Glasul laptelui

Linişte de catedrală
Cunjură crud o gazelă
Privirea-i visa rebelă
Vulturii fiindu-i cupolă

Ghepardului bine pitit
Cu ochii ficşi ai morţilor
Din frescele ferigilor
Împietrite-n vânt adormit

Cu mirosul morţii ascuns
Într-un tucano tril de plâns
Zbughindu-l pe ghepard
Intr-un sprint ager petard

De artificiu al morţii
Din rachete nevăzute
Ce ucid la Damasc slute
Sprintul gazelar de copii

Ciulindu-i ca un arc plesnit
Urechi ce-şi aud umbra
Călcată de pas oţelit
Scoţând rădăcini cu gheara

Ce însfacă dintr-un salt
De trăsnet în spate înfipt
Jalnic glasului de tulnic
Inecat în sânge năvalnic

In horele vulturilor
In privirile puiilor
Ce strigă mama amărui
Fără glasul cald al laptelui

De muşte-n turme ospătat
In galopul ce-i împinge
In lacrima lor ce plânge
Şi scaldă-n vedere sânge

Pe flori galbene-mprăştiat
Cu şoapte ce au urlat
De au răsărit hienele
Să-i sfarme şi oasele

Cu trăsnete-n inimi
Privind cu reci patimi
Din două priviri de pui
Rămaşi ai nimănui

In privirea ghepardului
Înălţat pe o movilă
Cu o lacrimă de milă
Cursă-n ochiul sufletului

Pentru pedeapsa cerului
De a nu gusta şi el verde
Ce se-ntinde cât el vede
În sângerarea apusului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci înrobite

Treceau plopii in fugă
Pe chipuri pline de rugă,
Cruci inrobite in zvastici
Măcinau mame şi copii,

Capuri de mort argintii
Călcau incălţate pe inimi
Fum de oameni cerşea apă
Un colţ de pâine şi ceapă

Să-si frece ochii să plângă
Lacrimile a fugit uscate
De chinuri şi pedepse,
Poate or să curgā

Din ochii reci si goi
Câteva.. cât de puţine
Stropi de lacrimi
Să stingă setea

Copiilor ce-şi strigă
Uterul mamelor
Să se ascundă
De urgia păgână

Ce-i ucide fără vină..
Îngeri stau şi plâng
Dumnezeu e aşa crud
Nu vede şi are milă

De buclele də copilă
Terfelite şi murdărite
İn tipete neînchipuite
Ale mamelor siluite

De negri demoni
Întărâtaţi de un hain
Bici de Dumnezeu nebun
Un Lucifer prea crud

Pentru orice drac din iad
Un vampir lăsat
Să-şi facă de cap
De interesul nostru viciat

De bani şi războaie
Pentru trufii epocale
Pentru o acadea dorită
De regi şi impăraţi

Numită o lume mai bună
İn ninsori de plumb
Şi ochi de copil cu colb
De părinti martiri...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelă de tei

Ahhh... gazelă cu miros de tei
Cum fugi in ochii mei...

Mă reped ca un ghepard
Si caut sânul ca un bastard,

De iubirea ta infiat
De sângeriul buzelor ahtiat,

Si-n privirea ta-mblînzit
Jungla in care trăim e un paradis de vis...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog crud

în noi e o linişte de verde crud
suspinul rădăcinilor
stă băltit în inimi cu răşină de brad
din când în când
freamătul frunzelor
împinge în mine
cântecul păsărilor fără pereche

o aripă stoarsă de zbor
trece suspectă pe lângă mine
clătinându-mi
din rădăcini
toată singurătatea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul fericirii

Mierea prelungă a priviri
Sub ghilotina despărţiri
La semaforul fericiri
Se topea cu fiecare pas
În zâmbete de bun rămas
Culeasă de pe fagurii pielii
În clipele cu miros de tei
Din privirea căpruie a ei...
Şi neaşteptat s-au inversat
Când pe roşu sa schimbat
La trecerea de pietoni
A fericiri şi iubiri...
Şi acum aşteptăm monotoni
Să se facă verde pentru priviri
Umblând cu ochii ei
Şi poate şi ea cu ai mei
Pe două trotuare despărţite de o zare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neadormire

Sorbind cafeaua adormit
Câtă as bea tot nu-s trezit
Ca atunci când am sorbit
In ceştile ochilor căprui
Trezirea-n in visul uimit
In abur de şoaptă ca a nimănui
Cu aromă ce-o aştept amărui
Intr-un zaţ de dor
Ghicind rune zărilor
Adormit în neadormire
De tine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde aleargă lupii

Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.

Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..

Dar cu privirea inceţoşată
Nu vede o gură deschisă
cu colţi ascunşi,.. de fiară
Căscată mârşav,.. de o capcană.

Şi dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase

Ce din viată-i mai rămase..
Şi se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.

In privirea haitei pironite
Speriată şi descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun

Al morţii pe care o infing
Cu colţii in căprioare
In sunetul milos şi prelung
Al puilor ce tânguie şi plâng...

Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă şi indură
Durerea de gheată şi haină
Cu gura de curaj, incleştată..

Asteaptă să plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană

Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.

O lacrimă de-i va şi curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Şi se vor imprăştia ca vântul

Şi alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară

Pe care el acum o aude
Chemându-l pe faţa lunii
întunecată,.. şi de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul ceţii

Iar vorbesc cu umbra
Ea mi-e singura...
Ce nu mă părăseşte
Lin în spate păşeşte.

Adunând răvaşele
Ce le las cu poemele..
Scrise cu sângele ei
Din mercur lunar de zei.

Turnat singurătăţii
Cu glasul crud al ceţii
Ce-nvăluie cimitiriu
Ceea ce sunt să nu fiu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rănit

oricât de puternic ai fi
rănile sufletului
nu le poţi inchide singur
in lumea ce-njunghie în spate
cum îti vei coase
sângerarea luminii
din suflet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dâră din balans

Simţind că mereu te iert
Infingi cuţit după cuţit
in piept,.. lăsând în urmă dâră
Sufletului meu, ruginită..

Pe fila-mi lumii de bazalt
Într-un balans de rănit...
De condei ţie cu sânge smerit.
şi nu prea ştiu cât o să mai salt...

Genunchii-ngropaţi-n asfalt
In soclul dăruit de ador
Cu inima-mi poeziilor
In această ploaie în asalt

De miraje ce par tulpine
De flori ce-mi sunt venine
Guri deschise de hangere
Cu şerpii şoaptelor morgane

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind privirea mea

Cusu gura cu muţenia primită
de la altii....
Şi fiecare cuvânt durea crunt
rostit cu neîncrederea neîncrederii
de-a şi crede...
Cum iarba in primăvara se teme
pentru al său verde..
In zloatele de umbre a iernii.
Şi o priveam de pe o bancă
din mijloc de mlaştină
Cum doinea cu ochii dintr-un singur
diez de privire
Mai multe cuvinte spuse în multe zile...
Nebun am sărit prin al meu smârc
Numai eram broască ţestoasă
Ea imi spunea cu clipire de gene
Că sunt cocostârc
Şi am plecat cu ea
In cuibul cuvintelor pentru voi
Fără tâlc
Ce ea...
Le întelegea doar
Din ritmul dezordonat al condeiului
Privind privirea mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, tăcerea plânge morţii

în iarna uscată, roadele revoluţiei în direct
sunt amare,
Dumnezeu tuşeşte,
frigul face defrişări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morţii încleştaţi în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca şi cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un ţărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălţat altare
pentru zeii falşi
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost şi vor veni
singurătatea hrăneşte eroii,
faldul triumfal al revoluţiei furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul e cântecul steagului
Înălţat in acvilă cerului
Renăscând curajul lupului
Prins în gheara duşmanului

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri mumificate

Trebuie să curăţ petele de sânge
din interiorul pantofilor
ţi-am spus să nu încerci
să te sinucizi în mine
prin indescifrabila
croşetare a neuronilor
ai călcat de atâtea ori în străchini
tăindu-te în propriile ascuţişuri
îţi simt ADN-ul pe limbă când mănânc
mi-ai înviat toţi morţii
i-ai pus la masă
rupe-ţi carnea cu oasele lor
transformă-ţi binarul schelet
în cuvânt
o să deschid fereastra
să îţi arunc
privirile mumificate la gunoi
sau în ochii orbilor
e o metodă mai bună

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Teo enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de tuş

Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. ruşinat.

