Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină

fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor

mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Barbu

plus

ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viața, ceea ce-i porți emoției
ofrandă

mintea-i între muchii boante
trupul curat
așchii șuier㠖 unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminți și moi
înfipte, părând inima unui arici…

noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subțiri ascuțite – până în zori
devenind muchii boante zilei următoare

întind brațele
umbra-i o cruce și nu știu de ce
din profil dacă privești
tot cruce se vede – nu cumva
deja alte brațe, înăuntrul meu
sunt întinse?

în balansul acesta
ființez și prisosindu-mi emoție
și lame
le trec în cuvinte

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.

poezie de (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Un gând

O zi dac-aș avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită așa,
L- strânge-n brațe și i- aranja cravata,
Pe frunte-apoi ușor l-aș săruta,

I- spune că sunt bine, fericită,
Că viața mea este așa cum și-a dorit,
Să-l simt cum știe că simt iubită
Să-l simt și eu că este fericit,

O zi dacă aș avea cu tata,
L- strânge- n brațe ca pe-un prunc
Și tot ca prunc aș fi întotdeauna gata,
În brațele-i prea sigure să arunc

Așa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aș avea cu tata,
L- ține-n brațe, doar plângând.

(In memoriam Prof. Dr. Vincențiu-Valentin Tcacenco)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi și noapte cefac
iar îmi pun pielea de drac

Și așa din colț în colț
dau cu steaua mea de bolți

Sar scânteile din tine
numai dacă țipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
și ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruța mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Și sar fulgi și sar scântei
dacă-n brațe iar iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Și mai am totuși un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung și eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de din Ode gingașe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Vinerea Mare

Un înțelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă lași la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce -nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Lorin Cimponeriu

Magnolia

Și dacă plouă ochii tăi rămân senini pentru mine
Și dacă e furtună, tu îmi zâmbești, îmi alungi singurătatea
Să pot zbura spre zările înalte, să fac ca viața să devină o floare
Ce dimineața! Ți-o dăruiesc odată cu inima mea
Dacă n-ar fi depărtarea, n-ar exista strângerea în brațe
Nici poezia n-ar exista fără iubire
Suntem așa de aproape unul de celălalt
Privim seara stelele ce răsar și dimineața luceafărul în care credem cu tărie nu va apune
Tu ai părul prins într-un coc ca o magnolie
Când te strâng în brațe, mi te dăruiești
Mă joc cu sânii tăi, și-ți desfac mugurii
Ca un foc mi se aprinde inima și mi se pune la loc, făcându- fericit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pustiul iubirii

Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
orașul pare pustiit
și voci aud duse de vânt!

Și merg prin totul meu pustiu
în care tu domnești tăcută,
ești când pictată în granit
și uneori ești doar o umbră!

Din când în când brațe întind
și mă încurc în false-amoruri
și orice fac și-n orice gând
doar tu îmi ești legată-n doruri!

Te caut cu ochii mei doar triști
și nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!

Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
să pot s-o văd, să te aud
și să ajung cumva la tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nenăscutul-fiul

se-nchide-n mine nenăscutul
fuge
de zgomot inutil de urma grea
de pas înșelător în grai de păsări
liber s-aleagă-alege calea sa

și pleacă nenăscutul
prinde-o cruce
la rând se-așterne-n
poala unui gând

cu palma-ntinsă
plânge-un vers o rimă
adoarme cumincior
pe-un lemn din foc

și-l simt cum arde-ncet-ncet
în minte
în mintea zbuciumată
fără de prag

se-nchide-n mine nenăscutul
și atinge
o coardă-anume
dintr-un vreasc uscat

sămânță-ntr-o rostire-n
sărbătoare
el
nenăscutul
fiul meu cel drag
din paie se ridică
și trezește
întreaga-mi lume de închipuiri

altar

altar de litere
cu verbe nenăscute
ulciorul umple
apa de izvor

o toarnă-n cupa inspirației
anume
gradație de viață timp
și har

dar eu mă uit
uitându-mă în sine
prin mine curg aiurea
negăsind
un punct de ardere tăcută

verbul

dintâiul verb
născut durut torcând
lucrând

mi-e frică să iubesc
nătângul
plămada din pământ apă metal
lemn cer
privesc spre el
și suflu taina firii
iar el întoarce spatele
la tot

și-atunci -ndrept spre el
spre nenăscutul
aștept în gara mică
simplu semn
sar în trenul vieții
care-mi fură
verbul dintâi întâiul
prea născutul
și nenăscutul-fiul
arzând încet încet
în cruci de lemn

