Dezertori în celălalt

În mâna ta, poemele-s Acasă,
Destinul iau -năvalnicele-i versuri-
Zbuciumul meu, mantie roasă
De colţii neiubirii, de-aiurea falsuri

S-a întâmplat ca să răpim lumină,
Să ne pictăm nudul cu frezii,
Să crezi că-s păsări care ies din mână
Şi lasă-n schimb muzici amiezii

Străfulgerat în irişi de păreri
Auzi foşnind flutur în crisalidă
Ţi-e tot mai foame de un ieri,
Mă laşi cu-n rai de fericiri mai vidă

Mai pâlpâie, cum luna spre culcare,
În valuri de vibrare suflete-n bucurie,
Un iz de flăcări albe inundă "sărbătoare",
Armia îngerească, îmi dezertează ţie.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc en ciel

Însângerează palme hotarul depărtării,
Găsesc lumina pură, lipseşte cel ce-i dată,
Alesul meu i-îngemănat cu aripele zării,
Iubirea îi fu soaţă, cum îl văzu, de-ndată

Însângerează pumnii capcana neiubirii
Atâtor lungi războaie ce mi-au durut albi sânii
O sărutam pe gură crezând că-s trandafirii
A câta oară, nu ştiu, muşcau din voaluri câinii

Însângerează palme adaosul la moarte
Intrat adânc în oastea cea dalbă-a îngerimii,
Păzesc eternitatea, lipesc de pleoape-o parte,
Şi-urcăm pe nesfârşirea, cu-n cap mai sus, minunii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile de ieri

Mă chemi să umblu carnea-ţi, ecouri cu mângâiuri
Vastului tău cărunt, nestoarsă primăvară,
Mi-am scuturat de gleznă ninsorile-anevoie
Şi tot ce-îngreunează azurul să ne plimbe.

Pe cât de mult coboară hohotul lunei iarăşi,
Cercul în care ard toţi sorii laolaltă,
Cu-atât mai mult iau formă-întunerici înlăuntru
Netemătoare ziuă ce va să ne cuprindă

Somnia gratis, moartea, şubredul aripei;
Îmi las pe mâna ta şovăitor pământul,
Căci nu mai ştiu de pot să mi-l înalţ,
Nespusele fărâme, chei pentru viitor,

Trec printre noi cum cuiburi de neapus sărut.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seducţie

Să nu mă laşi, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata şi să ajung hoinar
Eşti mai presus de mine, eşti odă şi mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.

Lucirea din privire ce ţi-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar şi sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Şi gândul păcătos să nu te mai alinte?

Cum să adorm în noapte şi visele lumeşti
Să le preschimb în şoapte şi adieri cereşti?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.

Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Şi să zburăm spre cer, ţinându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntunecimea

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Să-ţi spună tâmpla mea ce gând
Deşartă nud de crini în tine

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Petală verde înspre claruri
Bocetul ierbii unde-şi cruce
Lacrima-rouă evantai

Să-ţi spună-adâncul meu de rai
Pasăre fragedă de miruri
De ispitire Soi de cânt
Cu Lună-n piele drept perfecţiune

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Largă tot jefuind "seninuri"
Mai rău decât vârteju-n ceruri.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicorni

- un flash în slow-motion -

mă electrocutai uşor cu soarele ăla de amiază din ochii tăi
mă aduceai acasă cu vârfurile degetelor pe spatele meu
lumina din perete ne privea cuminte cum făceam focul în noi
cum făceai linişte în mine cu furtunile tale
luna se aprindea şi ea când ne simţea,
ne scânteia acoperişurile, să ne găsim mai uşor
îmi ridicai privirea din asfalt - întâi cu gloanţe în pereţi, apoi cu mâna ta în mâna mea
ca Hansel si Gretel, lăsam firimituri din noi, unul în celelalt, să ştim cum ne întoarcem spre înainte

- flash over, cut-scene -

ai uitat să-mi laşi un afterglow

tot ce e frumos se întâmplă de la nivelul ochilor în sus

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina grăieşte

Nu mai ştiu cum arăt în carne şi oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii şi gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pieliţele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.

