Unicorni
- un flash în slow-motion -
mă electrocutai ușor cu soarele ăla de amiază din ochii tăi
mă aduceai acasă cu vârfurile degetelor pe spatele meu
lumina din perete ne privea cuminte cum făceam focul în noi
cum făceai liniște în mine cu furtunile tale
luna se aprindea și ea când ne simțea,
ne scânteia acoperișurile, să ne găsim mai ușor
îmi ridicai privirea din asfalt - întâi cu gloanțe în pereți, apoi cu mâna ta în mâna mea
ca Hansel si Gretel, lăsam firimituri din noi, unul în celelalt, să știm cum ne întoarcem spre înainte
- flash over, cut-scene -
ai uitat să-mi lași un afterglow
tot ce e frumos se întâmplă de la nivelul ochilor în sus
poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre unicorni
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
Citate similare
Fericirea mea e Isus
-poem-
Doamne
Tu care ții legământul
și umbra
Cuvintelor Tale
nu vrei
pe palma Ta azi să mă iei
și
viața să-mi schimbi
subtil
și-n umbra Ta să mă transformi
după
propria-ți dorință
o umbră
din propria-ți umbră
să înfloresc
o dată cu ziua pe care Tu Însuți mi-o
dai
cu Tine în Rai
odată să fiu
Isus
Mâna Ta
eu mâna Ta
o vreau
mâna
străpunsă pe Golgota
și azi ce dăruie viață
și
atâta mângăiere
pe
Tine te vreau
Isuse
Miel și Mire
la umbra aripilor Tale
eu vreau să m-odihnesc
și
odihna să-mi găsesc
pe degetele
curcubeului mă culc
dar ochii
spre Tine îmi fug Isus
ca limbile unui ceas fără liniște
vreau
să-ți văd ochii ca para focului cum mă
urmăresc
și ochii mei mi-i caută
Doamne
eu nu mi-am găsit odihna
aici pe pământ în
lipsa Ta
ci doar
pe
palmele Tale
și-n
lumina ochilor Tăi ca para focului ce ard orice taină
căci
odihna mea
în Tine s-a ascuns Isus
Tu
ești viața
și fericirea mea Isus
n-am găsit
nici pacea
nici liniștea
și nici fericirea
pe palmele lumii acesteia
și nici în poala hainei ei
pentru mine
nici măcar literatura
și nici poezia
nu
sunt
nu sunt
fericirea mea
ci
numai Tu Isus
Tu
Isus
ești fericirea mea
fericirea
numai Tu Isuse ești
așa
a hotărât
Cel Prea Înalt
s-ascundă
în Tine tot ce există bun în Univers
Isuse
Ție mă închin
Și
pe degetele Tale îți pun
ființa mea
primește-o
te rog
și
dă-i Tu frumusețea Ta
așa cum voiești
să
fiu și eu o lumină
și
să mă aseamăn cu Tine
fă-mă
umbra Ta pe
degetele zilei de azi
înflorită
cu privirea ochilor Tăi ca
poara focului
cât de scump
Isuse ești
cât de scump
uită-te
Tu Însuți uită-te
și vezi-ți Propria-ți Ființă
prin ochii mei
căci pentru Tine e simplu
Tu
ești Dumnezeu
și nu ești un om ca mine lipsit
de
putere
și atâta-nțelepciune
căci
numai chipul zilei îl pot prinde în
privirile mele
Tu
prinzi în
privirea Ta
și gândul și umbra
în umbră ascunsă
și tainele toate doar Tu le pătrunzi și le știi
și ochii Tăi vii
toate le văd
înmugurindu-ne și ochii și pașii pe măgura timpului
tivită cu picuri de floare
pe
aripile vântului
ușor
ce încă mai bate
Isuse
vreau degetele Tale
umbra să-mi prindă
și odihna mea
Tu
să-mi fii un izvor de cuvinte
cum
numai Tu Însuți știi să le spui
Lumina
Și viața mea
Pururi
Isuse să fii
04-12-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre cuvinte, poezii despre aripi sau poezii despre înălțime
Arhitectură
sunt atât de singur când suntem amândoi
eu privesc în direcția ochilor
tu parcă privești spre toată lumea
spune-mi
cum de încap toți locuitorii pământului în camera noastră
și cum de te uiți la fiecare ca și cum l-ai cunoaște
suntem doar noi
îți jur
și privirea ta inventează oameni în jurul nostru
în fiecare dulap
pe laptop
chiar și în ochii mei distingi ființe cu mâini și picioare și cu papuci de casă
care privesc în direcția ochilor
și tu parcă privești spre toată lumea
sunt atât de singur
iar tu atât de puternică
femeie de perete ce ești m-aș da cu capul de tine
bang
o dată
de două ori
cât să-mi turtesc suficient capul să-i poți privi și pe cei din spatele meu
dar nu
nu mă mișc
stau aidoma ție ca un perete
și aștept cutremurul să ne surpe
poate așa
o să moară toți oamenii ăștia ai tăi imaginari
sau cel puțin
o să ni se amestece cărămizile
poezie de Rareș-Andrei Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre inventatori, poezii despre imaginație, poezii despre femei sau poezii despre cutremure
Dans etern
Mai întâi ne-am atins și ne-am zâmbit stânjeniți
Emoții ne-au cuprins, căci nu eram pregătiți
Mâna ți-am simțit cum mă mângâie pe spate
În ochii tăi negri m-am pierdut ca în noapte
Tu ai dat tonul unui lucru fermecător
Eu ca o muză a dansului pășeam în zbor
Ritmic ne mișcam și trupul se înfiora
Simțeam căldura mâinii tale în mâna mea.
