Rondelul pâinii

Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare,
Se coace pâinea în cuptorul din polată,
Îşi şterge mama fruntea plină de sudoare.

În miezul pâinii rumenite se arată
Destinul bobului de grâu hrănit de soare,
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare.

Cu mângâierile-i de mâini nemuritoare
Rupe din ea coltuce mari să ne împartă,
O coajă mai păstrează mama, că o doare
De cei plecaţi demult în lumea-îndepărtată,
Dospită, afânată-i coca în covată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământă mama pâinea

Smerit-aşează mama icoanei busuiocul,
În jale-şi plânge candela un licăr de lumină,
În mângâieri de mâini rămâne sfinţit locul
Când sita sfântă cerne o pudră de făină.

Mireasma dulce se-nvăluie-n odaie,
Venit din plămădeli de lanuri, bob de grâu,
Surâde mulţumit de binecuvântata ploaie,
Frământă mama pâinea cu şorţul prins în brâu.

În colţul de tulpan se-adună roua frunţii,
Mi-s dragi, aş vrea să îi sărut mâinile aspre,
În aluatu-acoperit dospeşte pâinea nunţii,
Speranţa de mai bine din sufletele noastre.

Se-ncinge focul în cuptorul din polată,
Dogoarea jarului i-aprinde obrăjorii,
Din ţest un iz de pâine caldă, coaptă,
Se răspândeşte-n aer pe Uliţa Morii.

Ştergar curat întinde-ncet pe sfânta masă,
Coltuce mari de pâine le rupe şi le-mparte,
O coajă mai păstrează la cei plecaţi de-acasă
Pe drumuri fără-ntoarceri, acolo, sus, departe...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă de poveste

Iarna îşi arată colţii, suflă viscolul sălbatic,
Ţiuie un vreasc în sobă ce se pierde în jăratic,
Ninge ca în "Fraţii Grimm", trec nămeţii de uluce,
Din stihiile ninsorii ies zăludele năluce.

Intră tata nins în casă, alb din cap până-n picioare,
Cu un coş de ciocănei şi un braţ de lemnişoare,
E atât de cald în casă, în micuţa mea odaie
Râde fratele cel mic gângurind într-o copaie.

Sub ştergar acoperită coca binecuvântată
În linişte se dospeşte, dă afară din covată,
Mama cu mâini bătucite scoate tava din cuptor,
Aburi calzi de pâine coaptă se împrăştie uşor.

De tulpan îşi şterge fruntea înmuiată în sudoare,
Cu smerenie ne rupe un coltuc la fiecare,
Mămăliga o răstoarnă, fierbe laptele-n ceaun,
Ne rosteşte "Tatăl nostru" după obicei străbun.

Pâlpâie fitilul lămpii, umbre joacă în tăcere,
Rătăcite pe-un perete se retrag înspre unghere,
În calvarul nopţii albe curg ninsorile celeste,
Adormim în glasul tatei ce ne spune o poveste.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământă mama pâine

Smerit aşază mama icoanei busuiocul
Iar candela îşi plânge un licăr de lumină,
În mângâierea mâinii rămâne sfinţit locul
Când sita sfântă cerne o pudră de făină.

Cu şorţ la brâu încinsă frământă mama pâine,
Tulpanul ei asudă la tâmple cărunţite,
E binecuvântare în ziua cea de mâine,
Sărut mâinile-i aspre de muncă bătucite.

Bobul de grâu surâde în plămădeala verii,
N-a fost uitat de ploaie şi mulţumiri aduce,
Covata-i învelită de clipele tăcerii,
În aluatul proaspăt răsare-un semn de cruce.

Focul încet se-ncinge, în vatră e dogoare,
E rumenit cuptorul, aprinşi sunt obrăjorii,
Un iz de pâine coaptă pe-o aripă de boare
Se-mprăştie în aer peste Uliţa Morii.

Faţă frumos brodată îmbracă sfânta masă,
Coltuce aburinde le rupe şi ne-mparte,
O coajă mai păstrează la cei plecaţi de-acasă
Pe drumul fără-ntoarceri, acolo, sus, departe...

