Toiagul împlinirii
Seara avansa spre miezul nopții,
Muza deznoda de vers proporții,
Potrivindu-i somnului cătușa,
Viselor, în roz, bara, rebelă, ușa,
Noaptea, înghițind și pomi, și case,
pe un tron fragil și ud urcase.
Ploaia, lăcrămând pe sticle-ncinse,
fruntea-n sângerări de dor cuprinse,
Tâmpla, legănând ninsorile grăbite,
Sprijin căuta pe gânduri înflorite,
Despicând învălmășeala lumânării,
ruga mă urca pe scara împăcării.
Harnică, croia fusceii din cuvinte,
susținând aripa mea fierbinte,
Iar în capul scării aștepta lumina
și-o făptură ce-mi făcea cu mâna,
Ploaia îmi sfințea urcușul greu,
... stătea în față însuși Dumnezeu...
Fața albă radia a miez de pâine
și-o blândețe adunată din țărâne,
Înțelept, cu graiul cumpătat,
Brațul drept toiagul său mi-a dat,
Pe care-am citit mărețu-i scris:
"Sunt alături, suflete, și-n vis!"
Să nu plângi de-ani ce-au risipit
încrederea în omul ce-ai iubit.
Binele în fiecare suflet rostuiesc,
de greșește, nu pot să-l opresc
Și-l aștept la marginea răbdării,
să-și bea-n pace cupele iertării...
Din grija de părinte ți-e trimisă
lumina versului cu sete-aprinsă,
Toiag ce ruinează stânci de frică,
iar sufletu-ntristat spre bucurii ridică
peste regrete, mântuirea ți-e în scris",
atât am auzit... pleoapele cortine au închis...
... și, zăpăcită, noaptea a căzut-n abis,
lumina m-a furat din brațele de vis,
Capu'-adormise gânduri ostoite
pe coala albă, cu poeme încolțite...
Pumnu'- încleșta în palmă, a mare drag,
Condeiul, lăsat de Dumnezeu, de împliniri, toiag...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre încredere
- poezii despre stânci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și totuși ploaia greșește
Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Și în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...
Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tivește
Și regretele din valuri cu speranțe măgulește,
Iar, jelind bătătorite așteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăți sufletul frânge.
Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea și-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...
Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură ațipește...
Ploaia îngână: "nu-i dor veșnic..." obosită, știu, greșește..
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre uitare, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre iubire
Noaptea albă
Încerc încet să mă desprind
Din noaptea albă neobosită
Găsesc o geană pe gem stând
De veghe în noaptea nesfîrsită
Un glas o picătură mă cheamă
Rebelă picătură dintr un nor
Îmi zâmbește blând cu carismă
Alunecâ printre perdele de zor
Tu mă chemi iubire în al tău vis
Alunecăm pe un colț de stele
E noaptea albă ce mi ai promis
Legătura cu lanțuri din perle
Perle căzute dn nori dansează
Geme pământul aspru ferbinte
Noaptea noastră se luminează
Sufletul în vis iubirea o simte
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre stele, poezii despre promisiuni sau poezii despre perle
Lumină deasupra mării
Motto
"Din când în când toți ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".
A fost o vreme când, pierdut și lipsit de apărare,
Viața mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neștiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorții.
De nicăieri, o rază de lumină, -n fața mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.
Am întors nava cap compas spre coastă
Și, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.
Ajuns la mal, în miezul nopții de coșmar,
Drept în fața mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.
poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre prietenie, poezii despre mântuire sau poezii despre mâini
Noaptea învierii
În miezul nopții când lumina vestește
minunată învierea,
prin suflet curge suflul bucuriei.
Ruga fierbinte se preface-n pâine,
vin, caș dulce și ouă încondeiate
ce dau culorilor durerea patimirii,
capătă strălucire divină.
Îmi amân privirea-n pomii înfloriți,
să primesc frăgezime în gânduri
darul de al întâmpina înviat pe Iisus
și de a vesti și celorlalți.
Dimineața limpede ca după mântuire
aduce acasă curățirea
ca o boare din care respir
cuvinte vii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre miezul nopții, poezii despre lactate, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Vise îngemănate
Un vânt ușor
al nopții trecute
mi-a atins pleoapele
cu un sărut.
Și un vis ce-l prinzi
doar în poveste
s-a unduit ca frunza
și a căzut,
apoi m-a lăsat
în abisuri de vis
că mai sunt încă
nebuni ca și mine
ce în noapte
se apucă de scris
gânduri,
despre tine minune.
Ști, visul meu?
Este visul tău,
să fim
din nou
ca o ființă,
două aripi
peste al vieții hău,
să ne jurăm
din nou...
credință
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre vânt, poezii despre sărut sau poezii despre nebunie
Aștept un semn
Aștept un semn ce trebuie să vină,
Căci m-am născut doar ca să îl aștept:
Așa mi-a spus bătrânul înțelept,
Clipind din orbii ochi, fără lumină.
Sortit sunt să aștept în miezul lumii,
Un semn ce încă poate n-a pornit,
Din pietre seva murmură vrăjit,
Mă leagă clipa cu ciudate funii.
