Steaua
Steaua stă să se oprească
Din a vieții licărire...
În sentința sa lumească
Este lut, întru pieire.
Are lacrimi în privire
Lutul pieritor spre mâine,
Călător spre nemurire,
Suflet cald cu gust de pâine.
Zâmbet chipul i-l alină
Călător fără de soartă,
Călător fără de vină
Dulce pâine, pâine coaptă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lut
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre pâine
Citate similare
Plecare spre înalt
Cu sufletul îndoliat
Și plin de-amărăciune,
Tăicuță dragă, ai plecat
Și rătăcești prin lume.
Un înger, tată, călător...
Și-atât ești de departe!
Eu știu, de noi, că-ți este do,
Dar te ascunzi în moarte.
Trec păsări negre... Pe aripi
Au lacrimi și durere.
Oh, tată, înger călător,
În lume totul piere.
Pe cruce-un nume. Și în gând
O tristă amintire...
Te întrupezi cu Duhul Sfânt
Și ești nemărginire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
Glossă gustului de pâine
S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.
S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.
Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs și plăceri...
Veniți, treierați,
Ai grânelor frați!
Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naște deodată
Pâine dulce și coaptă.
Veniți, îngenunchiați,
Ai grânelor frați,
Gustați dulcea pâine,
Soră, frate române!
Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Și miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ștergare de piatră.
O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalță în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie și coaptă
E pâinea din țăst...
Dintotdeauna a fost...
Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Și care grăiește
În veci, românește.
Seninul și clipa,
Tăicuțul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Și-aici vor rămâne.
De îngeri, aripa
Se-nalță... Și clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Își cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.
De îngeri, aripa,
Seninul și clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cereale, poezii despre plăcere, poezii despre mamă, poezii despre România, poezii despre visare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glossa plecării spre nemurire
În ochil gri, încețoșat și cav,
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și mă înțeapă spinii din privire...
Străine călător, te rog, rămâi!
Fii tu ultimul strop de fericire!
În ochiul gri, încețoșat și cav,
Am scris povești, poeme și istorii.
Am smuls din cerul devenit concav,
Apusurile, stelele și zorii.
Pe coala alba a luminii-am scris...
Un mire pe o rochie de mireasă.
În sentimente, azi, întâiul vis,
Mă poartă pe cărări de dor, acasă.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Dar strâng sub pleoape amintiri de vis,
Rodiți în mine ca un spic în pâine,
Când alte căi spre cer i s-au deschis.
Mi-e vocea clopot sfredelind tăcerea
Și-n voi aud strigarea repetat,
Aud iubirea și aud durerea,
Dar voi pleca cu sufletul curat.
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
În gând, străbunii,-au înălțat palate.
Îl văd în cețuri pe tăicuțul drag,
Iar mama iarăși s-a ivit din moarte...
Sunt pe altar, gătite-a le primi,
Coroane de lumini. Și lacrimi... flori,
Cu ei îmi voi trăi întâia zi
De dincolo de viață și de nori.
Cer de la prunci un colț uscat de pâine...
Ei mă privesc... tăcerile mă dor.
Eu lăcrimez. Și candela, spre mâine,
Arde în suflet pâlpâind ușor.
M-așteaptă toți străbunii. Și coboară
Îngeri de stele îmbrăcați în alb.
Mă chemă ân a morții călimară
Eu dorm un somn de veci pe catafalc.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și dorm, copii, cu voi, ultima noapte...
"Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi!"
Se-aude iar ecoul unei șoapte...
Sunt ostenită de dureri și plâns!
Străin care-mi urzești la căpătâi,
De-acum este târziu! Și eu m-am dus.
E drumul meu către străbuni, dintâi.
Și mă înțeapă spinii din privire...
Vă tânguiți cu fiecare ceas.
Grăbesc, de-acum, să trec spre nemurire,
Iar plânsul vostru nu mai are glas.
Tăcerea voastră-i aripă de ceară,
Când zborul meu e frânt de neputeri,
Vezi, lacrima de-acum e mai amară...
Mai negru-i doliul fiecărei seri!
Străine călător, te rog, rămâi!
Nu-mi face somnul greu, alungă-mi teama!
E drumul meu către înalt, dintâi
Și în adânc îmi sângerează rana.
Aprinde-n tindă candela! Să știu
Că îmi va lumina întunecarea.
Nu plânge! Fericită vreau să fiu!
Spre Dumnezeu să pot găsi cărarea...
Fii tu ultimul strop de fericire!
Căci sunt al nimănui și-am rătăcit
Am căutat prin timpuri, din iubire
Să mă hrănesc. Iubire n-am primit!
