Primejdii interioare

Ochii ca nişte corabii plecate
Lacrimile – miez de diamante
Spre mări interioare parcă
Se leagănă şoaptă cu şoaptă!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, şoaptă vie plutitoare
Miez de rugă peste tăceri
Credinţă e-n orice înălţare
Speranţă e şi-n zilele de ieri

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un anotimp recunoscător

îmi prind mâinile de umerii serii
spre o altă zi ce se naşte
la cumpăna dintre trecut şi viitor
cuprinsă-n metaforă
o şoaptă

înţelege prudenţa din propria-i soartă
într-o iubire de lungă durată
trăire - şoaptă

o îmbrac în veşmântul memoriei
cu metafora simplităţii
naufragiez în mine de parcă nu aş şti cine sunt
unde sunt şi de ce sunt
pentru ce mai sunt şi cât voi mai fi
ca-ntr-o reclamă din viaţă
adeseori o şoaptă

un spectacol într-o palmă se-nchide
fredonând refrenul unui timp
peste cortina ce cade
cândva acolo un vis
acum o şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât o noapte rece compactă
Mai bine iluzii noi în şoaptă
Captive întrebări făr-de-răspuns
Privirea în jariştea celui sedus?!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptă

Şoaptă din şoaptă
din şoaptele mele,
şoptiră către tine,
tu nu ai auzit,
tu nu le-ai auzit!

La rândul tău doar ai şoptit
şi nu te-am auzit,
eu nu te-am auzit!

sonet de Mariana Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngenunchind pe lacrimile mele
Singurătăţi hulpave ard în stele
Gravând în sentimente miez de dor
Sărutul îndulcind viaţa uşor uşor!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şoaptă

cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înţepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfăşurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristeţe strânsă
în nişte vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o şoaptă subţire pe unda cugetului
de la Cel Ce îşi deschide toate cămările inimii
spre fiecare

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit o şoaptă

La naştere am fost un ţipăt simplu
Şi-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila şoaptă a tacerii sunt.

Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă paşi
Mai port în mine doar atât, o şoaptă
Şi bietul ei ecou sinucigaş

Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii trişti în frunte
Şi scara ce o am de coborăt.

Sunt ţipete şi urlete în lume
Şi tunurile trag neruşinat
Se strigă daruri şi averi şi nume,
Şi tobele de cobdamnare bat,

Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o şoaptă
Şi îmi amân rostirea să nu mor.

Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii trişti în frunte
Şï scara ce o am de coborât.

poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ochii tăi...

Pentru ochii tăi cei dulci
O să scriu nişte poveşti.
Numai tu să le citeşti
Când mergi seara să te culci.

Ritmul lor să fie lin,
Drăgălaş, adormitor,
Ca o şoaptă de amor
Ce se pierde-ntr-un suspin.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetori şoaptă

Cântă-mi cucuvea cu ciocul
Mi-a plecat cu ea norocul
Şi-mpietrit-mi este trupul.
Inima-mi urlă ca lupul..

Tu să-mi smulgi din jale
Să o duci sus la lună
Şi acolo să rămână
Printre ale ei bucle

In păsări de şoapte
Pierdute mereu prin noapte
Ca ale tale surate
Printre ramuri goale

Cu privirea mea uscată
Fără muguri de zâmbete
De mult cu tine, plecate..
Cu privighetori şoaptă

Din vara cu clipe de tei
Culese de pe sâni tăi
Intr-o noapte rămasă
Tautuată pe sub pleoapă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta zorilor

Se-aude-n câmpie
un murmur, o şoaptă
pe care chiar zorii
spre ea o îndreaptă,

Plutind, liniştit,
pe o mare de grâu
pierdută în zarea
tivită de-un râu.

Se leagănă spicul
sub murmurul surd
ce pare că-i este
doar gândul absurd.

Nu-i vine a crede,
prin lan rătăceşte
spre zorii ce şoapta
repetă: "Iubeşte!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o şoaptă de zefir

Zorii vin, aduc răcoare
Pe o şoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Şi din ierburi, feţişoare.

De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Şi în versuri îşi vorbesc,
Vioaie şi zgomotoase.

Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaş şi-a pus
Apă, şi încet se spală.

Ies şi muştele murdare
Pe lăbuţe subţiri,
S-au clătit şi de sluţiri,
Năvălind într-o căldare.

Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat şi o furnică.

Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ştrengar şi râde.

Pe o şoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ştii, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără să ştiu
cenuşa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O şoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului să nu mai bată.
O şoaptă... Atât.
O şoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrăţişată de glie.
Şi în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PASUL SPRE CASĂ

Si mă duc in depărtare, unde norii albi de vată
Mă acoperă cu aripi si-mi vorbesc ades in şoaptă.

Si mă duc... mă duc cu gândul, amintirile s-adun
Să le pun intr-o catrinţă, odihnindu-mă sub prun.

Văd in zare cum răsare o muşcată in fereastră
Bcuroasă că imi vede pasul indreptat spre casă.

Au plesnit de bucurie toţi bujorii in grădină
Si se leagănă sub soare lujerii de la sulfină

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caia de şoaptă

Mă ucizi incet cu clasă
De mine dacă-ţi pasă!
Apasă tare apasă
Căci iarba mi-e casă

Balta băutură aleasă
Omătul imbrăcăminte
Noroiul încăltăminte!
Şi caia a ta şoaptă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea are nemargini de nesfârşit şi miez de infinit!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Alexandra

Motto:
"Orice înfrângere duce la dezastru."
(Betty MARCOVICI)

Tată, Mamă... voi sunteţi 112-ul meu
Să vă rugaţi la Bunul Dumnezeu
Să mă găsiţi în inimile voastre până
Lacrimile mele izvor fi-vor în ţărână!

Mamă, Tată... nu mă plângeţi c-am plecat...
Aveam aripi, aripi... vroiam să zbor, să zbor...
Iertaţi-mă vă rog, iertaţi-mă de orice ideal înalt,
N-am să mai plec... din inima voastră, a tuturor!

Tată, Mamă... spuneţi-le celor ce nu mă vor
De crinii albi ce ard în ruga îngerilor!
Tată, Mamă nu vă ştergeţi lacrimile vreodată
Strigătul meu se va auzi în miezuri de şoaptă!

Tată, Mamă... spuneţi la toţi din preajma ta
Ce curajoasă a fost fiica voastră, Alexandra...

Doamne, dacă poţi coborî din Cer un pic...
Spune lumii ca visul Alexandrei n-a murit!!

poezie de Constantin Anton din Izvoare de iubire, Stăruinţa de A dobândi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezia fiinţei fiecare lacrimă e miez de rugăciune!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă în puterea fiecăruia să determine destinul prin energii interioare şi încredere sporită în gândurile şi faptele sale!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele care ne vindecă de trufii sunt miez de iubire şi de Evanghelii!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!