Discuţii

Discuţii la cana de ceai...
Secţionăm ştirile zilei,
Ca un bisturiu al cunoaşterii... până la sânge!
Ne oprim la accidente mortale – lucruri banale.
Dar vom păstra amintirea ultimei secunde
Ce duce pe un drum fără sfârşit.
Apoi ne îndreptăm către politică...
Ce sens jocuri murdare,
Când copii şi părinţi, flămânzind,
Dorm prin canale?!
Coroane şi iahturi,
Clocotesc în mocirla aceluiaşi mâine...
Mucegăită sau nu,
Ne ţine de foame,
Aceeaşi bucată de pâine.
Coordonatele sunt dificil de-nţeles.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucată de pâine

Sunt bucata de pâine,
Flămândă, cu gustul amar,
Căzută în palmele aspre
Ale unui june de jar.
Mi-e liniştea frântă
În aripi de înger - fărâme
Şi patimă sfântă,
Mă frânge... Sunt...
Sunt doar o bucată de pâine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tricolor

Sub tricolor, a-nmugurit iubirea
De neam, de ţară, de pământ, de sat
Se-mbracă iar, ca în răstimpuri ia,
Se-ntorc români de unde au plecat.

Un zvon de primăvară şi de pace,
Aleargă liber pe câmpii de dor,
Modificăm prezentul... Nu încalce
Nici un străin iubirea de popor!

Biserica-şi deschide poarta iară,
Speranţa-n noi din nou a-nmugurit,
În cumpăna fântânii, mulţi aflară
O glăsuire fără de sfârşit

Ce le vorbeşte de strămoşi şi pâine,
De dor de ţară, de părinţi, de prunci...
Veţi fii şi voi copii, părinţi, ca mâine!
Aici străbunii au trudit pe brânci.

Aici izvorul adăpat cu sânge
Ascunde şi istorii şi străbuni,
Aici ne bate inima şi plânge
Lacrimi străbune - inimi de români.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mileniu?! Clipă?!

Mileniu?! Clipă?! Veşnica chemare
Spre mâine, spre sfârşit? Necunoscut!
Un drum ce duce spre o altă zare,
Dar care încă-abia a început...

Neiertător şi asimetric, trupul
E gârbovit... Sunt lacrimi prinse-n barbă
Pe-acelaşi drum, de generaţii, timpul,
De-acelaşi ţel, de nicăieri, ne leagă...

De când ne naştem, graba ne cuprinde
Şi alergăm... Când drumul s-o sfârşi,
Vom fi decât un piedestal de umbre,
Intrând ca un ecou în veşnicii.

Ce căutăm? Când nimeni nu ne cheamă
Pe drumu-acesta, ce ne-nfricoşează?!
Ne-apropiem cu jale şi cu teamă
De noaptea care timpul ni-l veghează.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem slabi!

Suntem slabi! Pierim în val, ca valul...
Sărăciei robi suntem mereu...
Ne-adâncesc durerea şi amarul
Şi ne e din ce în ce mai greu.

Lacrima-n zadar din vad în vad
Se înalţă. Ca-ntr-o citadelă
Izvorăsc speranţe... apoi ard...
Ne-adânceşte-a iadului tavernă.

Boli şi foame, frig şi suferinţi...
Dorm răpuşi de sete, prin canale
Oameni simplii şi copii cuminţi
Care nu au nici o alinare.

Suntem slabi! Ca un plămân bolnav,
Căutând lumină şi iubire...
Suntem slabi! Suntem credinţei prag!
Doamne, numai tu ne ai în ştire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bileţel

Pe-o bucată de hârtie, Eva scrise:
"Sunt fecioară!"
În aceeaşi manieră, el răspunse:
"O să doară!"

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea duşilor în război

Vezi prunci cerşind la vreme de război,
Trecând desculţi prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri şi suferinţi,
Copii ai nimănui, copii cuminţi...

Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Şi numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni şi ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer şi cuminte vor muri.

Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferinţa-şi poartă...
Îngerul morţii trece foc şi jar,
Lăsând în urmă trena de amar.

Vezi mame care pruncii-şi ţin la piept,
Urând războiul crud şi prea nedrept.
Sunt scut şi casă, schit şi devenire,
Se dau pe sine întru prăbuşire...

Sunt catedrală sfântă, cer, vulcan...
Au strâns în ele lacrimi şi amar
Şi ar muri spre-a nu putea vedea
Alţi morţi ce-n lume ar putea urma.

Sub biciul crud al ne-nţelesei uri
Dorm prunci fără de case, oameni buni!
Dorm prunci fără părinţi, înlăcrimaţi,
Prunci care plâng de dor, însinguraţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

virus ucigaş -
plâng înaintea morţii
părinţi şi copii

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta vremii

Cimitirul enigmatic îşi deschide braţul porţii,
Pentru ca cei vii aici să poată să-şi plângă morţii,
Iar sfioşii paşi aleargă când durerea îi aduce,
Pentru o clipă amintirea scrisă-n cruce...

