Mă-ntreb...
Pe căile gândului meu
Doar suspine curg mereu,
Nici dorul nu mai e dor,
Nici iubirea ta fior...
Nici toamna nu-i anotimp,
Frunza din crâng n-are timp
Să-mi lase verdele-n prag,
Pe-alei pașii celui drag.
Nici ceru-nalt nu-i senin,
Nimic nu miroase a crin,
Nopțile-s atât de reci...
Mă-ntreb, tu când o să treci?
De ce nu vii, de ce nu pleci?
Mă plimbi prin ploile-ți reci...
De ce toamna mi-e pustie,
Iubirea veșnic târzie?
Gândul mi-e un labirint
Plin cu frunzele-ți de argint,
Ce cad pe alei cu dor...
Toamna iubirile-mi mor.
poezie de Camelia Boț (11 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre plimbare
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre crini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Ana Vacarasu [din public] a spus pe 15 ianuarie 2021: |
| Tare frumos poem de dragoste... |
2 Luca Zamfir [din public] a spus pe 27 ianuarie 2021: |
| Ador versul tău simplu și cuprinzător! |