Dorurile
Ebluisante păsări, țes zării imense diademe,
Oceane de săruturi din buze mari de gând
Ieșite să te caute în absențe și să te cheme
Din ora când taci, când mă mistuie dor plăpând.
Mă zboară păsări de zi, ori poate că-s fluturi,
În fiecare vis mă urcă și mă coboară mongolfier;
Nu mai poate sufletul, desfăcut în confetti de fier,
Sus, jos bate anotimpuri, zilnic de la tine la cer.
Ebluisante păsări sorb din mine răsăritul,
Iadul tăcerii rămâne de moarte la locul lui
Rege, tronându-mi a adormire lutul;
Nu mai găsesc îngerii alinare decât în lacrimile nimănui.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.