Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gandhi

Ce mult a trecut și ce vină
Purtăm ca stigmat de lumină
Din care se-ntoarce tăcând
Un Gandhi mai viu ca oricând

Și trece desculț peste toate
Firav și cu-n semn le desparte
Prin jarul iubirii din gând
Un Ghandi mai viu ca oricând

Și totul rămâne o clipă
Și sarea pulsează-n risipă
Cum stânca din valuri desface
Și mâna întinsă rapace

Și răul se duce spre rău
Rămân doară sufletul său
Și stele-nclinate spre tine
Și-albastre ferestre marine

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cuth Hajnalka

Mai mult ca oricând

mai mult ca oricând avem nevoie de versuri
să zdrobim frica creată de haosul ce ne asediază
frica ne înbolnăvește, ne separă
e un venin ce curge pe toate firele
izvorul liniștii e ascuns de mase
e doar pentru căutătorii adevărați,

avem nevoie de povești să ne zburde imaginația
avem nevoie de teatru, să punem lucrurile serioase deoparte
avem nevoie de muzică bună, să curețe sufletele
o carte este cea mai bună companie în zile cenușii,

mai mult ca oricând avem nevoie de artă,
ea vindecă, te eliberează
curg culorile spre tine și te iau în tărâmuri de vis,
mai mult ca oricând avem nevoie de natură
de puritatea și înțelepciunea ei
de puterea vindecătoare ce naște iubire,
mereu iertătoare ne conectează cu divinul

mai mult ca oricând avem nevoie de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Visând în țărână

Țărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,

Desculț prin țărână mă lepăd de timp
Devin un luntraș ceduce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,

M-ascund în țărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost

Țărâna a fost peste timpuri blestem
Deși toată viața răsare din ea,
Privesc în adâncuri și-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,

Visez chiar țărână pe ringul de dans
Desculț printre clipe rămân derbedeu,
Ascult cum orchestra mă duce-n balans
Să fiu pentru tine etern Prometeu.

Mă-ntorc în țărâna crescută din lut
Să-nchid cercul clipei ascunsă-n noroi,
Rămân derbedeul pe care l-ai vrut
Aproape de tine, departe de noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Trece vremea

Trece vremea peste noi
Și ne duce apa
O făptură de nevoi
Și se-nchide trapa

De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?

Nașterea și moartea
Suferința zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre

Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?

Noaptea un coșmar
Ziua un abis
Și mereu mai rar
Pasărea de vis

Umbră și lumină
Neștiută lege
Partea mea de vină,
Cine o alege?

Soarele și luna
Peste munți și văi
Harfa și cununa
Grâului în clăi

Râurile mersul
Mugurul altoi
Curg din universul,
Ce-l păstrăm în noi

Taine, câte semne
Notele un flaut
Fermeca pesemne
Treaba lui cum, Plaut

Șansă și eroare
Liderul și gloata
Loteria care,
Învârtește roata

Dimineți de rouă
Sulițe și scuturi
Câmpurile două,
Roiuri, roiuri, fluturi

Vremea iar se varsă
Din celest un ciur
Toate lucrurile par să,
Lumineze împrejur

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lego

Fii nebun, iubește, nu te risipi!
Fără tine,
nimic nu stă, nimic nu se mișcă
fără învelișul tău subțire, nicio clipă n-ar naște altă clipă.

Retrăgându-ți privirea din lume către tine,
din întuneric, întoarce-ți fața spre Lumină
apoi, pierdut și regăsit în fericire, ca Unul Viu ce-ai devenit, gândește:
nu există moarte, nici suferință, nici frică

Totul e iubire. Totul e odihnă.

poezie de
Adăugat de Mădălina Grama TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

* * *

Și azi mai trec
pe unde ai trecut și tu,
iar pietrele-mi zâmbesc
în felul lor mai rece,
privesc spre cer,
fereastra e deschisă
și simt cum toată-s ramuri-
din lacrimi înfloresc!

Și azi mai scriu
cu mâna ta de iarbă,
cuvintele au chip de înger:
nu mai dor,
nu mai plâng,
nu mai fulgeră...
Totul e atât de viu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvășește norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Și gândul se rodește prin cuvânt,
Ca focul care-și murmură tăciunii
Prin vatra care-și trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spațiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăiește-un ton
Pe-o strună cu fiori și labirinturi,
Un mit ce-și duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăiește-un mort,
Căci morții lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Și frunzele pădurii cenușii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Și suntem toți, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare și plecare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalță din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieșirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajiște-ntinsă,
Cu munții ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor și stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viață,
Raiul măreț pentru copiii copilului om,
S-aducă speranță, nu tulbure ceață.

