Glasul laptelui

Linişte de catedrală
Cunjură crud o gazelă
Privirea-i visa rebelă
Vulturii fiindu-i cupolă

Ghepardului bine pitit
Cu ochii ficşi ai morţilor
Din frescele ferigilor
Împietrite-n vânt adormit

Cu mirosul morţii ascuns
Într-un tucano tril de plâns
Zbughindu-l pe ghepard
Intr-un sprint ager petard

De artificiu al morţii
Din rachete nevăzute
Ce ucid la Damasc slute
Sprintul gazelar de copii

Ciulindu-i ca un arc plesnit
Urechi ce-şi aud umbra
Călcată de pas oţelit
Scoţând rădăcini cu gheara

Ce însfacă dintr-un salt
De trăsnet în spate înfipt
Jalnic glasului de tulnic
Inecat în sânge năvalnic

In horele vulturilor
In privirile puiilor
Ce strigă mama amărui
Fără glasul cald al laptelui

De muşte-n turme ospătat
In galopul ce-i împinge
In lacrima lor ce plânge
Şi scaldă-n vedere sânge

Pe flori galbene-mprăştiat
Cu şoapte ce au urlat
De au răsărit hienele
Să-i sfarme şi oasele

Cu trăsnete-n inimi
Privind cu reci patimi
Din două priviri de pui
Rămaşi ai nimănui

In privirea ghepardului
Înălţat pe o movilă
Cu o lacrimă de milă
Cursă-n ochiul sufletului

Pentru pedeapsa cerului
De a nu gusta şi el verde
Ce se-ntinde cât el vede
În sângerarea apusului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!