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Prieten cu timpul

Viața îmi face cu ochiul și eu tot cu ochiul trag
La un răsărit de soare, ce se înalță
Ca un cățel hoinar, în doua labe.
Arunc la vrabii firimituri dintr-o bucată uscată de pâine
Să le atrag, să mp bucur privindu-le.
Așa le-aud mai de aproape trilu...
Mă așez pe o bancă și scriu versuri.
Mi-șez pălăria pe față, ascunzându-mi în umbră ridurile
Și-ascult vocea timpului care coboară printre frunze
Cerându-și voiese așeze pe bancă, lângă mine. Se așază...
Și sar ca ars privind la el. Offfff, cât este de bătrân,
În comparație cu ale lui riduirile mele
Sunt doar un tobogan de amintiri!
Un derdeluș de idealuri și de vise...
Ma întreabă de vreau să gust din desaga lui,
Răspund că nu-mi este foame, c-am mâncat,
Icoane, dumnezei și sfinți în mica mea călătorie prin ani.
uit cu coada ochiului la el și văd,
este cu mult mai bătrân ca mine
Și are mâna grea, lăsată pe lângă corp.
Golind ștergarul de firimituri
În pumn, el mi-l întinde zicând:
Ia din firimituri și gustă,
De nu ai vrut sa te hrănești pe săturate!
Că viața este numai una
Și soarele apune, fugind ca șarpele-n câmpie
ÎInflăcărand tot orizontul.
Iar el îmi zice: strânge-mă în brațe,
Nu te rușina!
Și este înspăimântător de bine!
Stau într-o bancă, ca la liceu, coleg cu timpul.
Și deodată îmi dau seama
Ca trecutul nu îmi mai aparține, pierzându-se în timp...
Și eu rămân coleg în ceeași bancă cu timpul, în timp.
El nu mai este acum un străin
Îl simt prieten... El clepsidră și eu nisipul.
De aceea m-am împrietenit cu secundele...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou cu mamă și copil

În splendide ținuturi am umblat fără îndoială
în castele clădite de pictori
și am fost sigură că ele există
Am privit oamenii fără îndoială
și despre ei n-am aflat nimic
dar tu
te-ai aplecat peste mine ca arborele spre pământ
la înserare
când frunzele se întorc una spre alta
și strivesc între ele singurătatea
țineai în desimea răcoroasă a brațelor
ca să nu-mi rănesc mersul de asprimea lucrurilor
îmi sprijineai capul
să nu alunece în căutări deșarte
În splendide ținuturi te-am văzut
poveste de taină a oricărei lumi
îndoite asupră-și, după imaginea mamei
purtându-și pruncul trup în trup
Unde nu este spațiu nu este cădere în gol
pictorii au vrut să lase moștenire
acest fapt neîndoielnic
există orice lucru care poartă în brațe un altul
Ești aici și când
frunzele tale s-au așezat de tot în pământ
ca notele într-o simfonie
sub foșnetul lor galben îmi țin arborele în picioare
poți să îți sprijini capul de mine, mamă
între timp voi căuta să cuprind în cuvinte
odihna roditoare a aplecării spre sine
dar n-ai teamă
nu voi încerca nimic zadarnic
vreau să las moștenire doar
acest ergo sum,
n-ai teamă
te pot ține în brațe
și sub furtună nu se va cunoaște
care din noi a murit în picioare.

poezie de din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână și fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Șoptește-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud și să le țin minte.
Gura mi-o sărută, atinge- bine
Stârnește dorința ce o simt în mine.
Ține-mă în brațe și strânge- tare
Risipește-mi teama și dă-mi alinare.
Și în bezna nopții când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înțeles
Vreau să îmi arăți că ești cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când ești lângă mine mă înalț ușor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbușește
A venit și clipa să-l văd cum sfârșește.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă știu
Haide, rupe lanțul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
sunt gata acum să iubesc cu tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.

Pe peretele din față,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el trezește
Singuratec precum luna.

Răvășit dar cu speranțe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l țin în brațe
Cum vine așa dispare.

Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai plutește,
Dar nu pot că e vremelnic
Și din nou părăsește.

Peste timp apare iarăși
Cu speranțe mult mai sumbre
Că voi reuși vreodată
Să ies din conul de umbre.

Dar în dreapta, de pe rafturi,
Niște cărți mai învechite
Îmi inspiră alte gânduri,
Mai bune, mai limpezite.

