Vai, țara mea frumoasă
Vai, țara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă și mândrie!
Și s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ți apere pământul și ființa, și să-ți aducă glorii!
Acum ești umilită, ești scoasă la mezat
Dușmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit și au vândut a ta bogăție,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!
Dușmanii cei de-aici, ce cu impostură își zic români,
Ți-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul și petrolul au fost înstrăinate,
Și peste tot în țară se-mparte nedreptate.
Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna știință legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, și se explică:
De ce ecosistemul se distruge, și fauna dispare?
Românii pleacă afară, slugi la străini
Ca să-și câștige pâinea pentru ai lor copii
Rămân familii dezmembrate,
Și te apucă un fior,
Când vezi atâta nepăsare,
Că n-ai în țara ta un viitor.
Pe străzi domnește teama de criminali, violatori și hoți
Bătăi și violențe la orice colț le întâlnești
Nu mai ai siguranță
Și liniștea n-o mai găsești,
Când legea este slabă
Și nu e pentru toți.
Clanuri de interlopi
Se bat în țară pentru teritorii,
Ca, din prostituție și droguri,
Să-și ridice adevărate imperii.
Poliția-i veghează,
Dar nu ca să îi prindă,
Ci isonul să le țină,
O mâna să le-ntindă.
Corupția în țară s-a metastazat,
Tentaculele ei au sugrumat
Mai toate instituțiile, chiar și cele de drept,
Ce-au fost viciate de acest virus infect.
Educația în școală
Devine acum, o vorbă goală,
Când violența la copii atinge cote nefirești
Și nu găsești metode, să poți s-oprești.
Cultura ne este astăzi un lucru străin
Tot ce înaintașii noștri ne-au lăsat să știm,
Este dat uitării, și este schimbat,
Cu o pseudocultură, cu tot ce-i deformat.
Personaje dubioase și show-uri de doi bani,
Populează audio-vizualul, de ani și ani
Asiști la paradigme bizare, și te-ngrozești
Când vezi cum unii consideră virtutea fără folos
Și vor să schimbe lumea, s-o întoarcă pe dos.
De acest haos și atâta disperare
Voi, politicieni, conducători, nu sunteți responsabili oare
De dezastrul ce l-ați orchestrat
Cu o rea voință?
Și nu v-ați întrebat
De ce acest popor încercat,
Trebuie să-ndure o așa sentință?
Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiți români,
Când în furnalele nepăsării voastre ați topit
Speranța de mai bine, a acestui popor necăjit
Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiți români,
Voi, când cu cinism
Ați dat avuția tării la străini
Pe oarbă servitute, pe un jalnic servilism?
Voi ce ați făcut averi nemăsurate
V-ați dat salarii și pensii îndestulate!
Voi ce nesocotiți și batjocoriți
Triumful tinerilor de la optzeci și noua,
Voi n-aveți dreptul să vă mai numiți români
Rușine vouă!
Voi, politicieni, conducători,
Voi, numiți democrație
Când furați și falsificați voturi,
Fără rușine,
Călcând în picioare, de bună seamă
Voința populară
Și vreți să veniți la putere fără legitimitate, fără simțire?
Voi ce în clica voastră, adunați în neștire
Oameni necinstiți și farsori lacomi de îmbogățire
Și când orice promisiune a voastră s-a dovedit deșartă
În voi, poporul mai poate să se-ncreadă?
Români, salvați frumoasa Românie!
Nu mai permiteți furtul, umilința și promisiuni false
Și nici nedreptăți să mai fie!
Cereți legi românești, egale pentru toți și ferme,
Ca oricine ar îndrăzni să facă rău și să le-ncalce
Să știe a se teme!
Puneți conducători cinstiți,
Și adevărați români
În fruntea acestui popor
Ca voi și această țară, s-aveți un viitor!
poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre violență
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre legi
- poezii despre frumusețe
- poezii despre bogăție
- poezii despre batjocură
Citate similare
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre primăvară
- poezii despre parlament
- poezii despre onoare
- poezii despre mândrie
- poezii despre lașitate
- poezii despre euro
Denigratorilor lui Eminescu
Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
Vă numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți că sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.
El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!
Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plată, poezii despre cultură, poezii despre trădare, poezii despre nuferi, poezii despre muncă, poezii despre moștenire sau poezii despre moarte
Săraca țară bogată
Săraca țară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.
Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.
Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.
Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.
Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.
Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
Să pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre munți, poezii despre medicină sau poezii despre boală
Blestem
În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată țara
Să ardeți în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sărăcie, poezii despre râs, poezii despre rai, poezii despre noapte, poezii despre lactate sau poezii despre inimă
Blestem de om sărac
Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!
