Zbatere...
Se zbate ca o inimă în noapte
Clopot vuind. Speranțele-s deșarte.
Deschid o altă poartă către mâine.
Ne cheamă-n noi spirituala pâine.
Nu suntem demni de a gusta din ea,
Ni-i grea și pustiită inima!
Atingem umbra-i dulce, cu supin
Ca sângele să se prefacă-n vin.
În nefirescul trup intrăm a plânge
Și ne spălăm cu lacrimă de sânge.
Paharul plin cu har să îl sorbim,
Vom săruta potirul cu venin.
În Duhl Sfânt să ne-ntrupăm degrabă,
Spre-a nu ne fii privirea grea și oarbă.
Apoi iertați vom fii și către mâine
Un fluture spre ceruri vom zbura,
Liberi vom fii, cu inima-mpăcată
Și cum am fost iertați, noi vom ierta.
Sorbim din vinul vieții? Trupul nostru,
Nu-i demn dintr-ânsul încă a gusta
Și cu sfială ne plecăm privirea
Și plângem calea vieții noastre grea...
În vinul sacru încă oglindește
Iertarea pentru câte am greșit,
Ne iartă Doamne! Cel care greșește
De Tine-i însetat și miruit.
Prin Tine află calea de-nceput.
În Sfânta zi de Paști e sărbătoarea
Ce sufletul de miere ne-a umplut
Și a topit din suflete ninsoarea.
Tu-ai semănat în suflete iubirea
Iertării și-a prin Fiul tău, Iisus,
A sufletelor noastre mântuire.
Durerea Lui pe cruce a apus.
Mai buni și drepți să fim, iubite Tată,
Iar pentru câte am greșit, ne iartă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iisuse
Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.
Oh, strălucește Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.
Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfințire
Ne poți ierta greșelile!
Ți-i trupul împărțit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.
Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.
Ne fă mai buni, dă-Ți trpul iară
Spre curățire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Și în lumină au sperat.
În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoșii!
Din trupul Tău noi vom mânca...
Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Și plâng în cinuri credincioșii
Și-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre cruce, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre timp
În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate
Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Și lutului va da eliberare.
Atunci vom știi c-al vieții noastre chin
Se va sfârși doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat și vină.
Tu bun creștin, mergi, roagă-ți de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieții tale,
Să-ți fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire și prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate și iubire,
Să trecți pragul plâns al Învierii
Și să uitați de patima durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre moarte, poezii despre durere sau poezii despre vinovăție
Sărut mâna!
Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greșit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greșit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greșit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieții! Univers,
Sângele și pita, curăță-ntinarea
Și dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne așteăți curată,
Oh, Fecioară pură, toți te vom cinsti!
Tată, prunc și mamă, biblie și tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre îngeri, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre tată sau poezii despre sărut
America
să ne plimbăm prin new orleans
cu bluesul în sânge
cu melancolia în oase
cu pietre de granat în suflete
cu ace de fier înfipte în inimi
cu chitara lui b b în mână
ca o spadă de cruciat
deschizându-ne calea către amurg
suntem liberi să plângem
când bem din ginul cu gust de frică
suntem liberi să ne ungem pe fețe
cu maioneza din burgeri
și să credem că nu vom mai avea
nici riduri nici amintiri
suntem liberi să ne imaginăm că am fost
și să visăm că vom fi
cumpărați-mi un bilet pentru trenul
care nu duce nicăieri
și lăsați-mă să-l aștept în gară
pe valiza mea de carton
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trenuri, poezii despre plimbare, poezii despre mâncare, poezii despre melancolie sau poezii despre libertate
Vară fără tine
O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
și încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârșit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
și vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veșnic în noi...
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre sfârșit
Un suflet mai curat
Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe brațe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristețea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morții -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viață.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morții păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Și vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre întuneric sau poezii despre tristețe
Azi, cel de veacuri așteptat
Azi, cel de veacuri așteptat,
De Simeon e-ntâmpinat;
Cu el și noi să ne unim,
Ca pe Cristos să-l preamărim;
Cristoase, tu lumină ești,
De întuneric ne ferești;
Tu calea noastră-o luminezi
Și către cer ne îndrumezi.
Prin sfânta-nvățătura ta
Noi bezna grea vom înfrunta;
De harul tău transfigurați,
Te vom urma neînfricați.
Le vom vorbi la toți cei dragi
De dragostea cu care-atragi
Pe toți cei buni la pieptul tău
Ca să-i ferești de orice rău.