Vin copii la poarta vremii, să cinstească pe părinţi,
Aducând aici prinosul unei mari recunoştinţi,
Sau părinţi, cu suflet frânt, aprind iarăşi noi făclii,
Pentru cei plecaţi în neanturi şi care le-au fost copii...

Dorm bunici în nemurire, fraţi de sânge şi surori,
Cei veniţi, pe huma rece le aştern gingaşe flori,
Flori sfioase, care mâine, ofilite pe morminte,
Însemna-vor clipe scurse cu aducerile-aminte.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul românilor

Să fim copii? Am fost copii!
Şi vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinţi trăieşte
Purtând spre cer sufletul sfânt.

Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniştii divine,
Pun pâine pe mormânt şi flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.

Să fim copii? Suntem copii
În faţa crucilor ce cresc
Sub iadeşul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.

Că, Doamne, ţara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Şi pentru asta o iubesc!

E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinţi, apoi bunici,
Că de la mare până-n munţi
Raiul românilor e-aici!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

Steaua stă să se oprească
Din a vieţii licărire...
În sentinţa sa lumească
Este lut, întru pieire.
Are lacrimi în privire
Lutul pieritor spre mâine,
Călător spre nemurire,
Suflet cald cu gust de pâine.

Zâmbet chipul i-l alină
Călător fără de soartă,
Călător fără de vină –
Dulce pâine, pâine coaptă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom iubi fără cuvinte

Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.

Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.

Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, să treacă
Să nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieţii apă

Vom fi şi alfa şi omega
Şi intru noi va fi tăcerea
Şi infinitul vom cuprinde,
Îmbrăţişând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa politică

Guvernul ăsta, oare pune-accent
Pe mersul nostru către transcendent?!
De-aceea ne primim şuturi în cur
Şi nici un drept în lumea de acum?!

Non-adevăruri ne tot pun pe fugă,
Sunt gata ţara toată să ne-o mulgă.
Ne aplecăm după săpun, ştiţi bine,
Dar muşchiul parcă nu prea ne mai ţine.

În timp ce ei se scarpină la coaste
Şi le-a intrat friptura în măsele,
Noi n-avem parte nici de piei şi oase
Şi tot votăm într-una la guverne.

Nu văd vreun sens clopotniţei din dealul
În care-şi duce somnul bietul dac
Încorsetat de griji şi idealuri,
Cât cei de la putere fac ce... fac.

Mâine, poimâine-auzi că prin vânzare
Ajungem iar supuşi la un străin...
Păi, fraţi români, azi trupul ţării doare
Şi mulţi ne stau în coaste ca un spin.

Luaţi atitudini! Să nu luaţi doar seama
Căci, oh, vă veţi trezi în cimitir
În timp ce ei se scarpină la... coaste...
Treziţi-vă! Nu-i vremea să murim!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile...

Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieţii mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlineşti destinul mamei tale.

Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toţi, acelaşi trece
Doar eu mă tot grăbesc spre nesfârşit.

Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopţii să nu cad!

Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Şi fiinţa mea în fiinţa-ţi e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi raneşti iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.

Aici am flori şi vise, îngeri, stele...
Un drum ce duce către Dumnezeu.
Mai bine-n amintirea mamei tale
Fă numai fapte bune, dragul meu!

Aşa voi fi de-a pururi lângă tine...
În timp şi-n vremuri veşnic vom trăi.
Mai roga-te-n genunchi acum, copile
Şi-n urmă, la mormânt, nu mai privi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudate lucruri sunt amintirea şi speranţa; una priveşte înainte, cealaltă înapoi; una este a zilei de azi, cealaltă a zilei de mâine. Amintirea este istoria înregistrată în creier, amintirea este un pictor, ea creează picturi ale trecutului şi ale prezentului.

citat din Anna Mary Robertson Moses
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi şi oameni

În muguri de lumină diafană,
Crâmpei de vise tremură... şi trece
Şi se desface raza-n evantaie,
Iar sufletele-i plâng lumina rece.

Se-nalţă către cer în pulberi fine
Şi ninge fulgerări de praf şi vis
Pe aripa-i zdrobită de-ntuneric
Pe care, numai un poem s-a scris.

Săruturi, peste urma străvezie,
Se lasă ca oploaie de secunde...
Mormântul non-fiinţei se deschide,
Lăsând o clipă urmelor fecunde.

Din trupu-i mort, un trup se va desprinde
Şi visu-l va purta spre infinit,
Ca un omagiu pentru-ntreaga lume...
Vezi?! Nu degeaba astăzi a murit...