V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.
Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.
Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!
Să putreziți toți prin palate,
Toți spulberați să fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
poezie de Dan Puric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre viermi, poezii despre suflet, poezii despre privatizare sau poezii despre palate
Românie, unde ești?
Este sărăcie-n țară.
Este greu să mai trăiești.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i oprești?
Românii plecați din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.
Nu mai ești o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubești.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândești.
O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?
O, voi munți și voi izvoare,
Și voi plaiuri strămoșești
Cu câmpii scăldate-n soare!
Românie, unde ești?
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre mamă, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dragilor Eroi!
Voi ați fost eroi!
Voi sunteți eroi!
Voi veți fi eroii
României noi!
Pentru a noastră țară
Ați luptat din greu,
Pentru a noastra vatră
V-ați dat sufletul mereu.
Dulcea noastră țară,
Ați salvat-o voi!
Glorie eternă
Dragilor eroi!
poezie de Adrian Iulian Pereteanu (23 mai 2012)
Adăugat de Adrian Iulian Pereteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre eroism
Pribegie ,,săracă copilărie"
Și-au plecat români de-ai noștri
De voie și de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiștii.
Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român ești doar în țară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Și în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Prețul lor e scump plătit.
Haideți fraților acasă!
Că și aici este de lucru,
Fața țării să înflorim,
Drept că bani sunt mai puțini,
Dar sunteți lângă copii,
Ocrotiți de-al vostru spirit
Și de bunul Dumnezeu.
De puneți umăr la umăr
Avântul în voi să crească,
Ca și pâinea cea domnească,
Traiul vostru își schimbă fața,
În familia românească,
Libertatea ei cea sfântă,
Nimeni să n-o umilească!
Greu vin banii, ușor pleacă,
Voi pribegi din poartă în poartă,
Munca greatrupul vă-apleacă,
Iar timpul nimic nu iartă.
Când vă deșteptați mai bine,
Aveți doar pe Dumnezeu
Și-o fărâmă de lumină
În înțelepciune voastră,
Înțeleasă prea târziu.
Niciunde nu-i ca acasă,
Adunați cu toți la masă.
poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre familie, poezii despre copilărie, poezii despre bani, poezii despre înțelepciune, poezii despre valoare sau poezii despre uitare
Măi, voi tineri și voi frați
Măi, voi tineri și voi frați,
Până când o să mai stați?
Luați arma și porniți
Să scăpăm bieții părinți,
Pe părinți, pe-ai noștri frați,
De dușmanii de antarți.
"Fă-te grec!", ei ne grăiesc,
Mie-mi vine să pleznesc.
Mai bine toți să murim,
Decât greci să devenim!
Unde oare s-a văzut
Să-ți lași limba din trecut,
Limba noastră minunată,
Dată de mamă și tată?
Tot români, tot avdeleați,
Nu se vor nici greci, nici alți!
folclor aromân
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Grecia, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre limba maternă, poezii despre dușmănie sau poezii despre devenire
Voi...
Cine sunteți voi pentru mine?
Crezut-am că sunteți copiii mei,
Așteptam Lumina, să o așez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Ați devenit hiene
Și pe fruntea voastră smoala s-a așezat!
Păcat, copii, că ați fost șantajați
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu și fărʼ de rost, rușii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteți!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre hiene sau poezii despre Rusia
Nori negri s-au abătut
Peste țara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi așa ați vrut.
În alb, toți v-ați îmbrăcat.
Ați simulat puritatea.
Când de fapt, ați semănat
Peste capitală moartea.
Cu mintea întunecată
Ați învrăjbit iar românii.
Peste țara lor bogată
Vreți să fiți doar voi stăpânii.
Chemați oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două țara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.
Ca pe două oști dușmane
I-ați așezat față-n față.
Le-ați pus în mâini iatagane
Să-și spună: Adio viață!
Voi aveți mintea bolnavă.
Nu mai simțiți românește.
Ne vreți țara o epavă.
Dumnezeu vă pedepsește.
Eu, domnilor, vă sfătuiesc
Să stați o clipă. Vă opriți!
Și pentru neamul românesc,
Doar binele să îl gândiți.
Din nou, lumina să revină
În mintea noastră-a tuturor.
Să păstrăm țara grădină
Și pentru neamul viitor.
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre război sau poezii despre patrie
România Pitorească
România-i țara noastră
A celor, ce sunt Români
Și în veci va fi a voastră
Dragii noști', Dacoromâni.
Astăzi, este ziua ta
Slavă ție! țară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să știe o lumea întreagă.
