Ecou de disperare
Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâșiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorții ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferințe capitale.
Prin valul tot mai tulbure-al vieții ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocotește,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinței ce existența ne-o vămuiește.
Dinții hulpavi ronțăie-n temelia vieții,
Copiii lumii decontează o viață decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecții,
Evoluția pe scara degradării este inerentă.
În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenți.
Ei fac și regula și jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepți și transparenți.
Realitatea-i o junglă leproasă, sălbatică și tristă,
Ne risipim existența în amenințătoarele-i confuzii,
Fărădelegea a devenit subiect doar pentru revistă,
Nu și pentru justiția care ne livrează numai iluzii.
Natura însăși e-un ecou de disperare,
Totul în jurul nostru se chinuie să moară,
Trăim într-un blestem de cruntă nepăsare;
Ne batem joc de tot ce, încă, ne-nconjoară!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suferință
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre politică
- poezii despre negru
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
Citate similare
Nepăsare
Ne vindem pruncii încă nenăscuți,
Și sufletul vandutu-l-am demult.
Călcăm pe oameni ca pe niște punți,
De Dumnezeu nu-i frică pe pământ.
Lovim părinții care ne-au crescut
Și-i alungăm din casele muncite.
Noi, sufletul la diavol l-am vândut,
În flăcări el a ars a noastră minte.
Ne batem joc de tot ce ne-nconjoară,
Natura-i un ecou de disperare,
Indiferenți, lăsăm în jur să moară,
Trăim într-un ocean de nepăsare.
poezie de Adriana Paula Huțanu
Adăugat de Adriana Paula Huțanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre ocean, poezii despre indiferență, poezii despre frică sau poezii despre foc
Căciuleala
Ne căciulim la-nalte porți, de parc-am fi cei de pe urmă
Și ne târâm umili, pe brânci, să ni se-arunce vreo fărâmă,
Sau poate-o pară mălăiață, atât mai au de aruncat;
Străinul nu ne dă nimic, de n-are inmiit de luat.
Aleșii noștri doar pozează în oameni buni și înțelepți,
Nu sunt decât marionete, ce iau poziție de drepți.
Când din afară se dictează că trebuie-n genunchi să stăm,
Ei n-au curaj să protesteze și fruntea să ne-o ridicăm.
Se fac eforturi disperate din alte părți și de la noi
În evul mediu să ne-arunce, să ne târască în noroi.
Iar guvernanții inventează modele românești, trăsnite,
Din ce în ce mai păguboase și toate spre eșec sortite.
Iar când doresc să împrumute de pe la alții câte-o cale,
Ca nuca prinsă în perete, efectu-acesta vezi că-l are.
Se bat cu pumii-n piept și urlă că vor doar legea să domnească
Și transparent să fie totul, pe cei de jos să-i ocrotească.
Politica e azi făcută de șmecheri sau de repetenți,
Ei fac și regula și jocul, n-au cum să fie transparenți.
Constați că legea nu domnește, ci legea domnului cel tare,
Alesul domn e azi stăpânul, el este tartorul cel mare
Și a uitat c-a fost ales pe voi, cei mulți, să vă slujească,
El trage jar pe turta lui, grăbit să se îmbogătească,
Iar voi, sărmani și oropsiți vă războiți cu sărăcia,
Un colț de pâine să găsiți, când ei despoaie România.
Doar bunul Dumnezeu mai poate, un pic de milă de mai are,
Să readucă-n voi speranța, dorința de a sta-n picioare.
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre România
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre uitare
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre sărăcie
- poezii despre pâine
- poezii despre proteste
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre prejudecăți, poezii despre pictură, poezii despre nebunie sau poezii despre naivitate
Priviți existența, cu întreaga ei abundență. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienți. Existența este însă abundentă - milioane și milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundență. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existența lor, în afara faptului că această abundență este în însăși firea existenței, această bogăție este însăși esența ei; existența nu crede în sărăcie.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre păsări, citate despre zoologie, citate despre zbor, citate despre vânt, citate despre trandafiri, citate despre sărăcie, citate despre stele sau citate despre ocean
Îmi place în antiteză
Îmi plac oamenii care răsucesc cuțitul în rană,
Și se bucură în sine, la a altui dramă.
Nu am pretenția de a plânge cot la cot cu mine,
Dar nici nu purta "masca suferinței". Nu te prinde bine.
Imi place societatea care ne distribuie un rol,
Și tot ea, ne etichetează ca fiind un "bun actor".
Îmi place, când unul e colacul de salvare pentru toți,
Iar restul, îl încarcă cu povară și-l face negoț.
