Rondelul dorului

În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind,
Dorul întreţine trăirile anterioare
Cum râul întreţine propriul grind.

Doru-i acea catedrală de frustrare,
Pe care încinse-amintiri o cuprind,
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind.

În căutări de negăsire, dorul doare,
Fulgerând, sfidează timpul puhoind...
Şi la-ndemnul vechilor trăiri, tresare,
Reprezentări nostalgice reînnoind
În vatra frământărilor interioare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primejdii interioare

Ochii ca nişte corabii plecate
Lacrimile – miez de diamante
Spre mări interioare parcă
Se leagănă şoaptă cu şoaptă!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra de dor

vatră de dor am zidit în univers
pâinea de lumină să se coacă în ea
că să hrănească minunea iubirii de vers
în nopţi întunecate să bucure o stea.

dintre multe locuri dragi şi sfinte
vatra părintească mă mai cheamă
sufletul flămând să îl alinte
departe de tristeţe şi de teamă.

timpul are grijă de casa părintească
de când părinţii s-au înălţat la cer
o udă ploaia să o primenească
nucul de la poartă este bun străjer.

vatra de dor s-a clădit şi în suflet
cu viţa de vie boltă pentru sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină

Suferinţa şi bucuria vin
Din neatinse cereşti constelaţii
Îndepărtând sau apropiind urmele
Armoniilor interioare.

Poverile şi împlinirile înfloresc
În zborul fără de sfârşit
A adevărului.

Lacrimile liniştii
Obosesc poarta vindecării
Rătăcită în soartă.

Mama îşi tulbură
Cuminţenia sufletului
Când poveştile
Nu mai sunt
Ascultate.

Acum suferinţa
Devine comună
Stăpânului şi umilului,
Rutină pe care sufletul
Nu are cum
Răsplăti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vatra arsă a sufletului

m-am ridicat din cenuşa trupului către lumină
în cântecul morţilor
prin văile sufletului
şi am strigat...
s-au cutremurat munţii, a adâncă mirare
cine este nebunul ce tulbură anotimpurile
uneori mă ascundeam în tăcerea anilor pierduţi
să nu mă găsească răspunsurile
aveam ochii plini de întrebări
pe frunte duceam spinii cunoaşterii
rătăcit într-un cerc,
în vatra arsă a sufletului
căutam taina în dialoguri neconvenţionale cu strămoşii
sângele se năpustea haotic prin venele obturate
în ţipătul furtunii din mine
am strâns în palme cuvintele din gură
să nu tulbur tăcerea îngerilor
aşezaţi pe umerii sufletului
în văi pâraie, în ochi văpaie
colind din poartă în poartă
să-mi caut destinul şi chinul
purtând pe buze a mea soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai adâncurile înţeleg liniştea frământărilor.

Valeria Mahok (6 iulie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filonul creaţiei literare vine din arderi interioare ale sufletului scriitorului.

aforism de Mihaela Cd din volumul Uneori elefanţii zboară/Sometimes elefants are flying editura Globart Universum 2020
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis: Cred că dacă mă folosesc de propriile vibraţii interioare, aş putea să fac o oareşice ordine în viaţa ei.
Yale: Mda, aşa ai zis şi despre Jill şi după vibraţiile tale interioare, a trecut de la bisexualitate la homosexualitate.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgirea este gustul amar al învinsului; faţa nevăzută a amărăciunii care scoate la iveală interogaţiile interioare a unei frământări permanente. Uneori ţi se trezesc lacrimile şi se asociază cu deznădejdea.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te rogi lui Dumnezeu fă-o din tot sufletul tău. Spune ceea ce cu adevărat simţi. Nu ceea ce crezi tu că El ar dori să simţi. Fii total sincer faţă de Ei, pentru că nu ai cum să-i ascunzi trăirile tale interioare.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret. Nu sper să mai avem scânteie, tu, iubire, dacă ai fost, căci te vei fi stins de mult de pe vatra sufletului iubirii noastre, în care cărbunii timpului au ars fără putinţă de reîntorcere la începutul sentimentelor mele şi alor tale.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de a pătrunde şi de a cunoaşte tainele existenţei m-a muncit toată viaţa. Am căutat cu înfrigurare răspuns la marile întrebări existenţiale: Ce eşti? De unde vii? Unde mergi? Ce este lumea aceasta? A existat vreodată un moment în care nimic nu a fost? De ce există ceva când e mai uşor să nu existe nimic? Am meditat, am studiat, am cercetat, am scris, am şi publicat unele din rezultatele frământărilor mele. Lumina mi-a venit din partea gândirii tomiste, care îmi împăca exigenţele raţionale cu cele ale credinţei creştine. Drumul parcurs a fost lung şi greu. Dar toate eforturile au fost compensate prin bucuria adevărului, "gaudium de veritate", cum spune Sfântul Augustin.