Statuie-n calea timpului ce trece
Mă udă ploaia, m-a lovit furtuna,
Cu raza-i albă mă orbește luna,
Iar Cronos vrea și el să mă aplece.
Sunt blestemat pesemne să păzesc,
Albastrul cer senin și nestatornic,
Cum aș pleca și cât aș fi de dornic,
Ca zarea, cu-ai mei pași, să o unesc.
Cu mâini de lut mă trage recea vatră,
Cu lanțuri grele timpul m-a legat,
Tânjind spre soare, ochii mi-au secat,
Și inima îmi este ca de piatră.
Așa mi-a spus bătrânul înțelept,
Și nu avea nici un motiv să mintă:
Cu ochii stinși, privesc spre ceruri, țintă,
Sunt blestemat ca semnul să-l aștept.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre naștere, poezii despre lut sau poezii despre inimă
Temperament romantic
ploaia scutură norii și nostalgia
e toamnă afară e toamnă în suflet
însa iubirea descătușează magia
plouă cu spendori de mare răsunet.
am împlinit în viață scop după scop
m-am sincronizat cu soarele cu luna
inima mea cântă se-aude-n stetoscop
gânduri o urmează azi și întotdeauna.
vânez bucurii din lumea întreagă
noaptea cu stelele mă umple de vrajă
lumina fericirii cât îmi e de dragă
e păzită de îngerii care stau de strajă.
Dumnezeu mi-e alături poate să înțeleagă
temperament romantic întins ca o plajă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânătoare sau poezii despre toamnă
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre rai
Poarta spre vis
"Noapte bună, iubito!" aș vrea să-ți șoptesc
Iar tu să-mi răspunzi: "Somn ușor! Te iubesc!"
Să ne fie-mpreună și drumul din vis
Printr-o lume în care destinul s-a scris.
Vom pluti pe al timpului val nesfârșit
Fără țintă și rost ori ceva de-mplinit,
Două suflete-n lumea ce-apune în zori
Când lumina o-apasă, prea greu uneori.
Noapte bună, iubito! La poarta spre vis
Ți-am lăsat un bilet: "Te aștept, e deschis!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
CINCI ANI DE VIS... (nepotului meu Albert Andrei Oprea)
Cinci ani de vis au fulgerat din clipa,
Ce-ai devenit comoara mea de nepoțel,
Cinci ani de vis, zburătăcind aripa,
Din brațele materne-ai fluturat cu zel...
Cinci ani au mâinile, ce știu a-mbrățișa
Și piciorușele voinice, cu tălpile pe jar,
Ochii, ce știu răbdarea mea a-ngenunchea
La răsăritul zâmbetului de ștrengar...
Și fruntea ta, mereu de taină încrețită,
Cinci ani mă ține bunică-ntinerită...
Doar vorba-ți n-are ani, doar cinci, spoită
Cu-nțelepciune, uneori, îmi pare-mbătrânită...
Cinci ani au clipele, de cer, împodobite
Cu bucurii și o lumină ne-asemuită,
Cinci ani, comoara mea de vise împlinite,
Mă crești plenar bunică și poetă fericită!
Să-ți duci Lumina spre înalturi juruite,
Părinților să fii cununa împlinirilor de vis,
Iubitul meu, printre seninele ispite,
Să fii și-un pic poet, așa cum mi-ai promis!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Ce-i omul!
Se închide Dumnezeu în cuiul meu
din mână și nu îl înțeleg
Albastrul de iubire cum tot își lasă mâna,
Zidind o mânăstire în taina sa
Ce-i omul!
Lumina aprinzând se urcă
Dumnezeu la noi când decădem
O scara către cer și-a îngustat cărarea,
El mâna și-o întinde peste obrazul meu și al tău
Cu literă de foc te cheamă la credință,
să dobândești lumina,
Să biruiești și moartea
Eu te iubesc, Hristoase, Domnul meu.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre foc, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre albastru sau poezii despre Dumnezeu
Lumina Lui...
un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani de la prezent
și se făcea parcă din soare o speranță
s-a rupt precum din toate un fragment
și se făcea din ce în ce mai boreală
și mai lichidă și mai grea protuberanță
și peste lumea mea inițială
împrăștia lumina drept substanță
iar eu dormeam adânc în depărtări
mulțimi pluteau în așteptarea împlinirii
și flori curgeau pe strada dintre zări
și El venea pe măgărușul prorocirii
venea să-nfrunte soartă și destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
și printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veșnicie...
un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani din ziua-n care
călare pe măgar ca pe-o speranță
Lumina Lui intra în fiecare...
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măgari, poezii despre prezent, poezii despre călărie, poezii despre coroană sau poezii despre Soare
Drum crucial
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Iar El urca surâzător spre ea!
Și ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucișându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgețile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conștiința mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, citate de Ion Minulescu despre tristețe, citate de Ion Minulescu despre suflet, citate de Ion Minulescu despre religie, poezii despre conștiință sau citate de Ion Minulescu despre Dumnezeu
Dumnezeu e în toate
Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.
Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.
Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.
Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.
Dumnezeu e în ruga, spre cer înălțată
Pentru semenii tăi, cu iubire curată.
Dumnezeu e-n eroul, niciodată înfrânt
Apărându-și cu viața idealul său sfânt.
Dumnezeu e în sufletul ce te-alină la greu,
Dumnezeu e în toate, chiar și-n omul ateu.
Dumnezeu e în nufărul înflorind în noroi,
Dumnezeu e în tine, Dumnezeu e în noi!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere sau poezii despre zăpadă
Renasc în fiecare dimineață cu tine
Stau pe oglinda apei
Ca o floare misterioasă
Cu o frunză cât o palmă de suflet
Culoarea mea e uneori albă
Alteori roz
Iar iubirea mă schimbă
De la galben la bronz..
Cu sufletul plutind ușor
Renasc în tonuri de hermină
Iar soarele din ochii tăi
Mă înzestrează cu lumină
Când noaptea cade peste mine
Mă-nchid și mă ascund în vis
Ca-n dimineața ce-o să vină
Să mă deschid ca o floare de lotus
Renasc în fiecare dimineață
Când soarele răsare dintre stânci
Parfumul dimineților tale
Mă risipește și mă adună
Dezbrăcându-mă de tristețe și
Îmbrăcându-mă în fericire...
Renasc în fiecare dimineață cu tine
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre schimbare sau poezii despre roz
Poem în alb
lovit la rădăcină poemul a părut că geme
brusc s-a prăbușit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o știință a îndepărtării
de degete învățate să mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise
se făcuse dimineață
parcă am zis ceva nu mai știu exact ce
mi-amintesc doar că le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou și le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coșul cu hârtii
să ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut
în noaptea următoare am vrut să dorm
ceva nu mă lăsa în pace
parcă toate cele patru camere ale inimii deveniseră una
iar în ea se mutau locatari noi
abia atunci mi-am dat seama că nu sunt singură
și am bătut cu sfială la fiecare ușă
și mi s-a deschis
ei bine de atunci de fiecare dată
am fost invitată cu bucurie înăuntru
într-o zi am primit de la noii locatari al doilea rând de chei
și mă simt îndatorată
acum intru și ies când doresc
și nicio ordonanță de urgență nu mă poate da afară
de atunci am început să cred că doar
anumite cuvinte inocente mă locuiesc
visând în locul meu poemul
apoi treaba mea să-l scriu la lumina zilei sau în întunericul nopții
la licăririle focurilor lui Dumnezeu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre alb, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre început sau poezii despre știință
* * *
Când am deschis ochii
lumina îmi făcea o cărare
dinspre suflet spre noua zi.
Era cel mai frumos poem
scris cu mâna lui Dumnezeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Tăceri imaculate
Am înflorit ca o mireasmă a florilor de măr,
pe buze port cuibul înverzit de mugur,
contur fragil al unui rid de primăvară,
ai răsărit dinaintea mea ca un arc de curcubeu
și-acum îmi port zilele și nopțile de-a rândul
spre orizonturi liniștite și imaculate,
dar mi-am păstrat brațele rotunde
și-aduc din nou a îmbrățișare,
lumina ochilor tăi mușcă blând din irizări plăpânde,
iar privirea îmi înalță zborul
spre desăvârșirea neclintită a iubirii
și n-ai să poți să mă uiți vreodată -
asta îți citesc pe chip printre atâtea cuvinte nerostite
și respir iubire...
Vibrează clipa, vibrează noaptea,
crestează-mi buzele doar c-un sărut fierbinte
din adierea respirației tale
chiar dacă taci,
îți iubesc tăcerea care mi-a stins neliniștea din suflet!
poezie de Lusiana Drăgușin (22 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre zile, poezii despre zbor sau poezii despre verde
Regăsire
Când mi se face dor de noi
cutreier mintea cu-ntrebarea,
de pot să cern din strigăt mut
un tunet ca să rup visarea.
Talazuri ce se sparg cu vuiet
îneacă visuri de demult,
ce încă vor să meargă-n taină
să te dezmierde-n așternut.
Contemplu-un gând ce se înalță
din zări ranite de-ntrebări,
ce îmi întemnițează ființa
cuprinsă azi de remușcări.
Îmi sprijin tâmpla de-o simțire
gândind la lucruri ce-au apus,
la ce e azi și va fi maine
la tot ce incă nu s-a spus.
Descui un cufăr vechi din suflet
dorind iar clipe ce-au trecut,
și-au fost atunci un vis măiastru
iar azi s-au dus și nu mai sunt.
Acum când gânduri de cenușă
se zbat mocnind sub clop de foc,
sorbind din cupa nazuinței
gândesc că totuși incă pot,
Să mă cufund în regăsire
zburând spre taine din trecut
și să-mi aștern iarăși in suflet
speranța unui început.
poezie de Sorin Mădălin Birceanu (24 septembrie 2013)
Adăugat de Sorin Mădălin Birceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre dor sau poezii despre cenușă
Cu noi e Dumnezeu
Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre trup și suflet sau poezii despre minereu