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii grăbite

Încinsă-i la călcâie vara
Scăpată din cuptor fierbinte,
Calcă-n picioare primăvara,
Se-apropie nu se dezminte.

Prea repede-a sosit povara,
Nu ne-am dorit-o dinainte,
Încinsă-i la călcâie vara
Scăpată din cuptor fierbinte.

Nici de-astă dată nu-i cuminte,
În vâlvătăi aprinde para,
Grăbit-ar vrea să se prezinte,
Ne abureşte şi ne minte,
Încinsă-i la călcâie vara.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de părinţi

Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă şi de tată,
Se furişase-n suflet plăpândă şi curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.

De fraţii mei de-acasă îmi este-aşa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Şi-o aşeza pe masă la toţi să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Sosise primăvara, pe-afară zburdau mieii,
Mergeam pe la pădure să adun ghioceii,
Ţi-i dăruiam din suflet cu inima curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În arşiţele verii, la seceriş, pe luncă,
Strângeaţi recolta pâinii şi istoviţi de muncă
Vă răcoreaţi obrazul şi fruntea transpirată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Într-un târziu de toamnă cu frunză arămie
Voi culegeaţi ciorchinii şi strugurii din vie
Şi-i mustuiaţi zdrobindu-i în cada din polată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În iernile cumplite, cu viscol şi ninsoare
Vă duceaţi pe la vite şi le dădeaţi mâncare,
Vă întorceaţi în casă cu mâna îngheţată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Şi v-aţi crescut nepoţii în lunile de vară,
Iubindu-i şi-ngrijindu-i în casa de la ţară,
Vor ţine mereu minte, nu uită niciodată,
Li-i dor de tine, mamă. li-i dor de tine tată.

V-aţi dus apoi pe drumul ce-ntoarcere nu are,
V-a luminat în cale un muc de lumânare,
Aşa e legea firii, nescrisă şi nedreaptă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covată cu aur de stele

Ţara mea e covată de stele
Plămădind galbenul din ele
Pe un braţ albastru măiastru
Ce naste din ciob de ulcele

Frâmântate-n doine cu sângele
Curs pe aici să cânte horele
Plai negăsit pe nici un astru
Rai de nuferi si păsarele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mamă (vezi şi maternitate)

Mama este

Mama este raiul ce ades suspină,
Lacrima-i curată e prosop de vină,
Mama este cerul cu steluţe dalbe,
Înger de lumină gândurilor toate.

Mama este chipul zorilor albaştri,
Ce la cap veghează visul printre aştri,
Mama e culoarea cerului senin,
Miere-n supărare - veacuri de pelin.

Mama este viaţa fremătând în palme,
Dorul şi iubirea-n lumile de cazne,
Mama este setea ce tăcut se-adapă,
Liniştii de prunc - nesfârşită apă.

Mama este soare, chipul de lumină
Ce ne intră-n suflet şi nu are vină,
Mama este câmpul plin de verde iarbă,
Mama este neaua serilor de iarnă.

Mama este vatra focului ce arde,
Basmul ce se-aşterne la copil în palme,
Mama e pământul care coace roade,
Toamna ce bogată, poame în cascade.

Mama-i mac în floare ce îmbie câmpul,
Dulcea lui privire ce-o sărută vântul,
Mama e lumina sufletului veghe,
Mama e credinţa - graiul nepereche.

poezie de Gheorghe A. Stroia (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra focului...

În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.

Inima îmi pune şoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.

Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arşiţa voinţei iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.

Pe cuvânt îţi spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajişti, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,

În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Advocatus diaboli

presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor
îndoiţi cu apă grea
se aşeza în genunchi
şi din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani
secolul îşi făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă

dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
aşa cum buldozerele
taie fin

pădurile

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun(ă) ca pâinea caldă

Mai eşti pâinea care-ai fost?
Dulce, caldă şi curată,
dospită şi frământată,
coaptă la sfârşit de post,
de o mamă-adevărată?

