunea șoptită a bunicii
pe patul de moarte, i-au murit cuvintele
dar ochii ei îmi vorbeau ca dintr-o lume a flăcărilor felinar
chipul ei de zăpadă
ostenit
îmi șoptea apăsându-mi trupul pe drumul neîntoarcerii
și dacă sărutul meu ar fi vindecat-o de moarte
mi-aș fi părăsit sufletul în cerul încăperii sihastre
cu îngeri de ceară topindu-și degetele pe buzele ei fierbinți
unde viața s-a refugiat ca pentru ultima oară
și mă privea fix
din colțul casei părăsite de la marginea lumii.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre îngeri, poezii despre vin, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tinerețe
De ce?
cu mult mai cufundat în gînduri
pe-același drum el s-a pierdut
n-a mai surîs ca-n alte rînduri...
ah, pentru ce a mai trecut?
e poate mîniat pe mine:
inima-i rece s-a făcut?
n-am turburat visări senine...
ah, pentru ce a mai trecut?
și la fereastra mea, privirea
azi întristată și-a pierdut
poate nu s-a răcit iubirea...
că de ce oare-a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iulia Hasdeu despre visare, citate de Iulia Hasdeu despre tristețe, poezii despre trecut, citate de Iulia Hasdeu despre trecut, citate de Iulia Hasdeu despre prezent sau citate de Iulia Hasdeu despre iubire
De ce?
Cu mult mai cufundat în gânduri
Pe-același drum el s-a pierdut
N-a mai surâs ca-n alte rânduri...
Ah, pentru ce a mai trecut?
E poate mâniat pe mine:
Inima-i rece s-a făcut?
N-am turburat visări senine...
Ah, pentru ce a mai trecut?
Și la fereastra mea, privirea
Azi întristată și-a pierdut
Poate nu s-a răcit iubirea...
Că de ce oare-a mai trecut?
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iulia Hasdeu despre gânduri
A fost cândva pământul străveziu
A fost cândva pământul nostru străveziu
ca apele de munte-n toate ale sale,
în sine îngănând izvodul clar și viu.
S-a-ntunecat apoi lăuntric, ca de-o jale,
de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.
Aceast-a fost când o sălbatică risipă
de frumuseți prilej dădu întâia oară
păcatului să-și facă pe sub arbori cale?
Nu pot să știu ce-a fost prin vremi, odinioară,
știu doar ce văd: sub pasul tău, pe unde treci
sau stai, pământul înc-o dată, pentr-o clipă,
cu morții săi zâmbind, se face străveziu.
Ca-n ape fără prunduri, fabuloase, reci,
arzând se văd minuni prin lutul purpuriu.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre apă, citate de Lucian Blaga despre moarte, poezii despre lut, citate de Lucian Blaga despre lut, citate de Lucian Blaga despre frumusețe, poezii despre copaci, citate de Lucian Blaga despre copaci, poezii despre Pământ sau citate de Lucian Blaga despre Pământ