O, vino iar Lumină! La suprafaţa-mi vie
Căci îmi zâmbeşte el şi-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte şi mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopţile-mi întunecoase, far!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt formă de rai
fluturii-aceştia
de care se bucură mâna mea
sunt ca albul de nea albii de stihuri
uşori
cum ar fi roşu de sânge
prejmuind floare de mac

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechilor auzuri

Ştii să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărţilor înşelătoare
(dar nupţial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculţi
cum bate-ntr-alţii povestindu-ţi fiul,
auzi în ceşti cum pâlpâie târziul
şi paşii dragostei i-auzi, desculţi?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mişcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-şi au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori prin sângele meu
simt moarte de flutur
trece
pulsul mi-l scutur
cade vară din el

vine toamna alesule
mirosim a rece

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

încet mă trag din iunie spre iulie
acestea nu-s de simplu anotimp
ci-s de balaur care scoate flăcări
pe nări pe ochi şi-n contratimp.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de-ar fi
să mă nasc iar
te-aş iubi
de tânăr
cu oasele mai uşoare
precum cele
ale unui înger de flutur
din care să scutur
tot timpul pierdut
şi lunile-i reci

te-aş iubi mai mărunt
migălos
mai tăcut
oceane de ceruri, chip de azur,
tot ce-mi fu fără tine
aş scoate din lume
şi-aş uita iadu-n sahare
anost
jinduind niagare
de lâncezire pe un
fără rost

de-ar fi
să mă nasc iar
ţi-aş fi mirt în suflare
te-aş iubi tot pe tine
chiar şi aşa
spre sfârşit

dar
doamne
cât aş suferi
înmiit

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

minciunile tale mă vânează
îmi surâde veninul în spate
îţi gust sarea şi-mi lăcrimează
celulele toate

îmi surâde veninul în spate
arc încordat să pocnească
duh, carne, armia îngerească
agoniile toate

îţi gust sarea şi-mi lăcrimează
geniul văzului pelinuri uscate
minciunile tale mă vânează
cu literele toate.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În muzici lumina cântă

Nu vreau din tine decât clipa
Însingurării când nopţi albe
Suie mocnind pe carnea ta aripa
Falşilor îngeri chip de nalbe.

Nu vreau din tine decât valul
Să mă pot sparge-n piericiunea noastră
Oceane de săruturi, zorită să-ţi gust malul,
Din moarte să zburăm 'napoi eternitate-albastră.

Nu vreau din tine decât luptă
Să-ţi iau în răni şi-ultimă viaţă
- De neiubiri şi lacrimi suptă -
În sufletu-ţi mă-avânt Geneză, dimineaţă.

Nu vreau din tine decât nesfârşirea
- Cu marea ei de aştri te alintă -
Căci între noi, Coloşi de cer, ghid stă Iubirea...
Dau flori, cresc ramuri, Lumina-n muzici cântă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi plictisi dormind în paradisul alb

A fost de-ajuns oaste de îngeri din tine să împingi
Spre-oceanul meu de patimi cu vulturele-n spaţiu
Flămând cum trupul ierbii pământ sub unghii strângi
Chiar şi aşa alint pe gleznă pe loc îţi e nesaţiu

Căci pentru tine vântu-i prilej de bucurie
Să-mi zguduie mormântul tăcerii şi să-l bată
Cu-aprinderi de lumine, tăieri în agonie,
Blestem pe neiubire, surghiun morţii de-ndată

Te rup de orice zare cu bezne îmbrăţişate
Te rup şi-ţi fur din coastă miracolul etern
Iar ţie nu-ţi rămâne decât de-ai fi în spate,
Prin măduvă de cer, etern pe mai departe.

Cuprinde-mi umerii şi-îmbracă-i în căldură
Lasă tăcerile să-ţi spună despre noi
Că ne iubim, şi-n ceas aprins de ură
Prind rădăcini lumine în piept la amândoi.