Ioan Miclea în Crâmpeie din povestea vieţii mele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de migdale

Ninsori se sting, ninsori se-aprind
Pe cerul meu fără de stele,
Aş vrea in gând să te cuprind
Din amintirile rebele.

Cuvinte vor să recompună
Povestea visului frumos
Dar noaptea nu imi cântă-n strună
-Inchide ochii, dormi,...... a fost.

Când jarul soarelui răsare,
In diminetile cu foc
Rămas mi-e gustul de migdale.
Si lacrimile işi fac loc.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Report

Din când în când,
îmi fac inventarul patimilor.
Cu fiecare respiraţie,
trupul suspină resemnat.
Cu fiecare tăcere,
sufletul doare infinit mai tare.
Ochiul inimii
împreunează lacrimile;
cu ele,
mai curăţă o filă de viaţă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: universul unei răni interioare!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne naştem plângând şi murim lăsând în urma noastră pe alţii... plângând. Plânsul este o descătuşare necesară, care înregistrează trăirile si emoţiile interioare, iar când acestea ating punctul iminent, se declanşează "supapa de avarie" şi se elibereaza surplusul emoţional negativ acumulat, readucând psihicul pe linia de plutire.

Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mâţa şade în vatra focului şi se uită în cuptor, are să fie frig.

proverbe româneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru-i dor...

Doru-i dragoste şi jale,
Cine oare să nu ştie,
Cum el poate să omoare,
Cum el poate să te-nvie.

Dorul este ca o umbră,
Ce mereu te însoţeşte,
Şi, uşor, fără de veste,
Loc în inimă-şi găseşte.

E ca floarea cea frumoasă,
Ce-ţi zâmbeşte dimineaţa,
Cu aroma-i de iubire,
Dorul este însăşi viaţa...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pâinii

Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare,
Se coace pâinea în cuptorul din polată,
Îşi şterge mama fruntea plină de sudoare.

În miezul pâinii rumenite se arată
Destinul bobului de grâu hrănit de soare,
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare.

Cu mângâierile-i de mâini nemuritoare
Rupe din ea coltuce mari să ne împartă,
O coajă mai păstrează mama, că o doare
De cei plecaţi demult în lumea-îndepărtată,
Dospită, afânată-i coca în covată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România-i vatra noastră

De la Dunărea bătrână
Până-n vechea Bucovină,
Din munţi la marea albastră,
România-i vatra noastră.

Din Carpaţii legendari,
Din apa rece de izvor,
Din stejarii seculari,
Primeşte sevă-acest popor.

Ne mândrim cu tricolorul
Fluturând pe-albastrul cer.
Ne mândrim cu-întreg poporul
De români care nu pier.

Pe-aceste plaiuri ne-am născut
Şi tot aici vom dăinui.
Aici soarele-am văzut,
Noi nicicând nu vom pieri.

Românul va dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atunci el va pieri,
Când va pieri vântul.

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!