Isuse, tu divinul Miel
Și-al nostru scump Emanuel,
Cu slava ta să-mpodobești
Lăcașu-n care locuiești.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre oi
Prin Tine, Doamne
Prin tine, Doamne, s-au născut
Acei ce te-au slăvit!
Prin Tine Fiu au cunoscut
Și veșnic au trăit.
Cum slava Ta, întru Iisus,
Prin om s-a arătat,
Tu cu iubire și cu har,
În suflete-ai lucrat.
În lutul modelat ai pus iubire și suflare,
De-aceea necinstirea Ta
În suflete ne doare.
Cununi de spini, pe rând ne-au pus
Și-n stricăciunea lor,
Cu necredința ne-au lovit.
Oh, nu ne-a fost ușor!
Dar noi prin Tine ne-am născut și veșnic vom trăi.
Credința-n Fiul Tău, Iisus,
Azi ne va mântui.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mântuire sau poezii despre lut
Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre tăcere sau poezii despre mâini
Odihnă veșnică!
Odihnă veșnică în ceruri!
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!
Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.
Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând...
Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cerești,
Acolo poți plăti prin fapte
Deșertăciunile lumești.
Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi...
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi!
Începe-o altă veșnicie!
Deșertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toți ne-o vom afla.
Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre plată, poezii despre pace sau poezii despre odihnă
Mă iartă!
O catedrală s-a-nălțat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină și Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!
Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-așteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!
Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deșertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!
Mă-mpiedic iar în iederă și teamă,
Șerpi vii mă prind în lumea necredinței
Cu muguri fini și netezi de aramă
Care promit reînvierea ființei.
Alungă Tu-ntunericul din mine
Și lasă-mă-n pășunea Ta să stau,
Căci Tu ești calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre religie sau poezii despre promisiuni
Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O șansă
Dă celui ce ți-a greșit
Șansa de a regreta!
Povara nu-ți fă și mai grea!
În suflet plângi rana și cuțitul se-mplântă mai tare
În inima care doare...
Iertarea face parte din sângele lui Iisus,
Iar tu ești carne din carnea Sa.
Udă cu lacrimă fiecare apus
Și nu te-ntrista!
În locul rănilor tale
Vor înflori măslinul
Și ramuri de mirt
Îți vor prinde la tâmple, argint.
Îmbătrânește-n iertare
Copil nepriceput al legii divine!
Domnul împarte la fiecare
Calea spre bine.
Nu lua cu tine povara crucilor celor ce te-au lovit!
Și tu ai de dus o povară.
Iartă orice rău te-a lovit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măslini, poezii despre legi sau poezii despre flori
Sfat
Să purtăm în suflet cântec și lumină!
Căci murind, prin moarte, iar vom învia,
Prunci întru născare, facere divină,
Dragoste și pace, fluture și stea.
Fericiți și liberi, ca un râu de stele,
Colinda-vom lumea către asfințit
Și ne vom întoarce, călători în lume,
Către cei pe care veșnic i-am iubit.
Când la tâmpla lunii, iarăși, trandafirii,
Lacrima-și revarsă - rouă de iubire,
Vom pătrunde poate, tainele-omenirii,
Vom găsi în moarte,-un strop de fericire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre trandafiri, poezii despre sfaturi, poezii despre râuri sau poezii despre rouă
Acolo, dincolo de galaxia vieții
Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.
Prin pulbere de artă, între spațiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viața și visul
Trăirii noastre simple și eterne.
Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete și-n gând,
Acoperiți de mantie divină,
În adâncimea nopții luminând.
Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-același soare și trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieții, parcă, un alt sens...
Suntem aici doar pentru-a ne cunoaște
Și de-a-ndrepta greșala celor mulți,
Însă egali vom fi în fața morții,
Singuri și triști, neîmpăcați, desculți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre versuri sau poezii despre stele
Ca o mare furtunoasă...
Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viața
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi fața
Numai singuratici pașii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ține-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.
Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava și izbânda vieții viitoare
Și nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.
Fie cât de furtunoasă și de grea viața
Vrem să trecem drepți prin toate către cer cu fața
Fericiți mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre foc
Lacrimă de stea...
Dacă-n cer se va mai naște un Iisus, oare l-am vrea,
Vom ști oare să-l iubim ca pe-o lacrimă de stea,
Și vom înțelege oare că doar suntem pe pământ
Ale sale lacrimi tandre de pe cruce și mormânt.
Vor mai fi în cartea vieții prinse într-un legământ
Și iubire și tristețe, lacrimi, zâmbete în gând,
Sau va trece ca o boare, peste zare duhul sfânt
Fără să îi lumineze felinare pe pământ.