Mâna-i întinsă, primește-o la Tine,
Dăruiește-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet și nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veșnica iubire!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Corneliu Neagu

Zvon hibernal

Privesc din fotoliu, e iarnă afară,
iar focul din sobă îmi spune povești,
dorința din mine începe să doară,
te caut cu gândul, nu știu unde ești.

Pe strada pustie se lasă-nserarea
și gândul acasă se-ntoarce mai greu,
sub țărmul stâncos se zbucimă marea,
cu stropii ajunge în sufletul meu.

Și jarul din sobă mai tare trosnește,
se-aude și vântul cum bate în horn,
aștept la fereastră, în târg se zvonește
că vii din trecut călărind un licorn.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâne-un răspuns pentru toate

rămâne-un răspuns pentru toate
cum grindina-n țăndări răzbate
și-nvârte în scrumul din vatră
o roată cu spițe de piatră

rămâne-un răspuns pentru toate
cum sângele apă nu poate
să curgă din nou în cetate
el curge cu limbă de moarte

și curge pe străzi și în piețe
de parcă-ar voi să vă-nvețe
și dansul și viața și moartea
și pasul acela ciuleandra

rămâne o zi când se-ntoarce
decembre-n poveste și sparge
zăgazul și-această minciună
șireată obscură nebună

sub pledul acesta subțire
țesând prea firava-amintire
când albul cel alb mai rămâne
zăpezilor toate din lume

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre Eminescu

Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cumn-a trecut hotarul de la Cernăuți spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiți bucăți și astăzi prin țărâna înghețată

Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-ați aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercați ca Eminescu să vă treceți fiecare

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutați cusururi e iubire peste toate
Două țări și două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El și peste Ceilalți roi de flori să se aștearnă

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai sunt statuie rece

Tu mă-învălui cu iubire,
Eu platonic cum mă știu,
Te admir doar din privire,
Parcă-s mort, deși sunt viu.

Pașii te aduc spre mine
Chiar dacă nu te-am chemat.
Aș vrea ca să fug de tine,
Dar rămân tot nemișcat.

Când m-atingi eu mă sfiesc.
Un fior prin mine trece.
Iubirea ți-o-împărtășesc,
Nu mai sunt statuie rece.

poezie de (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.

Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Zori

Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La vârsta noastră, e mai important ca oricând să mergi cu fața spre lumină, spre bucurie, spre Dumnezeu.

în revista Formula AS
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Sosire-ți

în jurul tău am plantat o lizieră de palmieri
spre tine să nu mai treacă toate și ceilalți;
în margine de lume tu să-mi fi cea de ieri
cu murmurul fiorilor gri în așteptare așezați.

am suflat în umbră prilej cale să-mi deschid,
urechea am curățat-o de neaciuatele miresme,
să aud gemătul timpului cu tălăzuirea de arid
de la naștere el pururea înzorzonat cu aiurisme.

negrul gând mi l-am poleit cu dos de scoică
din lumină de oglinzi spre lume tot împins,
în spate tot mă lovea frunza-n valuri și eufonică,
din țipătul ochiului ridicam un cer destul convins.

și înaintea mea vedeam părerile fuginde,
era primăvară, cam așa ceva, era aprilie
ce divorța de zăpezile vlăguite în lichide
și presărând pe gând curaj, voiam sosire ție.

oceanul îl voi trece călare pe o închipuire
sau pe un rechin îmblânzit de o algă vie,
tu, poeme să-mi mângâi și coralii-mi însoțire,
în colț de gând de mă cauți, să-ți rămân ție.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de
Adăugat de Laura StifterSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urmări...

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătușată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceață umbra ta...

Și pașii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Și rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!

poezie de
Adăugat de Roxana GrigorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Îngerii nopții

Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsați parul să-ți acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Ești ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumusețea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viața unității divine.

Hai sa-mi dai mâna și sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptății și pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă și tu de șoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopții ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.

Iubirea ta ma școala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Candela

Dintre toate ferestrele, cel mai mult îmi place
să deschid ochii spre sufletul nucetului
în care se oxigenează orânduirile basmelor.
Dintre toate zidurile, cel mai mult îmi place
să mă las înțărmurită de zidul intimității
care păstreză între parfumuri
descoperirea magnoliilor crescute înlăuntru.
E un acord tacit între tei și pământ,
să înflorească pe aleea poemelor.
Dintre toate arderile,
cel mai mult mă încălzește jarul iubirii.
Scânteiază din tălpi până dincolo de moarte.
Mă mișcă după lumina din călcâiul timpului.
Mă aprinde candelă în căminul vieții!

Iulia Dragomir

poezie de (8 iunie 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook