Priviri mumificate

Trebuie să curăţ petele de sânge
din interiorul pantofilor
ţi-am spus să nu încerci
să te sinucizi în mine
prin indescifrabila
croşetare a neuronilor
ai călcat de atâtea ori în străchini
tăindu-te în propriile ascuţişuri
îţi simt ADN-ul pe limbă când mănânc
mi-ai înviat toţi morţii
i-ai pus la masă
rupe-ţi carnea cu oasele lor
transformă-ţi binarul schelet
în cuvânt
o să deschid fereastra
să îţi arunc
privirile mumificate la gunoi
sau în ochii orbilor
e o metodă mai bună

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Teo enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai legat mâinile

îţi dai seama
ce uşurat mă simt

m-am ascuns cât am putut

nu am să-ţi ascult
poezia lingurilor
în farfuria goală

nu o să înghit de bună voie
trebuie să mă forţezi
să mănânc tot

ai să mă dai afară din mine
astăzi
când urăsc soarele
mă voi învârti în jurul meu
ca un titirez albinos
iar tu...
vei redecora totul în interior

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu în oglindă

De când ne jucam de-a v-aţi ascunselea
prin viaţa ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic

nu-ţi scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi

nu le scoate
îţi vor rugini carnea şi oasele

nu le arunca în oglindă
ţăndări
se va sparge în ghinioane fără formă

pe margini cu roşu de mine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa lui Tataia

Cerul îşi trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna îşi mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanţei urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpuşa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă aşez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani şi a vânat leul

la fel ca el
filosof şi alcoolic
îi spun:
va veni şi rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O culoare nebună la secţia de psihiatrie

o culoare nebună şi proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereţii
secţiei de psihiatrie

te simt
priveşti prin gaura cheii
în viaţa mea
vezi cum îmi iau pastilele
şi vezi
toţi copiii
ieşiţi din mine
cum sar coarda
şi joacă şotronul
cum scot limba
şi râd
provocându-mă
la o leapşa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot

salut culoarea cea nouă
închid ochii
şi în continuare
îţi aud lemnul coşciugului
cum trosneşte sub pământ

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus că te iubesc...

ţi-am spus că te iubesc,
ştiu, ţi-am spus şi sigur ştii,
atât de mult mă răscoleşti şi amăgeşti
şi eu, nebunul, mai mult te doresc.

ţi-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înţeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.

ţi-am spus, sunt sigur că ţi-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare şi te cheamă,
să vii furiş, să ne iubim într-un apus.

ţi-am spus şi taci, zâmbeşti tacit
şi pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:

De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ţi-am scos şi ţi-am pus,
Din tot ce-am avut,
Şi pâine şi sare,
Şi laptele muls,
Cald, alb, în şiştare,
Pe masă la mine.

De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ţi-am scos şi ţi-am pus
În cană de lut,
Şi vin, şi licoare,
Şi dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine.

De trudă răpus,
Căzut ai zăcut
În casă la mine.
Ţi-am scos şi ţi-am pus
Curat aşternut:
Şi ierburi, şi floare,
Şi piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine.

Şi... nu te-ai mai dus:
Tribut mi-ai cerut:
Pe masă la mine.
M-ai scos şi mi-ai spus:
"Aici m-am născut!
Sunt mare şi tare!"
Credeai că m-ai smuls
– Punându-mă-n fiare -
Din tot ce-i "la mine"?

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:

La mine,
La prag,
A fost vălmăşag
De haite cu steag...
Ca valul s-au spart:
Zbătură-se-n ştreang!
În pulbere zac.

La mine,
La curţi,
Veneau lacomi mulţi:
Mai mari, mai temuţi,
De-un cap sunt mai scurţi.

La mine,
La porţi,
E rânjet de colţi,
E plesnet de glonţi,
E umblet de hoţi...
Se spulberă toţi
Subt brazda mea morţi.