Am împărțit la semeni omenia
Și licărul iubirii a-ncolțit,
Dar când iubirea a rodit într-ânșii,
De teama mulțumirii au fugit.
Fii tu ultimul strop de fericire!
Străine călător, te rog, rămâi!
Și mă frământă spinii din privire,
Îmi fac din amintire căpătâi...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
În ochiul gri, încețoșat și grav.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre tăcere sau poezii despre nuntă
Cine sunt eu?!
Cine sunt eu?!
Sunt omul ce simțindu-se necesar
Uită de sine.
Iubirea de semeni
E cumpăna ce mă leagă
De Dumnezeu.
Brațul meu întins
În rugi spiralate spre transcendent
E poruncă divină.
Sfidez iadul
Spovedindu-mă dumnezeirii,
Suportându-mi povara...
Duhovnicească lumină
Din calendarul destinului
Se coboară peste pleoapa ochiului gri
În care a încolțit lutul.
Aripi de miere
Mă unesc cu infinitul solar...
Cine sunt eu?!
Nimicul călător spre mirare,
Privire de jar, destrămare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre miere, poezii despre infinit, poezii despre iad sau poezii despre calendar
O pâine caldă
Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranțe și plăceri,
Răvășitoare... clipele de mâine
Și-aroma dulce-a gândului de ieri.
Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Și-arome blânde-n trupul ei sfințit.
O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Și fericirea... urme a lăsat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre poezie, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Corabia morții - dedicată poetului Mihai Duțescu
Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de-nmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
Suflet călător spre stele,
Fluture de ne-lumină,
Trup lipsit de mângâiere,
În putreziciune,-n tină,
Îți dormi somnul ca o umbră
Și stingher spre vămi pornești
Liber, spre dunmezeire,
Părăsind cărări lumești.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre marină sau poezii despre vamă
Corabia morții
dedicată poetului Mihai Duțescu
Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... Însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de înmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
Suflet călător spre stele,
Fluture de ne-lumină,
Trup lipsit de mângâiere,
În putreziciune,-n tină,
Îți dormi somnul ca o umbră
Și stingher spre vămi pornești
Liber, spre dunmezeire,
Părăsind cărări lumești.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucată de pâine
Sunt bucata de pâine,
Flămândă, cu gustul amar,
Căzută în palmele aspre
Ale unui june de jar.
Mi-e liniștea frântă
În aripi de înger - fărâme
Și patimă sfântă,
Mă frânge... Sunt...
Sunt doar o bucată de pâine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți sau poezii despre aripi
Eu sunt un simplu călător
Spectator pe scena lumii,
Al vieții mele, biet actor,
Eu, încă de la sânul mumii,
Am fost un simplu călător.
Nu vreau să fiu nemuritor,
M-ași plictisi irevocabil;
Eu sunt un simplu călător
Și am bagajul suportabil.
Bilet eu am la purtător,
Traseul meu este probabil;
Eu sunt un simplu călător
Și garantez că sunt solvabil.
Nu cer la nimeni ajutor,
Călătoresc, chiar confortabil,
Și când ieși-voi din decor
Ași vrea să am bilet valabil.
poezie de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Dumitru Râpanu despre viață, poezii despre ajutor sau poezii despre actorie
Suflet
Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns ușor.
Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.
Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Și-n pridvor,
Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.
Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Și tăceri,
Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!
Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,
Viață trecătoare,
Dulce așteptare-
În cerul sfânt.
Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,
Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord 32
Ca să scrii o poezie
e nevoie de o pâine
un porumbel călător
și de un cuvânt de care să-ți fie dor...
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Călător pe drum -
Apă din pumnul căuș
Hrană de pace.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pace sau citate despre apă
călător pe drum
apă din pumnul căuș
hrană de pace
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alaiul unui cerșetor
Popor, faceți loc! trece-un călător!
Un sfeșnic înainte ș-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coșciug de lemn.
Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,
Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -
Cei mari, vă plecați! trece-un cerșetor!
Bogaților, loc! trece-un călător!
Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a încetat durerea și grija pentru mâine;
Regii-s d'opotrivă cu cerșetorul mort.
Stați, țari și cezari! trece-un cerșetor!
Loc! loc, suverani! trece-un călător!
Țărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranții p-a lor o au depus,
Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei -
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogați! trece-un cerșetor!
Stăpânilor, loc! trece-un călător!
Vă trageți, plecați capul, gătiți-v-a răspunde:
Creatoru-ascultă pe cerșetorul mort.
Din câte-a tras aicea nimica nu ascunde; -
Greu or să răspundă acei ce griji nu port!
Tiranilor, loc! trece-un cerșetor!
