Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

De sărbători...

S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...

S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând să-nvingă greul de aici.

De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
Pe umeri cade lacrima din cer,
Cu mângâiere, pace și credință
Pornește timpul către înapoi,
Nici pruncii nu mai au copilărie,
Căci stau cu ei bunicii și din doi
Părinții-s doar într-o fotografie.

Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Departe-ntre străini muncind din greu,
O altă suferință îi adapă
Dar ei muncesc, muncesc, muncesc mereu.
Li-i ochiul încă lacrimă și toamnă,
În sărăcie au trăit destul,
Vor să desfacă lanțul suferinței
Și să zâmbească celor dragi de-acum.

Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Căci n-au aici nici drepturi, nici dreptate
Și pier tăcut, în altă lume pier
Atât de-nlăcrimați... și ce departe!
Și dacă țara noastră va pieri
Prin oameni sărăcind, va fi o lege
Ce pe români din nou îi va uni
O lege ce-n curând îi va-nțelege.

Se luptă-n țări străine pentr-o pâine
Ne-ncrezători, flămânzi și oropsiți,
Sperând ca timpul, timpul cel de mâine
Poate-i va face-o clipă fericiți.
Le trece viața-n muncă și speranță,
Sunt doar o biată lacrimă pe față,
Lumina fericirii e departe!
De cei din țară-o viață ne desparte.

Oh, mulți nu știu ce timpul le-o sorti,
Nu știu nici când în țară vor veni
La-nmormântări, la nunți ori parastase...
Țara cu toate ale ei, frumoase,
Nu îi va mai cunoaște... Sunt străini -
O floare ce-a crescut prin mărăcini.
De-atâta dor de toți cei dragi, mereu,
Să fie-aproape, cât va fi de greu!

Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine...
Nu știu ce râuri lungi de suferinți
Le vor uda uscatul colț de pâine,
Le vor spăla uitate suferinți.
O mare de români plecați din țară,
O țară care i-a uitat. Români,
Viața-ntre români nu e ușoară
Și-n țara noastră ne simțim străini.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Câți dintre ei se vor întoarce-acasă
Sătui de chin, de gustu-amarei pâini,
Sătui de moarte și sătui de viață.
Câți vor putea pământul românesc
Și grâul cu neghină să-l sărute,
Ca în opinci și-n portul strămoșesc
Să joace pe câmpie, pe-ntrecute.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Pleacă copii în țări străine, mamă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger,
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Ultimul închide ușa

Câți stejari vor mai
știi... ce-i veacul
Câți copii vor mai
încălța opinca
Câți români în lanuri
de neghină-si vor nega
limba...
Câți hoți ne vor mai
prada țara
Și când se va termina
desaga...
Ce-o să facem...
Tragem ușa
Și ne pierdem nația...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai plecat în țări străine

În căsuța de la țară,
Nu mai ești mamă cu noi.
Viața noastră-i mai amară,
Lacrimile curg șuvoi.

Ai plecat în țări străine.
Alte drumuri rătăcești.
Oare-acolo e mai bine?
Pe noi nu ne mai iubești?

Vrând s-aduci un strop de bine
Din pocalul fericirii,
Ai rămas în țări străine.
Pe drumul dezamăgirii.

Pe noi, viața ne sugrumă.
Ne-alungă copilăria.
Vine a pădurii mumă
plătim și noi simbria.

poezie de (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossa celor plecați din țară

E greu printre străini și după bani...
Aleargă pruncii ani... și ani... și ani!
Nu știu c-atunci când au îndeajuns
Li-i tinerețea tulnic de apus.
Nu cred la timp, că pâinea e amară
Când n-o împarți cu cei rămași în țară.
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere,
Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere!

E greu printre străini și după bani...
Chip lăcrimat, de-acum mama și tata
Sunt doar un nume într-un cimitir.
Zadarnic rugi și lacrimi, jale... Gata!
Ai strâns spre a avea atâtea vieți,
Dar i-ai pierdut pe cei ce ți-au fost scut
Și ai pierdut iubirea și în vânt
Ai aruncat atâtea tinereți...