Degetele se-mpleteau și ne mișcam ușor
Inimile noastre-n piept băteau în ritmul lor
Cu fiece suflare și pas ce îl făceam
Cu fiece rotire întregi noi ne simțeam
Ne-am lăsat purtați ca în transa tinereții
Doi iubiți rătăciți în eternul dans al vieții.
poezie de Donna Vango, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ritm, poezii despre dans, poezii despre tinerețe, poezii despre ochi negri, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nemurire
Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.
Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.
Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălțimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm mușcătura buzei sărate
și împărțim, printre încleștatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre iubire, poezii despre fericire, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Flash
Vom trece prin iarnă amândoi,
voi decupa din sufletul tău o bucată
ca să îmi fac o rochie,
una care să îmi țină de cald
o viață
și seara, înainte de culcare,
vom bea vin fiert din aceeași ceașcă,
ciocnindu-ne sângele tot mai neastâmpărat.
Vom face schimb de inimi,
colindându-ne soarele
din colțul ochilor,
iar dimineață,
înainte de cântatul cocoșilor,
vei gâdila timpul în tălpi,
să nu ne mai treacă prin clepsidra lui.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre rochii sau poezii despre inimă
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suferință, poezii despre rai, poezii despre ploaie sau poezii despre muzică
Dorul de mamă
Blând surâs cu plete albe,
Cu riduri nenumărate,
Tu mi-ai dăruit viață,
Mi-ai pus inima în carte.
Stâlpii casei mă așteaptă
Să revin mereu la tine,
Ca să văd la bătrânețe
Cum o duci, de-ți este bine.
Te aud oftând din poartă,
Dorurile te apasă,
Singură ești în ogradă,
Singură te-așezi la masă.
Zarea, cerul te-nconjoară,
Soarele îți bate-n geam
Și te bucuri când la ușă
Mai apare câte-un neam.
Însă-n lacrimi, sub năframă
Pe noi mamă ne aștepți,
Sufletu-ți este în noi,
Frații buni, ai tăi băieți.
Facem și noi ce se poate,
Ne rânduim omenește
Să aducem zâmbete
Mamei care ne iubește.
Cât suntem încă în lume
Și acasă cât te știm
Mai venim la o poveste,
Dorul să ni-l ostoim.
Rămânem pe mai departe
Tot copiii tăi iubiți,
Nu uităm că noi suntem
Și la rându-ne părinți.
Mama scumpă, stâlp la casă,
Ține-o, Doamne, cât de mult,
Locul ei fie sub soare,
Nu sub iarba de mormânt.
Vrut-am s-o luăm la noi,
S-o știm bine și aproape,
Dar cum nu era acasă
Se simțea în val de ape.
Readusă-n bătătura
Unde, Doamne, ne-a crescut,
Se simți iar fericită;
Oare bine am făcut?
Mamă, sufletul meu sfânt,
Vis frumos precum o floare,
Mi-ai dat viață, eu îți dau
Dorul meu din depărtare.
Am să vin pe prispa casei
Ca să depănăm povești,
Să te știu fără de cazne
Cât pe lume mai trăiești.
Sărut mâna și obrazul,
Iartă depărtările,
În viață pentru noi
Rămâi tu și dorurile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre dor, poezii despre Soare, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre sărut sau poezii despre sfinți
Lună în câmp
Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție arcul.
O, tinde-ți mâna stângă catre ei
și stinge tu conturul lor de lemn subțire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii (1960)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre vânătoare, poezii despre lemn, poezii despre lei sau poezii despre gutui
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre copilărie, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit sau poezii despre păianjeni
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea de cer
JUMĂTATEA DE CER
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors.
