Povestea mea e și a ta?
picioarele le am în noroi,
mi-e rece și mi-e ud și voi
îmi aruncați noroiul vostru,
m-ați confundat cu popa prostu*
sunt plin de stropii murdăriți
uscat sub lutul plin cu dinți,
mușcați din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund
nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer și e arid,
văd și tufișuri și au ghimpi,
pe cine strig și în ce timpi
când sub picioare simțeam stânci
ce mulți erau, veneau pe brânci,
mă agățau de pantaloni
și erau toți supușii clovni
m-au lins pe mâini și pe picioare,
le-am dat o mână iar să zboare,
acum din cer ei dau cu ploi,
cu tunete și mult noroi
.................................
povestea mea e și a ta?
merită oare cineva?
cum spune Dumnezeu cel Sfânt
să îl ridici de la pământ
te-ntreb pe tine și-mi fac cruce,
ai o privire parcă, dulce,
te-aud rostind cu stinsul glas:
,, ajută-mă sa merg un pas"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre murdărie
- poezii despre lut
Citate similare
Albastru
cer,
văd nori, soare și ploi
cer,
văd praf, lut și noroi
cer,
văd iarbă și flori
cer,
văd copaci omizi și culori
cer,
văd un zâmbet și doi bujori
cer,
văd lumină și râsete
cer să sărut plânsete.
poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre râs, poezii despre nori, poezii despre lumină, poezii despre flori sau poezii despre culori
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre ochi, poezii despre minciună sau poezii despre gânduri
Știi ce fac acum?...
știi ce fac acum?... mă gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată ești în inimă la mine
și nu mai pleci, iar eu nu te gonesc
îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ție se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâția ani
îndeamnă să te caut. să mi te-apropii
și parcă nu-nțeleg și mă feresc,
să nu-ți văd chipul, să nu-ți văd nici ochii,
căci de îi văd deodată mă topesc
îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînțeles,
o frică de durerile de tine
și alungarea lor mi-e chinul reales
știi ce fac acum?... mă gândesc la tine
și gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
și toate nopțile cândva senine,
acum cu chipul tău și-n vise, chinuiesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre frică sau poezii despre durere
Celula-i rece și pustie
De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.
Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.
Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!
CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.
Un înger însă mă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte mă însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.
Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.
Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
Să mă ferească de păcat.
Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.
Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.
Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.
Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.
Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
Că m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre stele
Limpede
Să spun că pomul e albastru,
să spun că-i roșu și nebun,
să spun că tot ce e sub astru
este de-un altfel și oricum!
Să spun că nu mi-e rădăcina
înfiptă în acest pământ,
să spun că mamă îmi e luna...
să mă iertați, nu pot să spun!
Eu încă văd cu claritate,
eu încă văd așa cum sunt,
văd pomul pom și le văd toate
așa cum sunt și cum rămân!
Se pare că acum la modă
esența e în a truca,
se pare că acum e totul
transfigurat în altceva!
Mă chinuie acest dezastru
de-a spune totul cum nu e,
eu încă văd marea albastră
și fluturele, fluture
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fluturi
- poezii despre copaci
- poezii despre albastru
- poezii despre roșu
- poezii despre nebunie
- poezii despre modă
- poezii despre mamă
- poezii despre iertare
Ce bine c-am scăpat...
și îmi vorbești și îmi vorbești,
și te ascult și dorm puțin,
și mă trezești și gust din vin,
îl dau pe gât cu vorbe lin
aud, te-aud cum te repeți,
mi-e gândul călător în altă parte,
îmi faci un semn, dar suntem beți,
tu de-a ta vorbă, eu de toate
se face timpul negru înnoptat
și vreau să plec, să merg acasă,
îmi spui să stau, mă tragi de braț,
vrei să vorbești, nici că îți pasă
mă rup de tine, cu greu reușesc,
te văd în umbră supărat pe mine
și merg și merg, cu grijă mă pășesc,
șoptindu-mă.. ce bine c-am scăpat cu bine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre somn sau poezii despre acasă
Poem la lampă
Globurile de anul trecut au rămas neatinse
Pe la pădure brazii sunt mai înalți mai frumoși
Cerul îi îmbracă în luminițe așa cum
Eu îmi iau vestonul
Cu butoni
De
Argint
Și ies pe afară pe sub fulgi până unde începe de fapt Dumnezeu
Pe unde se clatină
Ca un brad
Despuiat
Plin de oase
Și stele pe piept și altele printre degete
Care plânge în cer înconitinuu și se face om ca să pășească și se face din nou Dumnezeu
Doar ca să te ajungă
Cine oare bate la ușă? Cine mână cu globul în mână și cu degetele înghețate
în uși?