Va mai trebui o moarte să îndure pentru toți
Să-nțelegem că iubirea nu e tragere la sorti,
Vom mai ști să mai aprindem felinare pe la porți
Să mai punem lumânări pentru vii și pentru morți.
Vom ști să avem iubire cât în viață va mai fi
Și iubind a lui menire va fi noaptea numai zi
Sau îl vom lăsa pe cruce să plătească pentru noi
Să-i putem face lumina sclavă-a noastrelor nevoi.
Mi-aș dori să nu mai fie iar nevoie de un fiu
Ce în lacrimi să aline sufletul de dor pustiu,
Să mai știm că din iubire ne-ambrăcat cu har divin
Ne-a dat suflet și lumină să-nvățăm să ne iubim.
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Zbor cu steaua noastră-n dinți
Destinul și-a făcut așternut în inima mea,
Deschide-i ușa, ușor, și vei primi o stea,
Lasă-te în brațele lui pe canapeaua de vis
Și-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.
Vei fi frământată ca lutul în plin meșteșug
Să iei forma statuii cu sânii-n belșug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.
Vom flutura sentimente mărețe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălța din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.
Vom ocupa izvorul purității prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite
Ți-oi săruta ascunsul în pulbere de flori,
Vom bea cafea amară din stele și cicori,
Copii moștenitori vom dezmierda din burtă
Sub crucea Bobotezei înfiptă într-o turtă.
Mii de așteptări ne vor culege clipa
Destinul își va pune în inimă aripa
Și va zbura cu steaua noastră-n dinți
Cât mai profund în cerul părăsit de sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre aripi sau poezii despre toamnă
Aș vrea
Aș vrea,
pe aripi de furtuni stelare
cu tine să călătoresc.
Să-îmbrățișăm Steaua cea Mare,
din toate câte strălucesc.
În părul tău aș vrea s-o prindem
și-n Univers să fim comete.
Imensitatea s-o cuprindem,
timpul să nu ne regrete.
Plecați pentru totdeauna
de pe bătrânul nost' pământ,
Vom străluci precum e luna
pe-altarul Tatălui cel Sfânt.
În Univers vom dăinui
multe mii de ani lumină.
Noi altă viață vom trăi
în a raiului grădină.
Acolo, tu vei înflori.
Voi înflori și eu cu tine.
Pentru vecie vom uni
ale noastre vechi destine.
Rubine interstelare
vom intra în nemurire.
Pe pământ lacrimi amare,
curgă, întru pomenire.
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre păr
Iertăciune
Mă rog cu lacrima fierbinte, Doamne,
La tine, tată al cerului albastru,
Ce zi de zi îmi luminezi cărarea,
Iar viața noastră zbuciumată ca și marea,
Păcatele lovesc ca valuri spumegate
Și greu mai cântăresc a noastre fapte
Îngenunchind la cruci și la icoane
Cerând clemență către tine, doamne!
Tu răbdător le ierți pe toate,
Crezând că poate ne vom îndrepta
Și poate acum vom înțelege
Cât îi de mare mila ta,
Câtă putere și voință le dai la cei ce îți port credință;
Încerci cu chipul tău cel milostiv
Să aperi omul cel naiv...
Uităm că viața noastră e scurtă,
Cum inimile noastre în piepturi bat
Și timpul ca un hoț hain, fără de veste,
Ne fură viața mișelește, văzând că-i numai o poveste...
Te întreb acum, cu inima zdrobită,
Când lumea e în delir, de flăcări pârjolită
Să fie oare un semn divin din crunta apocalipsă?
În fața morții nu poți face scut,
Cu viața noastră vom plăti tribute,
Când sufletul ni s-a umplut de ură și atâta nepăsare,
Pe-al vieții blestemat altar murind ca ultimul hoinar,
Ca mama ce își plânge pruncul în pridvor,
Pământul va ajunge un simplu cerșetor...
Iar noi ne vindem precum Iuda,
Pe bani și pe rușine ne dăm truda.
Ne minte frumusețea asta înșelătoare
Și viața asta atât de amăgitoare,
Suntem sătui și plin de avuție,
Nu ne gândim la clipa ce o să vie,
Uităm de frate, mama, tată,
Dar nu vedem că ne îndreptăm spre judecată...
Nu ne mai vorbim o vorbă dulce,
Uităm că pe pământ avem o cruce,
La greutăți cu greu mai facem față,
Iar sufletul ni-i ca un glob de gheață,
Ne cufundam precum o cizmă în noroi,
Întoarce, Doamne, fața către noi!
Amin!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre rușine