Cine s-a-nfruptat din tine,
crezând că nu te sfârşeşti
şi că nu mucegăieşti,
de nu te va păstra bine?!

Când privirea-i e piezişă
şi aeru-a otrăvit,
clar, te vei fi isprăvit!
(Dacă mai e şi duglişă*!...)

Legea firii nu prea iartă
şi oricine-i obosit
de acel ce n-a iubit
şi mereu "o făcea fiartă".

Te "mânca" şi azi, şi mâine,
dar răspoimâine fomea,
"mesteca" o imamea*,
pierzând felia de pâine.

Pretinzând că nu îi pasă,
îşi cumpăra narghilea,
dar de foame se-ofilea,
negăsindu-te la masă.

A trăit cândva regeşte...
Ar mânca şi uscături,
te-ar vrea şi firimituri,
dar... nimic nu mai găseşte...

Fii iar pâinea care-ai fost!
Dulce, caldă şi curată,
dospită şi frământată,
coaptă la sfârşit de post,
de o mamă-adevărată!...

Răspuns la "cimilituri":

Eu n-accept... firimituri!
Privirea nu-mi e piezişă,
aerul n-oi otrăvi,
voi şti doar A TE IUBI...
şi, nu sunt nici vreo... duglişă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când valul mării mi-e strâmt şi mă strânge la umeri
Mă-mbrac comod cu cerul şi-mi fac epoleţi din îngeri.

Când luna-i supărată şi din întuneric faţa nu-şi arată
Mituiesc stelele cu îngheţată şi luminează a zării polată.

Când soarele dogorăşte pârjolindu-mi trei rânduri de piei
Împletesc ramuri de trestie şi m-adăpostesc la umbra ei.

Când vântul mi se strecoară în pleata blondă pe furiş
Adorm pe un pat de gânduri mai la vale în prundiş.

Când chipul mi se oglindeşte într-o oază voluptoasă
Pornesc cu mintea dospită de frumos înapoi către casă.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concomitent
cu aluatul din covată
creşte şi
inima mamei
de bucurie

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pescarii au plecat

Coca de lemn a bărcii
loveşte uşor
cheiul.

Zgomotul valurilor
de-a lungul
ţărmului.

Cioburi de sticlă
sclipind deasupra apei.

Departe, dealuri creionând orizontul.

În cabană
mama şi tatăl
se odihnesc.

Copiii nu mai sunt aici.

Au carierele şi casele lor
în locuri îndepărtate.

Ei îşi amintesc barca.

poezie de Richard Provencher, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul cântă şi sub covată.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire nu poate degenera în ură. Întunericul rece care ne înconjoară nu izvorăşte din vatra focului stins.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune mâna

pe nişte cocaină bună
care-i amorţesc gingiile
şi-l trezesc din beţia
obţinută cu multă bere amstel
coca e bună pentru că te întăreşte
îţi dă forţe superumane
se ridică de la bar şi iese
clătinându-se ca o barcă
pe o mare furioasă
plină cu rău stomacal
merge sprijinit de pereţii
unşi cu toate murdăriile oraşului
ar trage nişte etnobotanice
dar nu poate vorbi
se izbeşte de trecători
merge gâfâind spre casă
aude smokey şi motown
e în genunchi acum
vine peste el un miros
de mâncare gătită de vecină
îi cade în mână un vecin
îl strânge de gât pe beţiv
coca e bună când e curată
hipioţii l-au înşelat de data asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice lacrimă dospită pe cruce poartă un nume şi o durere.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mâţa şade în vatra focului şi se uită în cuptor, are să fie frig.

proverbe româneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc în aceeaşi măsură lenea dospită şi adormită ca şi truda spinoasă şi grea.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta pofticiosului

Se frământă, asudă:
Coca încă e crudă...
Din poale-n brâu
S-onfrupta mai târziu?!

epigramă de Constantin Ardeleanu din Tic erotic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!