* * *

Sunt formă de rai
fluturii-aceştia
de care se bucură mâna mea
sunt ca albul de nea albii de stihuri
uşori
cum ar fi roşu de sânge
prejmuind floare de mac

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cine sunt eu?
sunt cea care urcă
Everestul în sandale
pentru tine

cu viteza luminii în tocuri

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ieri
nu există
eu ce sunt?

lipsesc
atâtea zile din mine

viaţa mea toată
de până acum

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acest poem
nu-l scrie mâna mea
nici gândul n-a cerut
ceva să-mi spuie

mâna aceasta
nu va mai scrie nimic
până când îngerii
vor putea urmări aburi
cum urcă şi coboară
o pâine-n altar

în noaptea asta
suntem sfinţi
preschimbaţi în trişori

îmi vând pământul de sub picioare
să-ţi luminez steauă pe cer

acest poem
nu-l scrie mâna mea
şi-a irosit doar
câteva secunde timpul meu

undeva
Dumnezeu ştie ce face

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea?
Cea mai frumoasă câmpie de maci
Pune mâna-aici
Să te simtă cum taci.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntunecimea

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Să-ţi spună tâmpla mea ce gând
Deşartă nud de crini în tine

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Petală verde înspre claruri
Bocetul ierbii unde-şi cruce
Lacrima-rouă evantai

Să-ţi spună-adâncul meu de rai
Pasăre fragedă de miruri
De ispitire Soi de cânt
Cu Lună-n piele drept perfecţiune

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Largă tot jefuind "seninuri"
Mai rău decât vârteju-n ceruri.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, ce sunt eu? Primăvara, mugur plăpând de salcie care se frânge în floare, vara, mac ce însângerează lanurile de aur, toamna, frunză galbenă şi uşoară purtată de vânt, iarna, fulg delicat de nea ce se va topi prin mizerii. Fiecare anotimp îmi aminteşte că sunt o umbră pe pământ.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muţeşte, cu mâna sufletului mă închin

O tăcere cu graiul de smoală sparge pereţii trupului meu
se umblă goală în văzul tuturor
şi-al înserării.
Am aţipit în ochiul lunei.
Toată noaptea le-ai certat degetelor mele nemângâiul.
Ai fost prima şi ultima inimă-a mea.
Să-mi ţină de cald mă acopăr cu vechile-ţi rime.
CĂCI VEZI TU, EU NU AM ŞTIUT PÂNĂ AZI CĂ FĂRĂ TINE-I PĂCAT.
În ţărmul meu izbesc cuvinte mute, cu groase furci de gânduri.
Ah ce târziu se face-n mine.
Gura începe o cântare.
De ascunzişul depărtării, Doamne, atârnă vajnic norii.
O clipă, prin aspre-odăi, mi-e sânge gângurit de vrăbii.
Sunt pom?
MUŢESTE, CU MÂNA SUFLETULUI MEU MĂ-ÎNCHIN.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi sunt cel mai trist zbor de cocori în linie.

aforism de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt singura vinovată că lumina
Ce-mi dăruieşti nu poate să străbată
Nopţile goale în care am vina
În inimă adânc îngropată.

Sunt singurătatea inculpată
De la capătul degetelor mele
Vaietul unui clopot a spart chiar acum
Timpanul vrăjit unei stele.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dragul meu
are trup de biblie

străpunge în el
o zare
mâna lui Dumnezeu
îi înmulţeşte o floare

azi are în inimă
un cuib de cuc
o frunză vine înnebunită
să-i înverzească nuc

dragul meu
are trup de pentateuh
se îngrămădesc litere
să-l preschimbe în duh.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fluturul zâmbirii-mi săruţi macii pe trup
Din arderi de pământ teii uscaţi erup
Nu-i vară blândă de arşiţe-i sunt colţii
Cum vulturul iubirii arzând în gheara morţii.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, aşa cum ştim, cu stângul,
Mi-a îngheţat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colţ de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Şi-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

Corăbii fără norduri, cu ancorări viclene,
Intrăm în iarnă-ngheţuri, cu polii fruct de nea,
Cu duhul din lumine, căzut pe nori, de lene,
În dorul lung ne stingem, nu te mira, că-i iarnă grea!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expandabilă

Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.

Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămisleşte aur, purpură în veşmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfăşură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanţ de muguri sfânt.

Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi şi albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.

Şi numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.

Iubirea mea nu moare, cătuşă-i pe sporirea ce ţine seamă Viul
În care te găsi, nu am cum să te pierd în avuţii de bezne
Acum când se deschid împrejmuiri din pliul
A mii de curcubeie ce ne trancend o veşnicie glezne.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au lipit frunzele
de mine
de lemnul crucii mele
crezând că le sunt înverzirea
sperând că da

gogyohka de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult rai şi slove

hai, coboară Nichito dintre psalmii cereşti
prea mult rai e acolo la tine sub aripe şi slove
- de ce ţii post?
absurdul, abstractul,
nelumescurile lumeşti...
cu câtă nesfârşire se îmbată-acum cerul
cu... ce mirare că-i eşti!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

astăzi
sunt cel mai trist
verset din biblie
sunt cel mai umil
zbor de cocori în linie

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt singur ca un cuib de cuc
înainte de faceri de lume
sunt singur ca un nu am unde să mă duc
din mijlocul propriei hume

sunt singur numai eu şi zăpadă
la un ospăţ de lumină
cu iris de lună venit ca să vadă
şi cu un tu nu mai eşti să-ţi pun vină

sunt singur ca zăpada azi-noapte
un flutur
zărit ultima oară
cu umbra crăpată în spate

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cine
eşti tu?
şi de unde vii?
ce vrei?

între lumină
şi eu
umbră a mea

niciodată
nu-mi iei apărarea

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu sunt litera
tu eşti tăcerea
amândoi formăm necuvântul

tu eşti aerul
eu sunt adierea
amândoi formăm vântul

tu eşti prima rândunică
eu zborul
amândoi formăm primăvara

eu sunt pământul
tu roua ierbii
împreună mormântul

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem scris la lumina ochiului

Nu mă mai satur de tine
atât de limpede îmi locuieşti ochiul
încât încep să văd albastru
o fi de la cer
ori de la viteza zborului cu care l-ai asaltat

Nu mă mai satur de tine
atât de uşor mi-ai luat de la tâmple albul de suspine
că dau înapoi în negru de mure
că se retrag iernile în nămeţi de ruine

Nu mă mai satur de tine
te privesc cu semnul mare al mirării
e ceva care se ţine între sprânceană şi aer
ceva care se arcuieşte necontenit în formă de:
- tu unde ai fost până acum?

daţi-mi un motiv ca să
mă satur de el
nu mi-l daţi
mai bine nu
nu există
iar eu nu cred în inexistenţă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!