Îmi place, când fiecare își vede de el,
Acceptă să fie partaș la un joc mișel.
Imi place cum pionii se mută,
Nu în terenul celui ce joacă murdar,
Se face șah-mat, tot în spațiul curat.
Îmi plac și cei care se ascund sub scutul puterii,
Ca apoi, pe timp de furtună, să fie la nivel cu zgomotul durerii.
Imi plac și cei care fug după funcții și renume,
Iar când totul se sfârșește, rămân doar simpli oameni pe lume.
Îmi place timpul, cum ne arată regulile de joc,
Să-ți înfrunți temerile și să nu privești înapoi.
Îmi place cum unul pe altul, încearcă să se scoată,
Comanda e de la nivel înalt, de la cel cu inimă neagră.
Îmi place, iar acum nu mai e în antiteză,
Că într-un final, binele va fi cel ce va cuteza,
Îmi plac cei care afișează un caracter slab,
Ca apoi, să construiască ziduri cu cărămizile ce l-au dărămat.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre înălțime, poezii despre șah, poezii despre sfârșit, poezii despre salvare sau poezii despre plâns
Am început să fac un exercițiu nou în această săptămână. Am încercat sa privesc întreg tabloul al vieții de zi cu zi fără să mă văd doar pe mine ca personaj activ. Am văzut o lume de oameni egoiști; Grăbiți să luăm trenul, să mergem la muncă, grabiți să ne cumpărăm mașini luxoase și haine scumpe, rujuri care ne etichetează fix precum niște complexate care nu iși cunosc valoarea și care nu își inteleg rostul pe acest pamant, nu suntem frumoși oricum ne-am imbraca, nu suntem buni oricât am încerca să nu facem rau cuiva pentru ca noi pur si simplu nu aducem folos lumii, nu ne pasă de ce este în jurul nostru, nu asta reprezintă bunătatea si compasiunea si iubirea. Suntem doar o adunătură de oameni egoiști care se calcă în picioare. Nu suntem spirituali dacă folosim spiritualitatea pentru scopurile noastre și dacă nu ne ajutam sa construim o realitate în care sa aibă rost să trăim.
Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre început, citate despre vestimentație, citate despre valoare, citate despre trenuri, citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre spiritualitate, citate despre ruj sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cunoaștem deci existența și natura finitului, pentru că suntem finiți și de aceeași mărime cu el. Cunoaștem existența infinitului, dar nu-i cunoaștem natura pentru că el are mărime ca și noi, dar nu e mărginit ca noi. Dar nu cunoaștem nici existența, nici natura lui Dumnezeu pentru că nu are mărime, nici margini. Numai prin credință îi putem cunoaște existența, iar prin har îi vom cunoaște natura. Or, am arătat de multe ori că poți cunoaște un lucru fără să-i cunoști natura.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere, citate de Blaise Pascal despre cunoaștere, citate despre religie, citate de Blaise Pascal despre religie, citate despre natură, citate de Blaise Pascal despre natură, citate despre infinit, citate de Blaise Pascal despre infinit, citate de Blaise Pascal despre existență, citate despre Dumnezeu sau citate de Blaise Pascal despre Dumnezeu
Între alte daruri mari pe care ni le-a făcut natura se numără și acela de a fi scos din orice moft rândul necesităților. Numai ceva inutil îngăduie alegerea: "Asta nu-mi convine, cealaltă e prea puțin elegantă, asta nu-mi place cum arată." Cel ce a creat universul și ne-a dat legile vieții s-a îngrijit ca noi să supraviețuim, nu să trăim cu mofturi: tot ce ne trebuie pentru a trăi este gata și la îndemână; plătim însă cu multe chinuri și suferințe faptul de a ne satisface dorințele. Să ne folosim, deci, de acest mare dar al naturii și să ne gândim că meritul ei cel mai de seamă constă în faptul că putem lua fără greutate tot ceea ce ne este necesar.
