Simfonie de toamnă
Au venit zile reci,
Zile cu ploi,
Lacrimi cerești
Au căzut peste noi...
Dirijor renumit,
Vântul ne-a miruit.
Modela pe arcușu-nvechit,
Cu degete frânte,
Reumatice, goale,
Sentimente cu molecule de frunze
Ce cădeau risipindu-se-n noi.
Apoi violonistul
S-a transformat în cenușă.
Dormea sub arcușul de ploi,
În așternutul din noi.
Buzele îi furaseră răsăritul
Și doar urme de soare
Purtând trofeul vechiului ieri,
Colorau, înca vii,
Rapsodii de culoare.
Ne acopeream cu tăceri
Sub copaci viorii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.