Nici noi, când somnul nostru pare
Zadarnic, nu degeaba vom muri,
Căci vom lăsa penelul moştenire,
Precum un vis în suflet de copii.

Vom duce un omagiu mai departe
Spre lumea cea de dincolo de noi...
Striviţi, vom şti că nu urim zadarnic,
Căci vă avem, oriunde-am fi, pe voi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvarea de mâine

Da, melcii mor la fel ca noi,
Vara nu înseamnă doar plajă.
O pereche de bikini,
30 de lei.
Azi, în soarele atotputernic,
Muştele dau check-in,
Fără prosop.
Nu te îndoi,
Vacanţa noastră are rost,
Eu te voi duce pe un deal,
Vom sta la un hotel divin
Şi vom visa doar caviar.
Dar uite, ciorile nu dorm,
Aleargă viermii de mătase,
Alaltăieri am fost un om
Mâine mă vei privi
În oase...
NU, cu preoţi, cântece şi albine,
Eu nu mai merg pe acel drum.
Salvarea mea,
112
Patru,
E iarăşi mâine!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce schimbări!

Câte se-ntâmplă-n lumea asta, Doamne!
Priveşte şi întoarce în mormânt
Toţi morţii plânşi... copiii mor de foame...
Sunt criminali şi hoţi pe-acest pământ.

Priveşte Tu durerea! Hai şi schimbă
Măcar o clipă ordinea de zi...
Răufăcătorii liniştiţi se plimbă.
Pe noi nelinişti noi ne vor lovi.

De-s prunci ori sunt nepoţi, aceeaşi soartă...
Ne-aşteaptă suferinţa să urmăm
Calvarul lui Iisus. O lume dreaptă,
Să cerem prin iubire, învăţăm.

S-a instalat o altă lege, Doamne,
Suntem sub jugul diavolilor, da.
Suntem săraci în duh. Atâta foame,
În vremuri crude, ne va decima.

Ne va sorbi ocean de oseminte
În neguri de lumini fără de sens.
Ne vor muri aducerile-aminte,
Căci lumea noastră este în regres.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Să purtăm în suflet cântec şi lumină!
Căci murind, prin moarte, iar vom învia,
Prunci întru născare, facere divină,
Dragoste şi pace, fluture şi stea.

Fericiţi şi liberi, ca un râu de stele,
Colinda-vom lumea către asfinţit
Şi ne vom întoarce, călători în lume,
Către cei pe care veşnic i-am iubit.

Când la tâmpla lunii, iarăşi, trandafirii,
Lacrima-şi revarsă - rouă de iubire,
Vom pătrunde poate, tainele-omenirii,
Vom găsi în moarte,-un strop de fericire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbatere...

Se zbate ca o inimă în noapte
Clopot vuind. Speranţele-s deşarte.
Deschid o altă poartă către mâine.
Ne cheamă-n noi spirituala pâine.
Nu suntem demni de a gusta din ea,
Ni-i grea şi pustiită inima!
Atingem umbra-i dulce, cu supin
Ca sângele să se prefacă-n vin.
În nefirescul trup intrăm a plânge
Şi ne spălăm cu lacrimă de sânge.
Paharul plin cu har să îl sorbim,
Vom săruta potirul cu venin.
În Duhl Sfânt să ne-ntrupăm degrabă,
Spre-a nu ne fii privirea grea şi oarbă.
Apoi iertaţi vom fii şi către mâine
Un fluture spre ceruri vom zbura,
Liberi vom fii, cu inima-mpăcată
Şi cum am fost iertaţi, noi vom ierta.
Sorbim din vinul vieţii? Trupul nostru,
Nu-i demn dintr-ânsul încă a gusta
Şi cu sfială ne plecăm privirea
Şi plângem calea vieţii noastre grea...
În vinul sacru încă oglindeşte
Iertarea pentru câte am greşit,
Ne iartă Doamne! Cel care greşeşte
De Tine-i însetat şi miruit.
Prin Tine află calea de-nceput.
În Sfânta zi de Paşti e sărbătoarea
Ce sufletul de miere ne-a umplut
Şi a topit din suflete ninsoarea.
Tu-ai semănat în suflete iubirea
Iertării şi-a prin Fiul tău, Iisus,
A sufletelor noastre mântuire.
Durerea Lui pe cruce a apus.
Mai buni şi drepţi să fim, iubite Tată,
Iar pentru câte am greşit, ne iartă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiece clipă

Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanţuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârşit.
Dar lunecă vag
Sub al vieţii catarg.
Orele s-au topit, nu mai ştim cum arată.
Sunt tăceri în noi şi pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer şi pământ,
Între azi şi-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătuşe.
Şi când gândul bate la uşă,
Mă îmbrac în cămaşa de noapte
Şi plec mai departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!