Mă voi dormi în tine, chiar somnul tău voi fi
Egală-n adâncime cu vast străfulgerat
De clara-ţi înălţime, spre-a nu mă fi uitat
Singură-n rai visând la fără tine, tristeţe pe neant.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu cel ce mă priveşti
Dă lumina mai tare
Cumplit rai îmi eşti
Şi-mi eşti aşteptare

Cer între inimă şi zare
Dă iubirea mai tare

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile

Ebluisante păsări, ţes zării imense diademe,
Oceane de săruturi din buze mari de gând
Ieşite să te caute în absenţe şi să te cheme
Din ora când taci, când mă mistuie dor plăpând.

Mă zboară păsări de zi, ori poate că-s fluturi,
În fiecare vis mă urcă şi mă coboară mongolfier;
Nu mai poate sufletul, desfăcut în confetti de fier,
Sus, jos bate anotimpuri, zilnic de la tine la cer.

Ebluisante păsări sorb din mine răsăritul,
Iadul tăcerii rămâne de moarte la locul lui
Rege, tronându-mi a adormire lutul;
Nu mai găsesc îngerii alinare decât în lacrimile nimănui.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercuiri de flori

Nu pot atinge cerul, în schimb minunei mele,
Colos de suflet viu ieşit din strai de stele, da.
Iubirea mea, insaţiabilă ţi-adulmec lan de maci
Şi îţi golesc în mine răsăritul, suavă demiurgie

Nu pot atinge cerul, mă mir că sunt prea mic
Fur coaja lui cu gândul, ce-mi este treaz abia,
Iau calea veşniciei, cât pot îngrop Eden în ea
Şi-alintă mână trupul tău, astrul dumnezeirii mele

Miracolul iubirii te-a-nsămânţat lumină
În coaste şi sub pleoapă, prin risipiri de raze,
Înmărmuresc miresme şi-al inimii izvor
Se curge-n curcubeie, tresar urşii la poli

Căci noi si Preaiubirea, purtăm acelaşi chip
Iar pântecul respiră cu fericiri de pori
În părul nemurirei ne ducem traiul sori
Cu-Înaltul în lumină şi-ncercuiri de flori.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăierile

Şi mă îmbolnăvisem de stele
Şi îmi orbeam inima cu ele
Până şi umbra mă ocolea
Nu mai era formă de mine
Nu mai trecea strada cerului meu pe la zebră
Ci se îndepărta
Acolo unde absenţa ta şi cu ea
Aveau să-şi găsească liniştea împreună
Aveau să-şi găsească niciodată drumul spre Acasă
Pierdusem cealaltă parte de eu.

Mă îmbolnăvisem de stele
Cu toate dorurile mele
Devenisem trezie de furii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandhi

Ce mult a trecut şi ce vină
Purtăm ca stigmat de lumină
Din care se-ntoarce tăcând
Un Gandhi mai viu ca oricând

Şi trece desculţ peste toate
Firav şi cu-n semn le desparte
Prin jarul iubirii din gând
Un Ghandi mai viu ca oricând

Şi totul rămâne o clipă
Şi sarea pulsează-n risipă
Cum stânca din valuri desface
Şi mâna întinsă rapace

Şi răul se duce spre rău
Rămân doară sufletul său
Şi stele-nclinate spre tine
Şi-albastre ferestre marine

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroziac

Îţi torn să bei seninătate din rai abia sosit,
Uşi largi, vitraliuri de cer ţi se deschid,
Începe-a prinde viaţă prin spasme, răsărit,
Că poate-aşa-o să-mi treacă venirile de rid.

Mie-mi ajunge rugul sporadicelor doruri
Umblându-şi viţă scumpă pe-aiurea empireuri
Îmi spală infinitul orbirile cu cloruri,
Norocul nu-mi mai joacă la groapa cu deşeuri.

Nici miile de ploi, cutremur negru-n oase,
Nu le mai port la gleznă brăţară de fier rece,
Mi-apropii drept izbândă corole luminoase,
Iubirea stă pe loc, din sfânt nu se mai trece.

Şi-acum, că te-aduseşi, îţi vreau suflet cu totul,
Nu jumătăţi, nu foame cu sferturi de măsură.
Preumblă păsări zvonul că-i dus îndoliatul,
Typhonul ce ne-a lacrimi, crivăţul ce ne-a zgură.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!