Povestea mea e şi a ta?

picioarele le am în noroi,
mi-e rece şi mi-e ud şi voi
îmi aruncaţi noroiul vostru,
m-aţi confundat cu popa prostu*

sunt plin de stropii murdăriţi
uscat sub lutul plin cu dinţi,
muşcaţi din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund

nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer şi e arid,
văd şi tufişuri şi au ghimpi,
pe cine strig şi în ce timpi

când sub picioare simţeam stânci
ce mulţi erau, veneau pe brânci,
mă agăţau de pantaloni
şi erau toţi supuşii clovni

m-au lins pe mâini şi pe picioare,
le-am dat o mână iar să zboare,
acum din cer ei dau cu ploi,
cu tunete şi mult noroi

.................................

povestea mea e şi a ta?
merită oare cineva?
cum spune Dumnezeu cel Sfânt
să îl ridici de la pământ

te-ntreb pe tine şi-mi fac cruce,
ai o privire parcă, dulce,
te-aud rostind cu stinsul glas:
,, ajută-mă sa merg un pas"

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!