Ești țara cea mai bogată
De aceea ești râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.
O țară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, țara mea de dor
Arată-ne, că ești,, unionistă,,
Să fim cu toți românii, un singur popor.
Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată țară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.
Parveniți făr' de origini
Aciuați, pe-aici vremelnic
Hrăpereți far'de rușine
Ne-au furat în mod sistemic.
Țara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai stați dușmani la pândă!
Bate vântul de unire
Dinspre București spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toți românii, acum cerut.
Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniți și patrioți
Din cele două țări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poți.
Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideți acum! Să ne urmăm acest traseu.
Români!, prin noi același sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniți, putem rămâne veșnici.
Din Chișinău și București
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te unești
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.
Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să știi că toți românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.
La mulți ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre vânt, poezii despre victorie sau poezii despre superlative
Doină
Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.
Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.
Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic binele-ți vor!
Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.
Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.
Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre păduri, poezii despre patriotism sau poezii despre lei
Fără Dumnezeu
Voi n-aveți Dumnezeu, n-aveți rușine,
sunteți defecți la cap și fără scrupul
sunteți exagerat de lacomi, sunteți grupul
ce furați trenuri, gări, cu tot cu șine.
Voi n-aveți Dumnezeu, nu aveți teamă,
v-ați cumpărat justiție și "faceți legea"
să vă servească interesele, fărădelegea,
n-aveți nici conștiință și nici mamă!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar credeți falsul,
c-aici e raiul, iadul, ca un joc cu zaruri,
vă cumpărați domenii, funcții, lauri,
stați liniștiți, curând începe valsul!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar El vă știe!
Veți da Lui socoteală de mizerii,
de cum v-ați bătut joc, fără criterii,
de cum ați construit o dinastie.
O dinastie cu un scop: hoție!
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (12 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre vals, poezii despre trenuri, poezii despre rușine sau poezii despre justiție
Ziua României
Ziua României
Întâi Decembrie zi măreață
Sărbătorim cum se cuvine
Să-i acordăm destulă importanță
Eu și tu dragă române.
Ziua cea mai importantă
Este astăzi la români
Zi istorică vibrantă
Săvârșită de străbuni.
Străbunicii și-au dat viata
Țară întreagă, să avem
Dar și noi avem dorință
S-o întregim dacă putem.
Sentimentul de iubire
Toți românii îl avem
Te cinstim cu dăruire
Și-ți dedic acest poem.
Românie țara mea
Te iubesc și te ador
Astăzi este ziua ta
Ești iubită de popor.
Sunt mândru că m-am născut
Într-o țară așa frumoasă
Cu drag în ea am crescut
Că-i bogată, valoroasă.
Sunt român și-mi pare bine.
Și așa voi fi mereu
Eu mă simt legat de glie
Și la bine și la greu.
Jur credință scumpă țară
Noi cu toți te-om apăra
Gândul meu la tine zboară
Întreagă te vom păstra.
Mulți ar vrea să te dezbine
Să te împartă după plac
România aici rămâne!
Neclintită veac de veac.
Veniți români la Arcul de Triumf!
Aplaudați parada militară
Urale să răsune din plămâni
Cu ropote de aplauze, cinstim această țară.
Veniți români la Alba! Aveți chemare
Având același gând comun
Să facem România Mare
Aceste vremuri se impun.
La mulți ani! Eu îți doresc
Să ai pace îndelungată
Aici vreau ca să trăiesc
În țara cea mai bogată.
01.12.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (1 decembrie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre zbor
Răspuns la chestiune inutilă
Băi, ce-i? Voi sunteți idioți
Să vă votați, ca voi, tot hoți
Și apoi să le strigați "Hoție!",
Când voi o practicați? Prostie!
Tot plângeți, fals înlăcrimați,
Că sunteți desconsiderați,
Când voi corupția iubiți...
C-o practicați de când vă știți!
Nu-i clar că sunteți cu toți mentori
Și cei aleși vă sunt doar vectori
De toate relele, ca frați...
Că de-aia și-i numiți, votați?
Ce dracu, nu vă e rușine
Să vă întrebați de unde vine
O lume ce predă "Înșeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!
Eu nu am nicio îndoială!
Doar ipocriții o dau... plesneală?!...
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre prostie, poezii despre minciună, poezii despre fățărnicie sau poezii despre corupție
Să nu uitați de mine...
Am pus în voi iubirea și grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea.
În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea.
La tot ce v-ați dorit m-am aplecat s-ascult
Și-am încercat puținul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi și de ploi.