Ce mă facuit o vreme,
Un trecut îndepărtat
Și să văd ceea ce vine
Dar, rămân cu un oftat.

Mă întorc și văd prin geamul
Așezat spre miazăzi,
Luminița și speranța
Timpului ce va sosi.

Răul din trecut se iartă,
Dar se uită rareori,
Când îți răscolește-n suflet
Zeci și sute de fiori.

Doar nucul potolește,
Ce-a crescut sub geamul meu
Și adesea trezește
Când îl bate vântul greu.

Trece o zi și altă noapte,
Gânduri și speranțe vin,
Să-mi duc crucea pân-la capăt,
Cum mi-e dat al meu destin,

Dacă adesea ori bucur
C-am purtat „tone” de greu,
Ce va fi? Este-o enigmă,
Știută doar de Dumnezeu.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lovind butucul
Din lama toporului
Sar așchii de lemn

haiku de (21 februarie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Vreau să te văd

Vreau să te văd, iubito,
Și chipul să-ți sărut,
Dar nu pot veni la tine,
Chiar dacă te iubesc mult!

Tu mi-ai zis că sunt
Un înger dulce pe pământ,
Dar eu, fără tine, simt
Ca o frunză bătută de vânt!

Vreau să vii la mine,
În brațe să te strâng,
O, tu, îngerul meu,
Cu chip frumos și blând!

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

Nemuritor...

Pe acest pământ, sunt doar un simplu călător
Căutător și dătător de comori
Dau din mâini ca niște mori
Tată, când ai să te cobori. Îți sunt dator

Să te ascult până am să mor
Nu voi să mor și cobor
În focul arzător
Vreau să pășesc pe al tău covor

Nu sunt aici pe placul tuturor
Sunt doar un simplu jucător
Tu ești marele Judecător
Rănile dor...

De prea multe sunt eu iubitor
Sunt căutător și descoperitor
Pe scena vieții ca decor
Un regizor și făuritor

Al vieții mele eu sunt un actor
Un factor decisiv și exclusiv
Este iubirea de cele se îmi dau motiv
Să devin așa cum tu mi ai zis, când pe pământ m ai trimis

Se prea poate să mai fi omis
De Tine când rele am comis
Sper și privesc spre cer
Sincer, doar un lucru cer

Eu sunt iubitor... și de multe iertător
Unor situații eu le adaug umor
Să depășesc greul îmi e ușor
Căci sunt zâmbitor, îmi sunt dator

Știu să fiu mulțumitor
Știu prea bine să fiu și luptător
Când către mine vine situații ce nu mi convine
Nu pot abține, și atunci umplu de vine

Văd și simt foarte bine
Culori și sunete sublime
Mă înconjor de simțiri divine
De oameni cu care îmi convine

Pe dușmani îi ocolesc
Cum pot eu mai omenesc
Ei în mine lovesc
Dar nu obosesc, când la Tine gândesc

Mă hrănesc cu cele ce îmi trebuiesc
Muncesc și ocrotesc pe cei mai slabi că mine
Nu visez la diamante din mine
Și tot ce am in mine le ofer cu omenie

Nu sunt sărac... de nu am material
Cii pe plan sentimental sunt din neam de om
Când plecăm cu noi nimic nu luăm
Trupul este muritor

Ce amar e să vezi toate la ceas târziu
Ce pustiu e trupul fără suflet
Iubesc al meu suflet
Sufletul... este... cel... NEMURITOR...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă că ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Îmi sunt așa inegal uneori

încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului

îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Drumuri printre stele

Pășesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.

Mă așez pe o stea
O mângâi, o privesc
Și-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpușă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Și i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Și sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul și Luna,
Strîngînd în brațe Soarele
Și pășind cu dragoste
Pe căile dintre stele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farmecul nopții

Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.

Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.

Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.

Și decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.

Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Libertate în singurătate

Îmi place uneori, chiar de m-apasă
și-n brațe reci de ziduri viața-mi strânge,
îmi place căci din gânduri mai înfrânge
când ea, singurătatea, mi-e aleasă.

Îmi dă un sentiment de siguranță,
de liniște în clipa de visare,
mi-aduce începuturi de uitare
și îmi ascunde ultima speranță

Îmi place, dar nu azi și... cât mai rar;
singurătății nu mă dau în zile
când gândurile-mi zboară spre idile,

sau când iubirea-mi cere ca, măcar,
cu gesturi măsurate, dar febrile,
doar libertății să mă dau în dar.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!