citat celebru din Seneca
Adăugat de Traian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mofturi, citate despre supraviețuire, citate despre superlative, citate despre suferință, citate despre plată, citate despre legi sau citate despre greutate
Babylon
tragedia veritabilă a omului contemporan
este discreditarea tragicului prin indiferență
veritabilă de asemenea
este combinația dintre nevoie și insuficiență
soluția mereu omnipotentă
este virulența
în ecuația determinismului
valența
creează nonvalori
căutătorii de comori
descoperă incompetența
certitudinea infailibilă a sufletelor noastre ruginite
este colecția de vise necitite
preludiul este salvarea unei lumi inerte
doar morțile sunt certe
și grăbite
incoerent
omul se zbate în angoasa cuaternară
evoluția pe scara degradării este inerentă
relativitatea ne înconjoară
doar decăderea-i soluția stringentă
ne contemplăm perfecțiunea
în oglinzi opace
în cursa vieții
gloata se complace
ne cățărăm pe vârfuri de iluzii
pășim pe trepte de noroi
ne pierdem viețile-n confuzii
noi am uitat
cum să murim eroi
și au rămas doar frunze
și strigoi
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre visare, poezii despre strigoi sau poezii despre relativitate
Se umple lumea de neologisme
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Și nu știm ce ne-aduce viitorul
Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi
Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni
A intrat deșertul în orașe,
Pătrunde-n casă și pătrunde-n noi
Dincolo de templele incașe,
Se profilează chipuri de strigoi
La bursa neagră numai droguri, arme
Copiii lumii nu au calorii
La cârma vieții noastre, alt jandarm e
Și noi elaborăm doar teorii
Unul după altul, cataclisme
Mâine ce ne mai așteaptă oare?
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stele, poezii despre poluare sau poezii despre oraș
În lume se vorbește de fapt numai despre limitare intelectuală ori estetică sau despre acele lucruri indiferente, de care se interesează cel mai adesea lumea; căci tocmai acesta este spiritual lumii, acela de a conferi o valoare infinită unor chestiuni indiferente. Perspectiva lumească se agață mereu de diferența dintre un om și altul, ea nu are, după cum nici nu era de așteptat (pentru că a-l avea înseamnă spiritualitate), simțul a ceea ce este necesar și, de aceea, nu are înțelegere nici pentru limitare și mărginire, care constau în a te fi pierdut pe sine, și anume nu prin volatirizarea în infinit, ci prin aceea că omul a devenit cu totul și cu totul limitat, și în loc să fie un sine, a devenit un număr, adică încă un om, încă o repetiție....
Kierkegaard în Vinovat? Nevinovat?
Adăugat de O.D
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre simțuri, citate despre numere, citate despre limite sau citate despre indiferență
Cei mai mulți dintre noi, care trăim azi pe Terra, am pierdut această legătură cu Eul nostru adevărat, această stare a ființei în care nu ne temeam să abordăm ceea ce este posibil și să tindem către stele. Nu știm cine suntem. Ne-am transformat în oameni care se comportă egoist, mânați de frică și de durere. Acest comportament nu reflectă natura noastră esențială, este o consecință a rănilor pe care le-am suferit pe măsură ce am părăsit inocența cu care ne-am născut și am călătorit prin viață. Doar oamenii care suferă pot provoca suferința. Doar oamenii cu inimile închise pot acționa într-un mod lipsit de iubire. Suntem cu toții conectați la un nivel invizibil. Vindecându-te pe tine, ajuți la vindecarea lumii. Lucrând la tine pentru a-ți atinge potențialul maxim, devii model pentru ceilalți și îi motivezi să urmeze această cale.
citat din Robin Sharma
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prezent, citate despre posibilitate, citate despre naștere, citate despre iubire sau citate despre inocență
Văd oameni revoltați că roboții înlocuiesc multe job-uri pe care le au acum oamenii. "Vaaai, ajungem să trăim între roboți!" Noi trăim deja într-o lume în care oamenii sunt roboți. Mă întreb cum de nu se revoltă acești oameni atunci când un om merge 12 ani la școală, apoi mai câțiva la facultate și apoi își petrece 10-12 ore pe zi vânzând la Kaufland, sau făcând munci care îi irosesc, unii poate pentru tot restul vieții. Da, milioane de job-uri vor dispărea peste noapte și vor fi înlocuite de tehnologie, inteligența artificială și roboți. Multe din job-urile pentru care facultățile îi "pregătesc" azi pe tineri nu vor mai exista în 5-10 ani. Asta lasă loc job-urilor și ocupațiilor care necesită ceva ce Ai-ul, tehnologia și roboții nu vor avea prea curând: suflet. Și dacă psihologia este la origini știința despre suflet, pregătește-te pentru o lume în care psihologia și vocația sunt noua religie.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tehnologie, citate despre roboți, citate despre revoltă, citate despre știință, citate despre școală, citate despre tinerețe sau citate despre suflet
Doar o iluzie...
