Toamnă rătăcită
Se-adună zile reci și scurg în noi
O toamnă rătăcită printre ploi
Cu răbufniri năprasnice de vânt
Ce dezgolesc pădurea de veșmânt.
Se-aleargă norii-n ceruri ca un chin
Venit în locul clipei de senin,
Iar cântecul din vara ce-a apus
Se-aude vag plecând, pe aripi dus.
Își mai înmoaie toamna, uneori,
Credința în știutele-i rigori,
Lăsând un Soare blând și adormit
Culorii să-i ureze bun venit,
Căci e neîntrecută-n haina ei
Atunci când te îndeamnă spre alei
Cu freamătul și tremurul în zbor
Al frunzelor ce-n dansul ultim, mor.
Culoarea lor, că-s moarte ori sunt vii,
Te fac de toamnă-ndrăgostit să fii,
Să nu-i mai vezi tristețea-n zile reci
Și, de ai vrut, să nu mai poți să pleci.
Nu-i gri sau albă și nici verde nu-i:
E toamna mea în ochii ei căprui
Și-a sufletelor care cântă-n noi
Când ne plimbăm, de mână, amândoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre moarte
- poezii despre culori
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre urări
Citate similare
Mă-ntreb...
Pe căile gândului meu
Doar suspine curg mereu,
Nici dorul nu mai e dor,
Nici iubirea ta fior...
Nici toamna nu-i anotimp,
Frunza din crâng n-are timp
Să-mi lase verdele-n prag,
Pe-alei pașii celui drag.
Nici ceru-nalt nu-i senin,
Nimic nu miroase a crin,
Nopțile-s atât de reci...
Mă-ntreb, tu când o să treci?
De ce nu vii, de ce nu pleci?
Mă plimbi prin ploile-ți reci...
De ce toamna mi-e pustie,
Iubirea veșnic târzie?
Gândul mi-e un labirint
Plin cu frunzele-ți de argint,
Ce cad pe alei cu dor...
Toamna iubirile-mi mor.
poezie de Camelia Boț (11 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre timp
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre crini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zile reci
Ce iarnă se-ntindea pe-un mal de vară:
Cu colți de ger ce se-nfigeau cumplit
În verdele ce n-ar fi vrut să moară
Când mai avea o toamnă de trăit!
Și ce-ntuneric a venit din ceruri,
Ascuns în stratul alb-imaculat!
Erau semințe negre din eteruri
Ce colții-aceia au însămânțat.
Plângeau cu frunze de uitări copacii
Și se-ngrozeau de golul de pe ram
Când fulgii reci au devenit tălmacii
Acelei veri cu iarna-n suflet hram.
Tot ce-a urmat a fost o amânare
A iernii care își croise drum
De îndoieli, de plâns și așteptare,
În zile reci de ieri și de acum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iarnă, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre plâns
Încă o zi
Te-ai săturat demult și nu mai poți
atâta răutate să înduri,
în mlaștina morală să înoți
servind și-n viitor, lepădături.
Stăpânii tăi, vulgari, nerușinați,
sunt dintre proști-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenții de bogați
ce nu-și dau seama cât sunt de sărmani.
Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.
Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viața lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.
Tu îi suporți demult, te-ai săturat,
deși ei vor, tu nu-i mai poți servi:
ai devenit de neînduplecat.
În toamna ce-a venit, mai ai o zi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înot, poezii despre viitor, poezii despre vaccin, poezii despre răutate, poezii despre poftă, poezii despre nerușinare sau poezii despre moralitate
Uneori toamna e pustie...
A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiții din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng și sunt înverșunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiți cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze și flori cad pe rând răpuse
și se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri și inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
și sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
și merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfințitului de soare.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre visare sau poezii despre prezent
Nici
Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,
Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,
Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,
Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.
poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre apicultură, poezii despre versuri, poezii despre stele sau poezii despre roșu
Culoarea toamnei...
Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.
Ar fi bine să evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.
Pădurea cu mii de culori să-mi arate
Că ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.
Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre ochi căprui sau poezii despre nuditate
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre gură
Dansul unei nopți de toamnă
Dansez printre frunze căzute,
dansez într-un hohot de râs,
dansez pe uitări așternute,
privind spre un dulce surâs.
E muzica, oare, de vină
că dansul mi-e mult mai destins,
ori toamna aceasta-i divină
și-n brațele ei m-a cuprins?
E, poate, privirea ei caldă,
e ritmul, e setea din noi?
Prin stropii din ploaie ne scaldă
o vrajă-mpărțită la doi.
Dansez într-o noapte de toamnă,
și plouă, dar noaptea-i de vis
când totul din noi ne îndeamnă
la dans, pe un ring redeschis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vinovăție, poezii despre râs, poezii despre ritm sau poezii despre relaxare
Toamna
Miroase a toamnă,
a ploi sau a umbre.