Și cine nu îi deschide?
De sub zăpadă parcă îi văd ochii înlăcrimați și Îl plâng.
În temnița în care sunt e duminică
Și bărbatul acela
Stă cu mine de vorbă.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre degete, poezii despre brazi, poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă sau poezii despre trecut
Rămâi clipită...
pe îndelete rochia ta
te dezvelește, bate vântul,
îți văd piciorul pe sub umbra sa,
mă las furat... furat mi-e gândul
mă rog de vânt să sufle mai cu foc,
mă rog tăcut și înțelege,
mi-arată coapsa, până la mijloc,
frumoasa-ți coapsă, îmi e lege
pășesc încet în urma ta,
din șolduri parcă mi te legeni,
o nebunie parcă îmi cânta,
chemarea dulce, către pepeni
sunt chinuit, privesc încețoșat,
văd licărul din trup de doamnă,
domniță dragă, sunt amorezat,
m-aud rostind, încet, cu teamă
întorci privirea, îmi surâzi
pe buzele-ți cărnoase, frământarea,
sticlești în ochi, vorbesc parcă la surzi,
rămâi clipită... cu uitarea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre rochii, poezii despre muzică, poezii despre legi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
nu-mi mai am viața.
m-am uitat după ea
în momentul în care am simțit
că parcă aveam cândva
ceva lângă mine care se zbătea,
legată scurt cu sfoară.
și nu mai era.
ciudat e că acum
sunt o cumințenie lungă.
ca așteptarea seminței
să se facă arbore. sau om.
te văd pe tine...
cum ai furat toată istoria planetei
din împrejurul sentimentelor
și o descarci pe masă
cu vocea ta bărbătească...
îmi pun obrajii de ascultat
în palme.
așa îmi dau seama
cum e să te îndrăgostești
pe îndelete.
atunci o văd. vie.
din întreaga istorie,
te prind rămas cu viața mea
în mână.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre planete, poezii despre iubire sau poezii despre bărbați
A mai zis-o cineva
Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.
Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.
"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.
Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.
Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.
Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre frumusețe sau poezii despre depășire
Hebrietas Cibinensis
Privește cum stau într-o dungă
Ca globul pâmântului, toate;
Zidirele-acestea ciudate.
Biserica asta prelungă.
Privește la mâinile mele:
Din două, acuma am patru.
Aievea sunt sau sunt de teatru
Aceste scări, ziduri, crenele?
Pe cer două luni râd cu hohot
Și stelele se dau de-a dura.
Mi-e plină de cântece gura
De parcă nu-i gură, ci clopot.
Pământul astîmpăr nu are
Și nu știu sub mine ce face,
Nu vrea nicidecum să-mi dea pace,
Îmi tot lunecă de sub picioare.
La dracu! Acest turn deunăzi
Era drept și zvelt ca Apollo..
Acuma se leagănă-ncolo
Și-ncoace - sub ochii mei umezi.
Iar umbra aceasta, ciuntită
Nu are nici strop de rușine,
Se ține ca scaiul de mine,
Se ține cu nemiluita.
Să pot, aș lega-o, dar nu pot.
Îmi joacă întruna la feste,
Dansează sub lămpile-aceste,
Tresaltă în juru-mi cu hohot.
Când eu ridic mâna s-o-nlănțui
Și ea și-o ridică pe dată
Și ca într-o horă turbată
Cu doamna, nebună, mă dănțui.
Când pun un picior și ea-și pune,
De fac semn și ea-mi dă cu tifla,
Iar luna de sus și-umflă chifla
Și râde din plin pân-apune.
Desigur s-a-ntors lumea-ntreagă
Cu susul în jos; ce-alt să fie?
Că nu poate fi nici beție,
Nici boală năucă, nici șagă.
S-a-ntors lumea, asta-i! Prin case
Văd meșteri grăbiți ca să dreagă
Păpuși răvășite de vlagă,
Fecioare în carne și oase.
Pe cer văd zburând curcubee
Și-n arc desprinzându-se stele
Ce cad la picioarele mele
Ploi negre de bani, strânși sub cheie.
Văd toate mizeriile lumii.
Văd până și morții pe uliți
Și ochii mei ca niște suliți
Rup masca de vis a minciunii.
Dar fiindcă sunt singur în stare
Să văd mascarada aceasta
Iubito! Deschide-mi fereastra
Și dă-mi de băut ceva tare.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre meșteri, poezii despre gură, poezii despre draci sau poezii despre virginitate
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ignoranță, poezii despre versuri sau poezii despre rușine
Ce să fac dacă-mi placi
Ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Cum să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima...