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim...
Nu-mi ești aproape, deși pari,
Prin ceața minții mă strecor,
Revăd un flash și apoi dispari,
Rămân cu mine, în decor.
Natura plânge-n pomii goi,
Privesc spre soarele înghețat,
Trifoiul nostru în patru foi
Mai are încă de așteptat.
Inspir vapori de primăvară,
Prind în brațe raze reci,
Pășesc prin curte, este seară
Abia ai venit și iară pleci.
Suntem ca soarele și luna,
Unul vine și altul pleacă,
Ca adevărul și minciuna,
Lacrimi ude mă îneacă.
Se va-ncălzi iubito, în noi,
De iarna aspră să fugim,
Să-i dăm tristețea înapoi
Și apoi, din nou, să ne iubim.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre primăvară, poezii despre natură, poezii despre minciună, poezii despre iarnă sau poezii despre gheață
Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie
Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Și cu lacrimile Tale stropește în formă de Cruce ușorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morții va trece și pe la noi în cetate,
Să ne ocolească, să ne lase în viață
Ca să-ți poată mai apoi mulțumi, neștiutori și nevinovați, copilașii noștri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Și parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
Fă mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Și așează acolo icoana
Unde să locuiești cu bucurie ținându-L în brațe pe micuțul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred că se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase și pe mine puțin
Să stau la tine în brațe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Știu cum să mângâie ușor sufletul celui rămas copil,
Singure numai ele, pot liniști furtuna
Și să-mi dăruiască puterea încrezătoare de a merge mai departe...
Coboară din icoană revino-mi în inimă!
27 martie 2020
rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre cruce, poezii despre îngeri, poezii despre încredere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre supărare
Adu-mi razele și luna, dragostea, apoi și tihna...
Doamne, nu știu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu știu cum se face de n-am liniște și pace.
Doamne, când pășesc spășit plin de gânduri aiurit,
nu îți cer să mă iubești, nu îți cer clipe cerești,
nu-ți cer razele Domnești, să mă ierți, să mă-nsoțești,
nu-ți cer timpul aurit, tinerețea ce-a fugit...
Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniștea furișată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puțin și dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.
Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi lași razele și luna.
Doamne, razele și luna, dragostea, apoi și tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiți, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă și lumina, să le văd de-acum într-una!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trecut sau poezii despre pace
Iubirea trecută
Am dat ușor cu mâna pe cer
și a rămas o dâră neagră de noaptea trecută.
Am prins și o pasăre
și mă întreb cum de ciocul ei
se plimbă de o parte a dârei
așteptând corpul să înopteze.
Am dat ușor cu mâna pe mine
și a rămas o dâră
de noaptea trecută
când erai în brațele mele
și ai dat cu mâna ușor
și a rămas o dâră
din iubirea trecută.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre plimbare, poezii despre negru sau poezii despre corp
Lună-n ochii tăi
E atâta lună în ochii tăi
Și luminează sângerândă,
Din când în când o rază crudă
Sticlește în ochi cu vâlvătăi.
Din când în când clipești din pleoape
Cu genele spre frunte-ntoarse,
Privești spre stelele colțoase
Șoptind încet: "stai pe aproape".
Ce raze blânde vin din noapte
Și cum ne mângâie, și-s hoațe,
Aș vrea să te cuprind în brațe,
Ai vrea și tu, dar stăm deoparte.
E toată luna în ochii tăi
Și pare că nu vrea să plece
Și între noi e-atât de rece
Cu un parfum plin de văpăi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Schimbare absurdă
cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt același,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenușă,
cum poți spune asta când nici chiar tu
nu mai poți deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?
cum poți spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,
și oamenii
și norii
și faptele
și zidurile,
ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,
pe frunze de nuc,
când beam licori de neant
din pumnii tăi fierbinți?
ai uitat când îți făuream
din crengi și suspine
și cocori
un copac înalt să mă aștepți
într-o tăcere absurdă,
într-o absență de mine,
cu umerii goi de cuvinte
să mă strigi dintr-o depărtare
de la începutul lumilor?
ai uitat când te reinventai
cu mine
în turnul alb
de fildeș,
din cioburi arse de lut,
din aripi însângerate,
din vânt,
din săruturi?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre vânt
Relax
Doar ochii tăi mă dor privind în altă parte
și mâna ta mă doare când strânge ce se poate
și pașii tăi i-aud când calcă depărtarea
și te visez profund când între noi e marea
Când totuși ești cu mine le uit pe alte toate
și aud cum respiri ținându-mă în brațe
și simt căldura ta cum cade peste mine
și-atunci eu nu mă știu de cât îmi e de bine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre plâns