Viața politică
Guvernul ăsta, oare pune-accent
Pe mersul nostru către transcendent?!
De-aceea ne primim șuturi în cur
Și nici un drept în lumea de acum?!
Non-adevăruri ne tot pun pe fugă,
Sunt gata țara toată să ne-o mulgă.
Ne aplecăm după săpun, știți bine,
Dar mușchiul parcă nu prea ne mai ține.
În timp ce ei se scarpină la coaste
Și le-a intrat friptura în măsele,
Noi n-avem parte nici de piei și oase
Și tot votăm într-una la guverne.
Nu văd vreun sens clopotniței din dealul
În care-și duce somnul bietul dac
Încorsetat de griji și idealuri,
Cât cei de la putere fac ce... fac.
Mâine, poimâine-auzi că prin vânzare
Ajungem iar supuși la un străin...
Păi, frați români, azi trupul țării doare
Și mulți ne stau în coaste ca un spin.
Luați atitudini! Să nu luați doar seama
Căci, oh, vă veți trezi în cimitir
În timp ce ei se scarpină la... coaste...
Treziți-vă! Nu-i vremea să murim!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre guvern
- poezii despre votare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre politică
Citate similare
Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unire
- poezii despre trecut
- poezii despre sărăcie
- poezii despre prietenie
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre istorie
- poezii despre frumusețe
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre trup și suflet, poezii despre sinceritate sau poezii despre plată
Nisip de coaste au bărbații
Mă-aplec să-ți nimeresc făptura
Într-un vârtej de flori de soc,
Ca să-mi întorci cu rouă gura,
Să-ți sorb dulceața ei de foc.
Cu mângâieri în chip de fluturi,
Zbor pe coline de povești,
Mai caut să descopăr nurii,
Sămânța fructelor trupești.
Viața noastră fie veșnic
Un dar din raiul întrupat
Sub mucul razelor de sfeșnic
Sclipind în coaste de bărbat.
De-aceea îngeri-n ovații
Pun panaceul unde doare,
Nisip de coaste au bărbații,
Tu, Evă ești nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre bărbați, poezii despre rouă, poezii despre rai, poezii despre nisip, poezii despre gură sau poezii despre fructe
Cântecul omului de vânzare
Veniți, voi care aveți bani,
voi cei mari și puternici,
Sunt de vânzare,
Din creștet până-n tălpi sunt de vânzare,
Deznădejdea din suflet,
foamea din oase mă fac să mă vând ieftin,
Sunt gata la orice josnicie,
Cumpărați-mă și am să fiu a voastră.
Cu tot ce-i al meu, cu sufletul
și trupul am să fiu a voastră,
Iar voi veți putea face cu mine orice:
Mă veți putea face să mint, să jur strâmb, să dau foc.
Să mă fac prietenă cu dușmanii voștri
și să le torn în băutură otravă.
Eu nici n-am să crâcnesc,
Am să fiu a voastră,
Pe viață și pe moarte am să fiu a voastră.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre moarte sau poezii despre minciună
Spre ochii care plâng - scrisoare cu dedicație pentru C.D
Mi-e sângele lumină sfântă
Ce arde-n voi ca un vulcan
Și plâng de viitorul țării
Pe care astăzi n-o mai am...
Mi-e dor, prea dor de libertate!
Nu-i pace pe acest pământ,
Căci ați deschis un drum spre moarte
Și lumea toată-i un mormânt.
Voi ați călcat pe jurăminte...
De-aceea plânge mama mea
Și nu, nu vreți să luați aminte
Că veți plăti greșeala, da.
Atât cât încă vă e bine
Batjocoriți, huliți, dar vai,
Răsplata ce vi se cuvine,
Va fi în Iad, ci nu în Rai.
Mi-e dor de viață și de Soare,
Mi-e dor, prea dor de mama mea!
Și uite!-o aripă mă doare
Și un pumnal e-nfipt în ea.
Deși, vă spun, aici mi-e bine
Și-s îngeri ce-mi pansează rana,
Țară, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Mi-e dor, mi-e tare dor de mama!
Dar azi, istoria, măicuță,
Mă scrie-n paginile ei,
Căci am plecat în lumi de vise,
Din lumea mea de farisei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre batjocură, poezii despre îngeri, poezii despre vulcani sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Adulație (A mea-i lumea toată)
Ascultați popoare și luați aminte
A mea-i lumea toată, țineți bine minte!
Când de fericire, ochii-mi scânteiază
Toată lumea râde, cântă și dansează,
Însă, dacă lacrimi mi se scurg sub gene,
Toată lumea plânge, se sufocă, geme.
Mă doare, vă doare! luați bine seamă,
Omenirea toată depinde de-o toană!
Libertatea voastră-i nepăsarea mea
Dac-ar fi să-mi pese, toți ați dispărea!
Doar ce văd există, ce nu văd, visez,
Ca să prindeți viață, stați să vă scanez,
Fiecare este umbra mea sub soare
Scundă sau înaltă, după-a mea mișcare!
Să-mi aduceți daruri și laude multe
Drept recunoștință-a vieților mărunte!
Și vegheați-mi somnul, orice vis plăcut
Este pentru lume, un nou început!
Aș putea eu multe să vă cer, dar gata,
Plec acum acasă, că mă ceartă Tata!
poezie de David Daniel Adam
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre înălțime, poezii despre început sau poezii despre tată
Măi, voi tineri și voi frați
Măi, voi tineri și voi frați,
Până când o să mai stați?
Luați arma și porniți
Să scăpăm bieții părinți,
Pe părinți, pe-ai noștri frați,
De dușmanii de antarți.
"Fă-te grec!", ei ne grăiesc,
Mie-mi vine să pleznesc.
Mai bine toți să murim,
Decât greci să devenim!
Unde oare s-a văzut
Să-ți lași limba din trecut,
Limba noastră minunată,
Dată de mamă și tată?
Tot români, tot avdeleați,
Nu se vor nici greci, nici alți!
folclor aromân
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Grecia, poezii despre tinerețe, poezii despre limba maternă, poezii despre dușmănie sau poezii despre devenire
Secretara
I-a intrat o țeapă-n coaste
Secretarei ăsteia,
Vin altele mai frumoase
Și-n curând locul i-l ia.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frumusețe
De drag și dor
Iubitul meu cu ochii de cicoare,
Am fost la locu-n care ne-am iubit
Și firul ierbii iar mi-a spus că-l doare
Și fără noi se simte ne-mplinit.
Îl pârjolește goana după stele
Și visurile-n care alergam...
Îl îmboldesc cununi de floricele...
Doar eu mai stau pe-al vremurilor ram.
Mă doare iar sărutul de pe pleoape
Și-a amorțit, străin, în gândul meu.
Nici nu mai vin, din ochii-ți să se-adape
Speranțele. Mi-e somnul tot mai greu.
Am adormit și eu la o răscruce
De sentimente. Ce s-o fi-ntâmplat?!
Și drumul vieții mele, unde duce?!
De dor și drag, eu am îngenunchiat.
Mai bine împletește-mi din lumină
Un voal. Și pune-l peste chipul meu!
Și sapă-mi iar, te rog, la rădăcină!
Cu lacrima mă voi uda mereu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Viziune ambulatorie
Păcat prostia că nu doare
căci doctorii ar ști ce este
păcat că nu-i nici de vânzare
toți ne-am îmbogăți fără de veste
Cum doctorii nu știu ce este
eu stau la rând pentru consult
făcutu-m-am iar de poveste
un prost în minus nu-i prea mult
Mai stau la rând pentru consult
inteligența tot nu-i de vânzare
impersonal pe mine mă ascult
păcat prostia că nu doare
Că doctorii nu știu ce este
un pas când fac și dau iar peste
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre viziune, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre inteligență sau poezii despre comerț
Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre vânt, poezii despre uitare sau poezii despre sânge
Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă sau poezii despre stele căzătoare
Schimbarea de după '89
Lumea-i o clacă de afaceriști,
Nu-i nici dreptate-n țară, nici lumină...
Românii sunt mereu mai pesimiști
Și triști, căci știu ce vremuri or să vină.
Din '89 totul merge prost!
Minciuni, hoții, ardente idealuri...
Românul, biet sărac, tot ține post,
Dar nu se-alege cu nimic, sărmanul...
Ce iei acum în piață când te duci?!
O chită de verdeață... Și iei seama
Că nu mai știi încotro s-o apuci
Și-ți vine să-ți tai venele cu lama.
Când pleci acasă cu stomacul gol
Și tragi de-ți cântă mațul tricolorul
Și-ai datorii la bancă, nu-i ușor,
Îți pierzi credința, sufletul, umorul.
Îți faci o clipă semnul Sfintei Cruci
Căci știi că votul nu e votul tău,
De-aceea, vezi, îți vine să te duci,
Căci ești scârbit, român, de-atâta rău.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vinovăție, poezii despre umor, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți sau poezii despre schimbare
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre respect, poezii despre pâine, poezii despre odihnă, poezii despre murdărie, poezii despre inimă sau poezii despre adevăr
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre nori, poezii despre infinit, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Unde ești, Doamne?
În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.
Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.
Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.
Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.
Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?
Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!
poezie de Angelina Nădejde (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre zile, poezii despre vulturi, poezii despre război, poezii despre parlament, poezii despre justiție sau poezii despre avocați
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre Soare, poezii despre șefi, poezii despre zăpadă sau poezii despre vorbire
Sărut mâna, tată!
- Sărut mâna, tată! Mi-era dor de tine!
Stau aici, la cruce, gândul să-mi împart...
Plâng de dor, tăicuță, dar nu-mi e rușine.
- Fiule, nu plânge! Uiți că ești bărbat?!
.............................................................
Tăcerea mea, mi-a zis Sorin, cândva,
Vine cumva și de la-nțelepciune...
Eu plâng tăicuță, în tăcerea mea.
(O boală crudă-a tăbărât pe lume.)
Să știi, nu mai avem nici oxigen
Și în spitale zi de zi se moare.
Pământul ăsta este un infern...
Trebui' să-mi dai, tăticule, crezare!
S-au dus în cimitir prieteni buni,
S-au dus bătrâni, femei, copii și mame.
Mai suntem doar o mână de români
Cu vise și idei fenomenale.
Suntem batjocoriți, scuipați, supuși,
Conștiința,-n lanțuri, ca un lup se zbate
Și milogim dreptatea pe la uși
Și geamurile inimii sunt sparte.
Și de durere ne-am ascunde-n moarte,
Dar și groparii lucră non-profit,
Săpând de-o vreme, tată, zi și noapte,
De parcă lumea asta s-a sfârșit.
Cum Dumnezeu permite... Dumnezeu,
Tăicuță drag, atâta chin și ură?!
Căci la biserici mă închin și eu...
Dar, inutil, mă-nec în băutură.
Că diavolul nu-i fără de păcat
Și mai zvâcnește, când și când în mine.
De când de Domnul m-am apropiat,
Mă jur, tăicuță, nu îmi este bine.
Poate că-i plata pentru-a mă trezi.
Eu sunt sărac și lacrima mi-e plată.
Dar am venit, tăticul meu, să știi,
Că te iubesc mai mult ca niciodată.
- Ce fac (mă-ntrebi), copii tăi, Sorin?!
- Ei bine fac și viața li-i ușoară.
- Atunci, copilul meu, de ce suspini?
- A început genunchiul să mă doară...
O minimă zvâcnire n-am în piept,
Privesc nepăsător acestea toate
Și de un timp, pe Dumnezeu l-aștept,
Că... ce să fac?! Așa nu se mai poate.
Roboți meschini, cu frunțile plecate,
Purtând pe trenă viruși inumani
Sunt tot mai mulți și-s dătători de moarte.
Mă simt ca-ntr-un oraș de șobolani.
M-am vaccinat, dar restul, tot poporul,
Așteaptă liniștiți după perdea
Să vadă ce răspunde viitorul
La testul ăsta. Oh, ce viață grea!
- Ce fac nepoții?! Zi-mi o vorbă bună!
- Le spun, de când eram un prunc, mereu, povești,
Cum alergam desculț pe arătură...
(De ce bunicul?! Nu erau converși?!)
Stau în tablete zi de zi cu nasul
Și accesează timpuri virtuale.
Imensitatea cerului albastru
Nu-i mișcă, tată, stau în nepăsare!
Și chiar și eu rămân uitat pe laptop.
Mi-e frică, tată, de robotizare!
Să nu pot plânge? Să nu știu de teamă?
Să nu știu cum (când), de ce și cum se moare?!
Dorul de tine, iată, mă trezește
Și-mi sfârtecă conștiința. O cafea
Am luat cu mine, tată și-am venit
S-o beau cu tine, azi, la crucea ta.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roboți, poezii despre frică sau poezii despre dor
Șapte coaste
Dansau în mine șapte coaste
a sârbii oaselor fierbinți
îmi numărăm în degetare
inelul galben de la sfinți
mă prefăceam fum pe tămâie
și-arcade drepte și cuminți
ce-mi îmbătau mintea călâie
cu șapte coaste
fără dinți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre galben, poezii despre fum sau poezii despre dinți
Cimitirul
(dedicație lui Vio)
În cimitirul vechi, de mii de ani,
Cu cruci abstracte, care-n noapte stau să cadă
Pe sub streașini de cavouri, sub umbra de castani
Stau și-așteaptă âncă, toți cei ce-au fost odată.
Se-ascund sub lacrimi pruncii... Cu mângâieri de vis,
Pierduți prin generații și ere trec părinții
Și toată lumea pare-un paradis
Și nuntă-i în morminte. Și mult se miră sfinții
"De ce atâta pace?" se-ntreabă uneori,
Căci lumea-i o tavernă și-a mucegai miroase
Aici suntem cu toții, la tâmple cu ninsori
Și lumea noastră este doar un morman de oase.
Dar încă-s sentimente, de- aceea nu murim
Ci doar ne ducem somnul, de când nu știm, în lume
Ne vor cinsti urmașii căci noi prin ei trăim
Și-acolo unde somnul se va opri, sub aripi
De îngeri și speranțe, sub trâmbițe de aur
Domnul Iehova-și va găsi armata-ntinzându-și
nesecatul lui tezaur.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur sau poezii despre pace