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Și când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Ce să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima.
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Și când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
cântec interpretat de Nicolae Nițescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare
Eu
Sunt copacul ce-și trăiește
Viața-n plină bucurie
Căci îmi văd roadele coapte
Împlinind a mea menire.
Și-mi sunt crengile aplecate
La furtuni și negri nori
Și mă dor când peste noapte
Se așază aspre ploi.
Sunt cireșul care-și plânge
Frumusețea ce-a trecut
Și așteaptă primăvara
Să o ia de la-nceput.
Să-nflorească floare aleasă
Și s- aștern bătut de vânt,
O ninsoare de petale
Mângâind al meu pământ.
Și-n îmbrățișarea caldă
Ce o fac cu-al meu veșmânt
Să-mi simt moșii și strămoșii
Îngropați în lutul sfânt.
Să dau sfântă sărutare
Ca un cer de ploi răsfrânt
Căci îmi trag dorul și seva
De la cei ce nu mai sunt!
poezie de Angelina Nădejde (18 ianuarie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre primăvară
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări sau poezii despre rai
Doritul brânci (verbal)
Mi-s apele tulburi și nu știu de îngeri sau demoni se scaldă
ce sadici,
cât cred ei că îmi vor mai izvorâ ochii?
Miroase a picioare.
Ochii mi-s tulburi și purpura se scurge pe-afară
"Unde"-le mi-e țintă pe hartă
Unde ești înger ce tulburi apele ce mă vindecă?
Unde ce să-mi mângâie malul,
mi-e poftă de ceartă.
Ciudată poveste de țânc o știam -
Când alergam prin iarba cu rouă
La scăldătoare cu lacrimi în ochi
Povestea mi-a rupt picioarele-n două.
Sisif umilit de undele tulburi
Știu umbrele serii pe nume, de ani
Decade s-au scurs iar eu tot aștept,
Un brânci de la gloata nebună.
Și poate cândva de cade un strop de înger stingher
Mă va trage și pe mine de mână.
Întrebarea mă scuipă în față sigur că vreau,
Dar cine mă-ntreabă?
Nimeni nu vorbește cu mine.
Și casa și averea cu mine le am,
Să le ridic după mine-n picioare...?
Ce tărie în glas, îmi sun-a poruncă
Oasele mele, deșert puturos,
Parcă le simt iarăși de stâncă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre sadism, poezii despre rouă sau poezii despre poftă
Sunt o cruce de vânt
Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină
fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor
mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză
insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi sau poezii despre singurătate
Mi-e teamă de viață
Mi-ai călcat sufletul
în picioare,
apoi l-ai împodobit cu flori
și cuvinte de dragoste...
Nu așa se face!
Nu așa construiești
un castel fermecat!
"Minunile cer sacrificii"!
Eu nu am puterea să văd
dincolo de zidurile
castelului...
Parfumul florilor nefericite
picură-ncet peste ochii mei...
Acum văd lumea!
Mi-e teamă de viață,
de cuvinte, de dragoste,
de tine...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre sacrificiu sau poezii despre nefericire
Cercetare...
Cercetez cu dreptul înspre Absolut...
Calea este lungă și drumu-i abrupt.
Cursa-i cu-ndoieli, stau la colț ispite,
Fac pași înapoi, merg pe ocolite,
Trec prin labirinturi, arșiță și ger
Să pătrund misterul tainelor din cer.
Când mă poticnesc și sunt la răscruce
M-așez în genunchi și înalț o cruce
Să îmi lumineze calea spre-Absolut,
Să-mi arunce-o rază Cel făr'de-nceput...
Și încet, încet îmi mărește pasul
Știe cum gândesc, îmi aude glasul...
Parcă-i lângă mine și mă ocrotește
Să nu cad ispitei când mă urmărește
Și-un sobor de sfinți ies din calendare
Să-mi scoată cu mir spinii din picioare.
Port în piept un înger trimis pe pământ
Să-l cunosc pe Domnul, să cred în Cuvânt,
Să cred în minuni puse-n eprubetă
De el, Creator... E a Lui amprentă...
Și întind o mână... Nu pot să-L ating
Dar îi simt puterea când mi-e greu și-L strig
Să nu cad în hău, să mă cerceteze,
Când trec prin infern să mă lumineze...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cercetare, poezii despre prăpăstii, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Toamnă-ntre noi
În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem să mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?
Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.
Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă să șadă un pic.
Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...
În spate,-asudată mi-e frica,
Lăsați îmi sunt umerii goi;
În inimi tronează... nimica.
Ce toamnă-i deja între noi...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viscol, poezii despre secunde sau poezii despre miere