De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită
Am vrea să fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina
Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi
Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoți
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toți
Și am adus în astă lume tot mai puțină hrană spirituală
Suntem preocupați în mod curent prea mult de
partea materială
Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem să fim
bogați
Dacă în foame și întuneric am trăit, acum părinți și frați
Suntem înverșunați să-i depășim pe toți, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi să vă dau, dar credeți-mă,
e o iluzie
Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniștit
Căzut pe gânduri, nici nu mai știi ce a fost bine sau
unde ai greșit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternități,
fără să ai mai multe vieți
Acum în fața voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre stres, poezii despre sport sau poezii despre sfaturi
O rugăciune a lui Moise Psalm 90
Am găsit la Tine loc de adăpost
Neam de neam venit-a să se-nchine Ție
Dumnezeul nostru totdeauna-ai fost
Dintr-o veșnicie până-n veșnicie.
În țărână, Doamne ne întorci zicând:
"Fiilor, la Mine e speranță iară,
Ce sunt anii voștri? - Nici măcar un gând
Și să fie-o mie, umbră o să pară..."
Ca un vis îi mături, cum e-o zi de ieri,
Ca o strajă-n noapte-s anii pentru Tine
Dimineața creștem, noaptea nicăieri
Nici un pas pământul nu-l mai poate ține.
Ne uscăm ca iarba de mânia Ta
Într-o clipă șters-ai tot ce-nseamnă viață
Că fărădelegea nu ne-o vei ierta
Și ascuns păcatul Tu ni-l scoți în față.
Ca un sunet anii se perindă rari
Poate să ajungă șaptezeci sau poate
Și mai mult să fie pentru cei mai tari
Fiecare viață Domnul o socoate.
Și cu care lucru ne-am putea mândri?
Totul e durere, trudă, suferință
Cine să ia seama cum ar trebui
Când suntem de-îndată duși în neființă?
Nu mai sta departe, Doamne, Te rugăm
Vino și ne-nvață, tuturor ne spune
Anii vieții noastre cum să-i numărăm,
Satură-ne, Doamne, doar cu fapte bune.
Schimba-ne făptura, dă-ne bucurii
Tot atâtea zile câte-au fost cu jale
Fă-ne lângă Tine să trăim ca fii
Să-nalțăm spre ceruri rugi și osanale
Cu bunăvoință, Doamne să privești
Și cu îndurare să ne ierți Preasfinte
Dumnezeul nostru pe vecie ești
Și cu slavă multă Te cinstim, Părinte!
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre superlative sau poezii despre sunet
Rondelul dimineții
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,
Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi,
Născându-mă câte puțin în fiecare dimineață,
Chiar dacă devin sclavul ei pentru încă o zi.
Când divina-mbrățișare de lumină-mi răsfață
Trupul predestinat veșniciei spre-a se jertfi,
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,
Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi.
Luându-mi povara nopții de pe umerii nomazi,
Binecuvântarea dimineți-mi slujește de povață:
Cum să țin făgăduința soarelui în fiecare azi
Și cum să mă-ndrăgostesc mai abitir de viață,
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sclavie, poezii despre răsfăț, poezii despre noapte, poezii despre jertfă sau poezii despre devenire
Trăim într-o lume în care, când ești prosper și bine hrănit, poți avea sentimentul că totul e relativ, că toate valorile sunt consensuale și negociabile. Că valori umane ca mila, suferința, credința, dragostea chiar, nu sunt altceva decât patetisme ieftine sau clișee culturale de mult uzate. Că arta este ironie și experiment perpetuu, joc cu concepte la rândul lor negociabile. Că Dostoievski este un mare scriitor pentru că un număr de oameni au decis acest lucru printr-un fel de vot (fie el și cenzitar). E o lume a spectacolului și-a virtualității, a depeizării și-a selecției naturale în toate zonele imaginabile: supraviețuiesc acele branșe ale științei care atrag mai multe fonduri pentru cercetare, acele genuri de filme care aduc mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii ușoare, vesele și apocaliptice prin care trecem ca-n vis.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre votare, citate despre visare, citate despre valori umane sau citate despre scriitori
Mama pământul...
Mi s-a spus adesea
că e nevoie de totul
pentru a face o lume...
dar uităm de multe ori
că este nevoie de o lume
pentru a face totul!
Prea mulți oameni uită de asta
și disprețuiesc
acest leagăn al vieții
atât de frumos,
acest pământ hrănitor
ca o mamă a tuturor
care ne sprijină câte un pic
în fiecare zi a vieții noastre,
iar în adâncul inimii noastre
acest sentiment ne îndeamnă
și ne conduce să trăim veșnic
în pasiune, în armonie
și cu dorința de a iubi pur și simplu.
poezie de Eugenia Calancea (27 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Transformare
Susură prin munte, un izvor,
Se aruncă-n lume, călător,
A plecat de sus, din înalt,
S-a lăsat în vale, în neant.