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie, poezii despre bogăție, poezii despre viermi sau poezii despre sărăcie
În drumul spre întuneric
Se ceartă ciori în drumul spre întuneric
Colțul de pâine smuls din visele Lunii
Miroase a mucegai și a pucioasă...
O literă arsă,
Fumegândă,
Se aude foșnind
În timp ce se transformă în verb.
Nervi și suspans
Pentru o bucată de propoziție...
Semnele de punctuație
Se îngrămădesc
La liziera dintre două necunoscute.
Se simte gust de amar,
De acru și iute.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre întuneric, poezii despre verb, poezii despre suspans, poezii despre ciori sau poezii despre ceartă
Timpul
Vezi ceasornicul cum bate?! Parcă nu se mai oprește...
Călător și zi și noapte, cu secunde se hrănește,
Șerpuieste prin clepsidră, căutându-și matca-n care
Într-o zi să poposească, obosit de-atâta jale.
Simți sub pașii tăi ispita străduielnică să treacă -
Un fior, mireasmă dulce, lină, curgătoare apă...
N-ai habar că timpul trece, nins la tâmple mergi spre mâine
Fulger risipit în zare, trudind doar pentru o pâine.
Sfidător ne bate ceasul către trecerea finală...
Metamorfozați în sine, cei din noi grăbesc să moară.
Se ascund în întuneric, în a sufletului matcă
Și împovărați de jale, își propun de-acum să tacă.
Numai clopotul vorbește, numai lacrima străină
Vine să-ți mai ude gândul strâns manunchi la rădăcină.
Doar o cruce de povară scrijelit, purta-va încă
Taina unei vieți pierdute în prăpastia adâncă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre vorbire sau poezii despre secunde
Ruginiu de toamnă
Frunze cu dantelă de foc,
Buchete de sângeri
Și corolă de îngeri,
Trenă de chiglimbar și de jar,
Pe umeri purtând
Goana nebună a cailor
Abia pregătiți
Pentru concursul de călărie.
Foșnet de cenușie hârtie
Și lacrimi, urme de pași,
Tăcerea trecând prin oraș...
Ferestre tremurând zgribulite
De aduceri aminte.
Grija zilei de mâine,
Miros amărui de nuci și gutui.
Must sângeriu, pregătind
Un nou suicid...
Jad și arcuș, un cânt de viară
Îngenunchind la patria-mamă.
Simfonie și licăr de foc,
Dans nebun, dans feeric,
În soba abia îmbrăcată
În mantie trandafirie,
Iaar eu, mesagerul sfielnic
Ce trece cu toamna spre mâine,
Un fluture-înger
Cu aripi de lut și de pâine,
Mă aplec transcendent
Spre crisalida din
Inconștient...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre oraș sau poezii despre nebunie
Firimituri de pâine
Firimituri de pâine în inima mea
pentru a întâmpina speranțe.
Firimituri de pâine în sufletul meu
pentru a sătura pe deplin și a opri la banchetul iubirii
dragostele de mereu
ce luminează calea mea spre atingerea desăvârșirii.
Firimituri de pâine în mintea mea
pentru a odihni ca pe o pernă acel cap ce povestește
și acea gură ce setea-și potolește
la râul vieții ce curge ostășește.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre perfecțiune, poezii despre odihnă sau poezii despre inimă
Sunt un călător
îndrumat de mahakala
pășesc spre viața de neatins
iluziile mele strălucesc
pe cerul negru
pasul e tot mai amorțit
tunetul sparge tencuiala
clădirilor plânse cu acizi
natura bate toba pierdută
în dorinți deșarte
sunt un călător cu mâinile
întinse spre noaptea eternă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre natură sau poezii despre mâini
Vă condamați părinții?!
Vă condamnați părinții?! Ce păcat!
Cu moartea, ei, pe moarte au călcat.
Și sânge de Iisus în ei se zbate
Și s-ar întoarce repetat din moarte.
Trăind prin voi, grăbesc spre nemurire,
Ei sunt un strop din marea fericire
Și între ei și voi sunt ziduri stranii.
S-au dus în noaptea re-zidirii anii!
Voi sunteți visul lor și drum spre mâine,
O viață, cântul vieții,-un colț de pâine.
Îi condamnați tăcut la nepăsare?!
Aceasta e durerea cea mai mare!
Ei nu mai au puterea să zâmbească,
Sunt obosiți de boală și de timp,
Dar v-au lăsat cenușa strămoșească
Și obosiți de chinuri, au plecat
Și-n alte lumi grăbesc să strălucească,
Căci voi, copiii lor, i-ați alungat.
Ei au zburat o aripă, spre ceruri,
Adesea, de durere, sângerând.
Zădărnicie fi-va viața voastră
Când poposiți, în lacrimi, la mormânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre sânge