Dă-i un pahar de linişte
Şi o filă să muşte
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!

Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspiraţiei cu trup de fum...
Ce acum la săturat

Şi imediat la-nfometat!
Negându-şi creaţiile
Ce i se par cu gust sărat
Degustate-n privirile...
Celui ce la invitat.

Să-i deschidă sufletul
De cititori devorat
Cu unul neîmpăcat..
Când dă lumii gustul,
Doar de el savurat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lung îi drumul artistului

Pe un cuib de flori, ciocârlia moartă
Lume, lume adunată-n hoardă!
Plâng şi vulturii cu-nmărmurite
Sunete,.. ce acum sunt împietrite.

Pe discuri negre-n ochii morţii
Când coasa-ţi taie aţa sorţii..
Să zbori de aici din colivie
Spre altă lume ce-o să-ţi fie

Scena stelelor de mult apuse
Cu actori artişti şi poeţii!
Ce-au cântat, pictat şi în stropi scrise
Şi-au lăsat sufletul cu toţii

Să încânte din a lor sărăcie
Lumea c-un strop de fericire
Nestiind din câtă nefericire
Ne-au dăruit cu patos bucurie

Căci menestrelul adevărat
Oricât in lume ar fi-ntristat
Duce suferinţa ca un sicriu
Să te încânte cum ei doar ştiu

Sătui de a lor ploi din Panteon
Ce-i arde vitriolar pentru lume
Să o facă cu zări mai bune
Pe un lung drum în Gorj până-n ponton

De vioară barcă ce-i duce
Acolo unde scena îi străluce
In Edenul lor al preoţilor
Ce au scăpat oameni de demonii..
Tristeţilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Venit-au hoarde ca munţii
Şi s-au prins în horele nunţii
Românului ce-şi cinsteşte
Oaspetele ce-i pretuieşte
Glia străbună ce-l găzduieşte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Oasele mele
sunt catedrală
clopotului de şoapte
a iubirii tale.

O inimă în inima mea
clopot cu aripi
şi dangăte jerbe
de lumină
lutului de aici

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomelnic de sânge

de fiecare dată
în decembrie
privesc documentare
cu revoluţia
din românia
şi plâng ca
o idioată
mă aplec peste
tinerii morţi ca şi cum
aş fi mama lor
blestemată să fie
sămânţa tuturor
dictatorilor
las lista deschisă
ca tu cititorule
ca tu cititoareo
să-i pui într-un
pomelnic de sânge

1.
2.
3.
4.
5.
6.

lista poate continua

poezie de Maria Pilchin din Poeme pentru Ivan Gogh
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joagăre de magme

Ochiul pălindu-i în culoare
Burniţând din dor de iubire-n rugă
Pleoapa fiindu-i neagră-i glugă
Fulgerând câte-n gene amintire

Văzută in palme ce-i tunau şoapte
In vorbe de copil într-o carte
Topindu-mi aisbergul de zare
Cu miasme uitate de mirare

Ce ea nu şi le mai cunoştea
Ca nourul ce acoperă o stea
Ocnit de iederele inimii
Cu razele de mult trecute serpii

In lipitori crude ingheţate
In katane quasare negre
Ca o pernă plină de ace-n gheare
In refrenul ucigaş de joagăre

Prelingând lacrimi de magme azure
In păsări de ea prea nevăzute
Ce infloresc pe alţii dragi umeri
Aripi pentru sufletele căzute

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!