Aleargă pruncii ani... și ani... și ani...
Caută o speranță-n țări străine.
Pleacă părinți, ori soți, ori prunci orfani
Nutrind speranța de-a le fi mai bine.
Li-i pasul greu și ochiu-nlăcrimat
Și-ar vrea lângă cei dragi să stea, în țară,
Dar crunta sărăcie l-a mânat
Spre-a câștiga o pâine mai amară.


Nu știu c-atunci când au îndeajuns
E prea târziu... poteca-i neplivită,
Tristețea-n dulcea casă a pătruns
Și mama e bătrână și cernită.
Oh, latră câinii un copil străin!
Și lacătul e ruginit la poartă...
"- Al cui ești, maică?! Nici nu te mai știm!"
"-Sunt eu, Ion, feciorul vostru, tată!"

Li-i tinerețea tulnic de apus...
Cenușă risipită pe ogoare...
Văd cocoșat și printre brazi ascuns
Biserica din sat și Dealul Mare.
Și îngenunchi, pământul să-mi sărut,
Căci rădăcinii vreau -mi cer iertare.
Un șerpuielnic drum, ades bătut,
Îmi iese înca în întâmpinare.

Nu cred la timp că pâinea e amară...
Neghina avuției a-ncolțit,
Gonind ‘cești dragi români în altă țară.
Român cu nemurirea înfrățit,
Fii vultur demn! Și frânge lanțul urii!
Etern urmaș de dac și de roman
Și înfrățește-ți brațul cu romanii!
Trăiește-ți viața liniștit și calm!


Când n-o împarți cu cei rămași în țară
Fărâma de lumină strânsă-n sân,
Ți-e viața pită neagră și amară
Și n-ai în piept un suflet de român.
Pe harta României trece-ți pașii!
Îți simți străbunii-n lacrimi?! I-ai uitat?!
Cui ai lăsat părinții și urmașii?
În alte țări, de ce... de ce-ai plecat?!

Oh, biet român străin, n-ai mângâiere!
Ți-e sete iar de tot ce ai lăsat...
Pe cerul altor țări sunt alte stele.
Tu cerul țării tale l-ai uitat?!
În ochi îți joacă-n lacrimi tricolorul...
Întoarce-te, român, în țara ta!
Te-așteapta azi biserica, ogorul,
Tătucul bun și tristă, mama ta...

Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere...
Te-ntoarce iar la neamul tău cel sfânt!
Aici ai casă, pace, mângâiere
Și ape limpezi. Pe acest pământ,
Cu boii-n jug, cu plugul ori cu grapa,
Strămoșii tăi însămânțau iubire,
Dar tu, române, ai trăit degeaba,
Uitând că ești fecior de Românie.


Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere...
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere.
Când n-o împarți cu cei rămași în țară
Și pâinea ce-o mănânci e mai amară.
...............................................................
Li-i tinerețea tulnic de apus
Și chiar și-atunci când au îndeajuns
Aleargă pruncii ani... și ani... și ani.
E greu printre străini și după bani!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doină

Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.

Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic – binele-ți vor!

Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire scrijelită în zăpadă

Iubire scrijelită în zăpadă
Și dăltuită pe versanți de munți
Zadar îți cad cuvintele-n cascadă,
Zadar te vrei jurată pe la nunți,

Zadar te vezi pornită-n avalanșă
Spre nu știu care suflet prea naiv,
O viață pentru tine-i o revanșă
Pictând în cenușiu un ROGVAIV.

Mă-ntreb câți oare-ți vor cădea în plasă,
Oare la câți speranțele-ai -neci
În marea înghețată ce nu-ți lasă
Vreun strop de val în iernile prea reci?

Pe câți vei păcăli pictând cu-albastru
Un cer ce se refuză colorat,
Visând aiurea vreun departe astru
Ce din greșeală să-l fi luminat?

Și câți îți vor jura apoi credință
Așa cum ți-au jurat și-n alte dăți,
Iubire, tu izvor de suferință,
Iubire, tu izvor de nedreptăți?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

S-au dus pe rând...

S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.

S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.

Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!

Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...

Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem fim?

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi parlamentari

Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
mai puteți furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tată...

Ești prea departe, tată, și îmi e dor de tine!
Te rog, vino acasa cât viața te mai ține,
Te rog, rămâi cu noi, nu mai pleca departe
Îmi este tare greu să te știu în străinătate.

Eram așa de mică atunci când ai plecat,
Dar anii s-au tot dus și m-am maturizat.
Privesc cum vremea trece, înapoi nu mai vine,
Un lucru nu se schimbă: am nevoie de tine!

Știu de ce stai acolo: datorii și probleme,
Dar și cu doru'-i greu, lasă pe suflet semne...
Nici toti banii din lume nu vor șterge vreodată
De pe obrazul meu vreo lacrimă vărsată!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabi DeduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către Țară

E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.

Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit bântuim pribegi.

Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.

Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.

Și iată, ești slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ți-o pecetluiesc,
Săracă, țara mea, țară bogată,
Oare câți astăzi chiar te mai iubesc?

Oare câți dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâșie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Și nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?

E ziua ta, azi, Românie și-s departe
Și-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îți urez ți se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Atingere de mătase

ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea
câte frunze de dud culese în nu știu câte poale de fecioare
câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor
pentru câți bărbați pe câte câmpuri pentru câți ani de trai
și câte ofuri din cine știe câte piepturi nu se vor fi stins în ecou
câte mâini înverzite de clorofilă câte râuri de borangic n-or fi spălat
culorile mătăsii câte pagini nu vor fi scris

și câte rafturi nu vor fi bătut în cuie cine mai știe câți tâmplari
câte încăperi întunecoase în care să mișune doar ei în treaba lor mătăsoasă

și câte bătrâne n-or fi povestit fetelor lor cât de delicate să fie cu viermii aceștia

ca de pe mine cadă aceste mătăsuri la prima ta atingere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Italienii vor să scoată țiganii din țară

"Cizmarii" vor țiganii afară,
Dar cum s-o facă ei nu știu,
E ca și cum în plină vară,
Ai scoate muștele din Cișmigiu.

epigramă de (8 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revino mamă în țară

Din vârful muntelui privesc
pe cărarea șerpuită.
Pe tine vreau te zăresc,
mamă scumpă și iubită.

Aurul, banii, bogăția,
nu le afli-n țări străine.
Toate sunt în România
unde zările-s senine.

De când ai plecat afară,
pe obraz lacrimi îmi curg.
Revino mamă în țară!
nu vreau ca să mai plâng.

poezie de (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossa României

Din cenușa strămoșască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi și buni,
Drag de țară-n piept de stâncă,
Brazi crescuți spre-a apăra,
România, țară scumpă,
Toți românii vor avea.

Din cenușa strămoșască,
Demn, românul s-a-nălțat,
Pentru țara românească
Cu dușmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.

Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată
A unit oamenii buni –
Horă mare-n vremi de sloată,
În al unirii râu și cânt...
Prinși sub flamura dreptății,
Ca un mac pe cer arzând,
Sub lumina trinității.

Ram de salcie aleasă,
Rod de pâine-n grâul copt,
Soarele ca o mireasă,
Voal de vis pământul tot...
Ii cu ape reci pe poale,
Brazi pe fote. Sus, pe stâncă,
Pe chihlimbării covoare,
Stele-n râuri par curgă.

Printre oameni buni și dragi,
Eu – o cumpănă-a fântânii,
Am crescut. Pui de români,
Treceau urmându-și străbunii.
Alergam... Cu tricolor
Îmi prindeam cosița-n noapte,
De români să-mi fie dor
Viața toată, pân' la moarte.

Dor de țară-n piept de stâncă.
Vulturi – îngeri sidefii,
M-au ales a fi româncă
În adâncul inimii.
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Ca un râu învolburat,
Sunt eu – inimă de soare,
Țara-ntreagă-am colindat...

Brazi crescuți spre-a apăra
Datini și străbuni și neamuri,
S-au unit în țara mea,
Prinși în dragoste și-n ramuri,
Viața-n chinuri de și-au dus,
În frăție, demn, românii,
Ca o candelă-au apus
Su genunile furtunii.

