Cruci înrobite

Treceau plopii in fugă
Pe chipuri pline de rugă,
Cruci inrobite in zvastici
Măcinau mame şi copii,

Capuri de mort argintii
Călcau incălţate pe inimi
Fum de oameni cerşea apă
Un colţ de pâine şi ceapă

Să-si frece ochii să plângă
Lacrimile a fugit uscate
De chinuri şi pedepse,
Poate or să curgā

Din ochii reci si goi
Câteva.. cât de puţine
Stropi de lacrimi
Să stingă setea

Copiilor ce-şi strigă
Uterul mamelor
Să se ascundă
De urgia păgână

Ce-i ucide fără vină..
Îngeri stau şi plâng
Dumnezeu e aşa crud
Nu vede şi are milă

De buclele də copilă
Terfelite şi murdărite
İn tipete neînchipuite
Ale mamelor siluite

De negri demoni
Întărâtaţi de un hain
Bici de Dumnezeu nebun
Un Lucifer prea crud

Pentru orice drac din iad
Un vampir lăsat
Să-şi facă de cap
De interesul nostru viciat

De bani şi războaie
Pentru trufii epocale
Pentru o acadea dorită
De regi şi impăraţi

Numită o lume mai bună
İn ninsori de plumb
Şi ochi de copil cu colb
De părinti martiri...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!