Și pașii tăi mai bat cadențat
pe alei,
doar în memoria mea.
În parcul ruginit și înamorat,
fără tine, luna răsare oarbă
și copacii sălășluiesc dezgoliți de parfum.
Nopțile nu mai au
culoarea ochilor tăi.
Vorbele mele reci mi se sufocă
de dragostea și de chinurile
frunzelor vii,
Fiindcă nu știu
dacă de mâine o să mai fiu
apă în focul gândului tău.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri sau poezii despre ochi
Zăbrele de nori
A trecut înc-o vară fierbinte și rea
ce-a lăsat, la plecare, toți norii din ea
să ne-apese pe zile și clipe de vis
ca o palmă pe-o ușă ce nu s-a deschis.
Aș fi vrut s-o închid cu zăbrele de nori
dintr-o roată de timp, să-i provoace fiori,
să o văd între ziduri, pe dalele reci,
zvîrcolindu-se-n toamna când tu ai să pleci.
Dar mai bine o iert. Să se ducă și ea,
să se piardă oriunde, dar tu, vei pleca?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre iertare
Simfonie de toamnă
Au venit zile reci,
Zile cu ploi,
Lacrimi cerești
Au căzut peste noi...
Dirijor renumit,
Vântul ne-a miruit.
Modela pe arcușu-nvechit,
Cu degete frânte,
Reumatice, goale,
Sentimente cu molecule de frunze
Ce cădeau risipindu-se-n noi.
Apoi violonistul
S-a transformat în cenușă.
Dormea sub arcușul de ploi,
În așternutul din noi.
Buzele îi furaseră răsăritul
Și doar urme de soare
Purtând trofeul vechiului ieri,
Colorau, înca vii,
Rapsodii de culoare.
Ne acopeream cu tăceri
Sub copaci viorii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre tăcere
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre supărare, poezii despre plajă, poezii despre lumânări sau poezii despre accidente
Se pare că a venit toamna
Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Și restanƫele de astă vară.
Se pare că a venit toamna.
Ne amăgește cu spectrul cromatic
Și noi suntem iarăși nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.
Se pare că a venit iarăși toamna,
Și poate ne-am obișnui cu ea,
Dacă și numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăși vara...
A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Și-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, așa cum e ea.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre numere, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre copaci
Toamna din noi
toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să țin respirația acestei lumi
până când pașii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,
scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini și enigmatice vise.
În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineții ale ochilor reci,
ca o iarnă polară
sau ca o iubire
care nu mai seamănă iubire.
Un câine al eului
mușcă din toamnă necruțător
devorând-o ca pe un măr,
îi mestecă roșul
ce îmi invadează încet, dar sigur
pupilele prinse în azimutul lumilor noastre,
trezind amorțeala trupului.
Voi muri în toamna aceasta,
dar moartea
nu mai seamănă moarte,
e doar o astenie
rătăcită în anotimpul din noi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Iar a venit toamna
Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-amețește,
Ne-amintește de nevoi
Și că totul se plătește!
Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Și ne-mproașcă cu noroi
Pe gânduri și pe picioare...
Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriți inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Și de frunze și de păsări!
Toamna-are pică pe noi
Că e singură și tristă,
Nu știe pasul în doi:
Plânge și n-are batistă!
Toamna-și răzbună pe noi;
Dar lecția am învățat:
Când și-asmute vântu-n toi
Iubirea-mi pun la hibernat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tristețe, poezii despre plată, poezii despre picioare sau lecții de engleză
Toamnă gri
Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.
Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!
Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trandafiri sau poezii despre superlative
Sonetu' lu' Gică Sonetistu'
Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Așa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu știi răspunsul meu? "Nici gând!"
Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalț!
Poți tu să-ți dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalț,
Chiar de sunt vorbe goale și în vânt.
Iar dacă eu îți spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoști, să știi
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în brațe, pururea să-mi fii.
Așa că, blonda mea și, încă, iubițică,
Să nu uiți că mă cheamă Contra Gică!
sonet epigramatic de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre cunoaștere
Unde să pleci?
Află și-nvață
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai niciun tren.
Clipa absurdă
Si, noi, năuci,
Nici nu știu unde
Vrei să te duci.
Incă nu-i gata,
In hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai sa pleci.
Deocamdată,
Incă de ieri,
Acarii înșiși
Se simt șomeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?
Ce despărțire,
Când amândoi
Nu ne cunoaștem
Noi între noi?
Nu fi precoce,
Nu insista,
Incă-i abstractă
Iubirea mea,
Cât tu pe lume
Nici n-ai venit,
Si într-un pântec,
Suferi cumplit.
Crește, sub cerul
Aștrilor caști,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naști.
poezie celebră de Adrian Păunescu (28 decembrie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre naștere, poezii despre gări, poezii despre căile ferate sau poezii despre creștere
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
Spre lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre prăpăstii sau poezii despre fluvii
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre tinerețe