România, țară scumpă,
Maci pe buze și-n privire,
Maci în lanuri, maci pe luncă,
Zâmbete și fericire.
Țară scumpă și bogată,
Noi etern te vom slăvi.
Brațul – torță-mparfumată,
Păcii-n lume va sluji.

Toți românii vor avea
Sâgeriu vin în pahare,
Pită, sare... Dragostea
Omul cu inimă mare.
Toate-n lume se împart,
Neam de neam și neam de glie,
Legământul sângelui,
Toată lumea vrem să-l știe!

Toți românii vor avea
România – țară scumpă,
Brazi crescuți spre-a apăra
Drag de țară-n pipt de stâncă.
Printre oameni dragi și buni,
Ram de salcie aleasă.
Prunc de daci și de români,
Din cenușa strămoșască...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acvila se-întoarce-acasă

Din îndepărtata zare
se-întorc păsări călătoare.
După iarna viscoloasă
acvila se-întoarce-acasă.
Străbate mări și oceane,
îndură sete și foame,
până-ajunge în Carpați
unde brazii îi sunt frați.
Unde în munții bătrâni
ocrotită-i de români.
Aici scoate puișori
mititei și gălbiori.
Iubitoare, bună mamă,
aleargă mult după hrană
ca să crească puii mari,
zboare printre stejari.
Singuri să-și găsească hrana
până când începe toamna.
Iar când toamna-i pe sfârșite
și iarna semne trimite,
acvila-i încolonează
și cu ei zarea scrutează.
Vor pleca în țări străine
până-n vara care vine,
când se vor întoarce iară
în frumoasa noastră țară.

poezie de (martie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Săraca țară bogată

Săraca țară bogată,
În veci vrea dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.

Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.

Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.

Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.

Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.

Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei fii stăpân
Peste toată România.

poezie de (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Artistul are o singură viață, pe când opera sa ajunge aibă mai multe vieți – atâtea câți colecționari o vor dori, o vor iubi și proteja sau atât cât vor trăi acele opere care ajung în instituții de înaltă cultură, muzee.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dama de deasupra

O aud cum face-amor
Cu câți vor și câți nu vor.
Eu, fără dolari, ingratul,
Sunt chemat doar... să-i dreg patul.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sub tricolor

Sub tricolor, a-nmugurit iubirea
De neam, de țară, de pământ, de sat
Se-mbracă iar, ca în răstimpuri ia,
Se-ntorc români de unde au plecat.

Un zvon de primăvară și de pace,
Aleargă liber pe câmpii de dor,
Modificăm prezentul... Nu încalce
Nici un străin iubirea de popor!

Biserica-și deschide poarta iară,
Speranța-n noi din nou a-nmugurit,
În cumpăna fântânii, mulți aflară
O glăsuire fără de sfârșit

Ce le vorbește de strămoși și pâine,
De dor de țară, de părinți, de prunci...
Veți fii și voi copii, părinți, ca mâine!
Aici străbunii au trudit pe brânci.

Aici izvorul adăpat cu sânge
Ascunde și istorii și străbuni,
Aici ne bate inima și plânge
Lacrimi străbune - inimi de români.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Ai noștri zburdă ca iezii
Pe tăpșan, prin țări străine,
Iar la noi vietnamezii...
Vor veni să facă pâine!

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum ar fi dacă fiecare acțiune a ta, fiecare vis al tău, ambiție și obiectiv, nu s-ar mai centra pe a avea tu pentru tine, ci pentru a păstra pentru tine atât cât ai nevoie că fii 100% împlinit, și restul, surplusul, să fie pentru dăruire? Observă câți oameni vor pentru ei bani, iubire și sănătate. Câți dintre ei și primesc ce vor? Cred că nimeni din cei care vor doar pentru ei, nu sfârșesc împliniți și fericiți pe termen lung. Pur și simplu a dori doar pentru tine, este o strategie ce nu funcționează.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce alte limbi străine, în afară de engleză, mai sunt căutate în ziua de azi? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!