V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns
Și v-am zâmbit și-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranța că singur n-o să fiu,
Dar ați plecat... și-n juru-mi s-a adunat pustiu.
Să nu uitați de mine... atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să știu ce e cu voi, să știu că sunteți bine...
Și bucuria voastră mă ține și pe mine.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre ploaie, poezii despre durere sau poezii despre bucurie
Balada politicienilor mioritici
"Pușca și cureaua lată",
Ce săraci erați odată!
Astăzi, toată lumea știe,
Cum v-ați scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua hai la vot!
Și apoi vă doare-n cot.
Cu un mic și cu o bere
V-ați făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Ați pus mâna pe un os.
Și așă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca niște fiare,
Ați ajuns la-ncăierare.
V-ați organizat în găști,
Iar pe noi ne luți de proști,
Numai buni de jumulit,
Despuiat și umilit.
Zeci de taxe-ați inventat
Și nu v-ați mai săturat.
Vă-ngropați în saci de bani,
Parc-ați trăi mii de ani.
Pe buget v-ați năpustit
Până l-ați secătuit
Și-n prăpastie ne-ați dus,
Țara-n coada lumii-ați pus.
Mi-e rușine că trăiesc
Pe pământul românesc.
Vă blesteme Dumnezeu
Pentru tot ce-ați făcut rău!
Ne-ați lăsat copiii goi,
Trăiți bine numai voi.
N-avem slujbe, n-avem case,
Doar la voi sunt cefe grase.
Sufletul ne-ați mai lăsat,
Astăzi ne impozitat,
Dar nu este prea târziu,
Diabolici, cum vă știu
Și pe suflet să luati bir,
Zău, că nici nu mă mai mir.
Rătăci-v-ați pe pustiu,
De voi nu mai vreau să știu!
Ce-aluat o fi în voi?
Ce plămadă și ce soi?
Nici satane, dac-ați fi,
Parcă nu ne-ați chinui
Cu atâta-nverșunare,
De ne-ați dus la disperare.
Genocid e-n toată țara!
Nu știu cum vom trece vara?
Zău, sunteți descreierați!
Dac-o să ne lichidați,
De la cine mai furați?
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii
Neam de trădători și lași...
Curge sângele șiroaie din al nostru tricolor
De când țărișoara noastră, a devenit țara lor!
Cum adică țara cui?! Țara trădătorilor!
Nicidecum a (tuturor) posibilităților!
Țara celor care, Domnu', cred că le-a luat mințile!
Altfel nu-mi explic cum de ne distrug tradițiile!
Sau mai bine zis distrug, tot ce le iese în cale!
Și pentru ce toate astea, pentru câteva parale?!
Oricum, la final de drum, nu vom lua nimic cu noi!
Din noi va rămâne numai ce vom lăsa-n urmă apoi!
Asta ar tre' să-nțeleagă majoritatea din voi
Ăștia care peste blana de lup purtați blăni de oi!
Dar cine să înțeleagă?! V-ați pierdut de mult pe drum...
Și, la fel ca țara asta, veți ajunge și voi scrum!
Nu contează c-azi sau mâine, peste un an sau acum
Roata se va-ntoarce drastic nu mă-ndoiesc, nicidecum!
Veți plăti chiar înainte de-a vă transforma-n pământ,
Veți plăti și voi, și-ai voștri... Generații-ntregi la rând!
Ne-ndoielnic, nicidecum, credeți-mă pe cuvânt:
Nimeni nu scapă ușor, când sfidează tot ce-i Sfânt!
Iar voi ați batjocorit un întreg neam de creștini,
Le-ați luat pâinea de la gură și-ați vândut-o la străini!
Ați făcut în așa fel, să transformați în cretini
Câți mai mulți dintre ai noștri, milioane de români!
Ați vârât prostia-n școli și mizeria-n spitale,
Ați prostit bătrâni senili cu promisiuni ireale,
Tineri, precum florile, i-ați lăsat fără petale,
Un procent imens din ei, ajunși sclavi peste hotare!
Departe de-ai lor părinți, de prieteni ori de frați
Din cauza sărăciei, tot mai mult înstrăinați,
De această țărișoară, de-mprejurări obligați
Să accepte "c-asta e!", fiind mai puțin motivați...
De-aș recăpăta mândria, sfânta țară înapoi!
Și-uite așa, ușor-ușor, se-alege praful de noi!
Și de noi, dar și de ei ca de-un morman de gunoi!
Asta am ajuns să fim, pentru că dăm înapoi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (28 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre tradiții sau poezii despre sfârșit
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre învățătură, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre seară sau poezii despre plajă