Asculte, oricine
Asculte-mă bine:

În numele meu,
N-are loc viclenia.
În numele meu,
Am topit omenia.

Dar tu seama ţine,
Străine:

În numele meu,
Înflorit cum e iia,
Mai e şi Mânia.

poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dintre ceruri

Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.

Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.

Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.

Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec deplin

Când deschid larg fereastra
Şi mă uit înafară,
Doar pe tine te caut
Cu ochii...
Zorii zilei pătrund
În privirea-mi de fiară,
Atunci simt cum de mine
Te-apropii.

Când pământul se crapă
Prins în arşiţa verii,
Eu pe tine te-aud
Că păşeşti...
Pe timpan cald îmi plouă,
În livezi se coc merii
Şi de aur sunt toţi
Ca-n poveşti.

Goale, tălpile-mi trec
Prin a ierbii răcoare,
Parcă simt că te mângâi
Pe tine...
Fuga mea e un cântec
Ce se pierde în zare,
Iar eu - pradă iubirii
Depline.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E duminică

nu-i nevoie să alerg de unul singur
doar aşa ca să fac impresie
e îndeajuns să deschid
fereastra
şi să
mă îndestulez cu
privirile primelor raze

timid mă aşez pe genunchi
să împlinesc cuvântul
pentru rugă
ştiu că
nu mai sunt cel care am fost -
oaspetele unei vieţi netrăite
şi că
toate plecările din mine
n-au putut rosti acel cuvânt
doamne
azi voi fi iarăşi copil
voi alerga prin ploaie şi
voi privi
cum cerul se umple de păsări

prin ochii mei orbi se vor derula
primele imagini cu mama

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei creaţii (2)

Mi-am spart puşculiţa cu îngeri
în căutarea celui cu pene de aur
împrăştiaţi pe jos
au început să cânte toţi în gama pustiirii
cu voci de bronz şi alamă
bătând din aripi găurite ritmuri metalice şi reci
adun cu grijă penele profetice
căzute în durerea ce clocoteşte în tâmple

deschid trapa sufletului
cu mâinile adânc afundate
în solul din sânge şi amintiri
al cimitirului din mine
îmi trag morţii afară
de păr
de mâini
de picioare
spre durerea din tâmple
vocile lor carnale recită
în limba moartă a iubirii
infunde amorem cordibus

o mână de pene
un sac de oase
un craniu
o aură
îngerul de aur e gata şi zboară
îl prind de picioare
pendula bate în uşă visului
mă trezesc
cu mâna prăfuită în galben
îi fac conturul pe foaia
închisă între copertele vieţii

. |

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străchini şi străchinari

Ţara-i o strachină mare,
Hotarele ei sunt râuri de lacrimi.
Noi, străchinarii, dăm forme
Şi ardem pământul.
Aplaudăm când
Suspuşii zilei
Calcă prin străchini.

Justiţia îi aduce
Cu picioarele
Pe linia de plutire
Tot cu străchini:
Una cu banii delapidaţi
Şi nerestituiţi,
Alta cu lichidări de pedepse.

Toată lumea bate din palme!

Europa aleargă să se delecteze
Din străchinile strămoşeşti
De la Orăştie
Sau de la Tărtăria.

Am spus, nu mai repet,
Ţara-i o strachină mare,
În ea oasele noastre
Sunt pulbere de stele
Care miroase a lacrimi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licuricii din sân

În noaptea aceea adâncă,
De iarnă,
În care dispăruseră
Toate vietăţile pământului
Şi doar vântul se lovea
Bezmetic în oglindă,
Cerul se lăsase greu
În jos.
Şi mi-ai spus
Să nu deschid fereastra
Că s-ar putea să ne inunde.
- "Ne-am cufundat în cer ca într-o mare"
Nu ştiu cum m-ai privit
Că m-am oprit din ce făceam
Şi-am tresărit.
- "Închide ochii şi deschide palma!"
Dar am trişat
(ca şi tine)
Şi am privit
Cum îmi strecurai
În sân
Licurici aprinşi,
Ca un jar viu
Răscolit atunci
De privirile tale.

poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cumpar prăjituri mănânc doar trei-patru, iar restul le arunc. Dar, înainte de a le arunca la gunoi, dau cu spray de gândaci pe ele, pentru a mă asigura că nu le voi căuta la gunoi mai târziu. Atenţie, însă, pentru că într-adevăr spray-ul de gândaci nu are un gust atât de rău.

citat din Janette Barber
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie
pereţii tremurând se cojesc de vopsea
şi plâng cu mine
din negru
negru curg
prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi
şi întoarse pe călcâie
peste rănile visului
linii ale unghiilor tale înfipte în carne
alunec
în liniştea golului dintre tâmple
când ochii se închid

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ţi-am spus

Eu nu ţi-am spus, tu poate însuţi ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ţi-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.

De ţi-aş fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt şi iubire-n mut tablou,
m-aş fi temut că plec ocult, luând cu mine,
şi inima şi vasele-ţi fierbinţi sangvine.

Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
mă dezgheţai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ţi-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus

De ţi-aş fi spus c-omătul de cuvinte doare,
aş invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuşi anotimpul dalb
mă-ntorc curând, cu chintesenţă, să te-mbrac.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus că...

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Şi nu-nţeleg de ce mă amăgeşti;
Ţi-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poţi să-mprăştii din surplus ce risipeşti.

Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stai să-ţi mângâi catifeaua-ţi, cu asperitate,
Din ce-am muncit pe brânci, cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.

Mi-ai spus că te-am umplut, eu, de iubire
Din zile, nopţi în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ţi sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând, n-o regăsind oriunde.

Mi-ai spus că, totuşi, dragoste oboseşte
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ştafetă
Cu dus-întors... Şi nu se dăruieşte,
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Cu trup şi suflet cast ca de fecioară,
Căzând ca picătura ploii care vine
Din basmul voalului de nori... ce timpul zboară.

Mi-ai spus că numai tu ştii ce-i iubirea;
Ce nu-i o dragoste din caldul de cearceaf,
Oricât de dalb îl minţi cu primenirea...
Şi cu petale presărându-l în perdaf.

Mi-ai spus că tinereţea se perimă
Mai mult decât o carte nouă, de eseu,
Ce nu-i citită doar de frică sau de vină
Să n-o-nvechim... Cum coniacul la antreu.

Mi-ai spus că mi te dai numai o dată,
Ce-ar face parte de-un blestem definitiv
De-o viaţă... ce te-ar face-o desfrânată,
Ca şi când tot e doar un "nu"... afirmativ.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Şi tremur tot de frica ne-mplinirii,
De repetiţii-n gând, la buze de rubine...
Se-aude-un pas!? E dansul săvârşirii!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne, o durere!

Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Şi-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.

Nu ţi-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.

Nu ţi-am cerut palate,
Nu ţi-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,

Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.

Te rog, mai dă-mi o şansă,
Oricât ar fi de mică,
Să pot intra în transă,
Şi chiar în miez de frică,

Să văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Şi să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.

Dă-mi, Doamne, raţiune
Dincolo de simţire,
Şi lacrimi, poţiune
Cu gust de nemurire,

Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adânceşte groapa.

Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Şi-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.

Dă-mi, Doamne, frenezia
Şi dorul cu suspine,
Când vine poezia,
Să mă gândesc la tine,

Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Şi-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Respir încet
şi văd
se unesc în sânge şi trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului

Respir încet
şi văd
căzuţi sunt toţi
în strângerea de şarpe
măslinul singur
stă drept în noapte

Respir încet
şi văd
la ieşirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
şi treizeci de arginţi

Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici şi în ocară
ei nu mai sunt

Respir încet
şi văd
sunt toţi
suntem toţi
răstignim Coloana Infinitului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!