Vesel și zglobiu, nu se teme,
Se va-ntoarce-aici, dup-o vreme,
Limpede, senin, ca o joacă
Pleacă înspre vale, să se-ntoarcă.
Se-mpletește-n cale cu un pârâiaș,
Fratele mai mare, mai poznaș,
Iar la confluență se învolburează
Când se-adună-n brațe și dansează.
Merg îmbrățișați spre un râu
Și se-ncing tustrei într-un brâu,
Duc cu jocul lor, în aluviu,
Bucuria vieții, într-un fluviu.
Hora s-a lărgit, pe sub soare,
Drumul se sfârșește, într-o mare!
Arșița-i ridică, într-un nor,
Noru-i poartă iarăși, la izvor.
Ăsta-i ciclul vieții, de nu știm,
Am crezut că viața e ca să murim
Și că am venit doar să procreăm,
Însă nu ne ducem, noi ne transformăm!
Din sămânță-n floare, din crenguță-n pom,
Apoi, din iubire, în copil, în om,
Din puștanii veseli devenim adulți,
Mai albim puțin și suntem cărunți.
Singuri am venit! Ne iubim... în doi,
Învățăm cu timpul, cum să spunem, noi!
Ne-nvârtim în cercuri și uităm, desigur,
Că plecăm spre moarte, câte unul, singur.
Suntem ca izvorul care se transformă,
Doar că nu-nțelegem, încă, sub ce formă,
Fără să simțim, tragem doar concluzii:
În material, suntem doar iluzii.
Asta este lumea! Luptă și se zbate!
Sufletul și-l uită, undeva, departe,
Timpul nu ne iartă, ne ia din putere,
Pentru ce ne-a dat, el tribut își cere!
Ne-ntrebăm, retoric, când îmbătrănim,
Pentru ce ne naștem, pentru ce trăim?
Oare ce e viața? De ce chinuim
Dacă într-o zi tot o să murim?
Când n-avem putere să ne mai mișcăm
Și privim în urmă, oare ce aflăm?
Ce ne mișcă oare? Oare ce să fie?
Ce motor ascuns ne dă energie?
Pentru ce-am venit, care-a fost menirea?
Banii și averea??? Nu, era iubirea!
Patimă, iubire, lacrimă și zâmbet,
Toate-aceste stări, au un nume: suflet!
Oameni lângă oameni, oare cât petrecem?
Din pământ suntem, în pământ ne ducem!
Când ne transformăm? Nici n-avem de știre!
Ce luăm cu noi?
Suflet și iubire
poezie de Florentina Mitrică (4 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre știri sau poezii despre zâmbet
Ikebana 2
Într-o zi viața și gândul meu s-au sălbăticit
de-atunci am cunoscut nesomnul chipului uitat
Pândită de încrederi ciopârțite stâncă am devenit serile care-au urmat
eram captivă în tăcerile ei
visul cu tine se tot repeta și în unele chiar te iubeam
în timp ce noianul de gânduri sălbăticit aleargă fără scăpare în următorul vis
Ascult cum vocea ta se face bucăți de piatra cubică a lumii de prea multă încredere
anticipasem că așa va fi și nu mai voiam să țip atunci când greutatea anotimpurilor purtate în mine avea să fie lovită cu pietre
știam că n-ar mai fi contat
Enervată pe gândul rău pe lumina unora
am zidit o temniță pentru suferința altora în fiecare apus
dărâmându-l la prima geană a zilei ca și cum m-ar fi năucit întunericul din tine
Când am să decid să nu mai fiu o păpușă din cârpe
am să-mi pun existența într-o praștie și am s-o trimit până dincolo de limitele cuvintelor
acolo unde este totul sau nimic
În sinea mea vreau să uit căci am nevoie de senin
asemeni unui popas într-o cocioabă de la capătul lumii
unde nimănui nu i-ar trece prin cap să mă caute
nici măcar diavolului care mișună printre voi cotrobăind ungherele neatinse de răutate
Ne luasem adio ținându-ne de mână cu privirile pironite în gol totuși iubindu-ne
mâinile sorții așteptau să fie spălate și-n timp ce sufletele se hrăneau cu așteptare
inimile duc războiul cu răbdarea și cu dorul care refuză să cunoască stăpân.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre încredere, poezii despre voce sau poezii despre tăcere