Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Căciuleala

Ne căciulim la-nalte porți, de parc-am fi cei de pe urmă
Și ne târâm umili, pe brânci, să ni se-arunce vreo fărâmă,
Sau poate-o pară mălăiață, atât mai au de aruncat;
Străinul nu ne dă nimic, de n-are inmiit de luat.
Aleșii noștri doar pozează în oameni buni și înțelepți,
Nu sunt decât marionete, ce iau poziție de drepți.
Când din afară se dictează că trebuie-n genunchi să stăm,
Ei n-au curaj să protesteze și fruntea să ne-o ridicăm.
Se fac eforturi disperate din alte părți și de la noi
În evul mediu să ne-arunce, să ne târască în noroi.
Iar guvernanții inventează modele românești, trăsnite,
Din ce în ce mai păguboase și toate spre eșec sortite.
Iar când doresc să împrumute de pe la alții câte-o cale,
Ca nuca prinsă în perete, efectu-acesta vezi că-l are.
Se bat cu pumii-n piept și urlă că vor doar legea să domnească
Și transparent să fie totul, pe cei de jos să-i ocrotească.
Politica e azi făcută de șmecheri sau de repetenți,
Ei fac și regula și jocul, n-au cum să fie transparenți.
Constați că legea nu domnește, ci legea domnului cel tare,
Alesul domn e azi stăpânul, el este tartorul cel mare
Și a uitat c-a fost ales pe voi, cei mulți, să vă slujească,
El trage jar pe turta lui, grăbit să se îmbogătească,
Iar voi, sărmani și oropsiți vă războiți cu sărăcia,
Un colț de pâine să găsiți, când ei despoaie România.
Doar bunul Dumnezeu mai poate, un pic de milă de mai are,
Să readucă-n voi speranța, dorința de a sta-n picioare.

poezie de din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Strigătul mamelor

Multe mame-îndurerate
Strigă-n stradă disperate:
Ne-ați adus lacrimi pe față,
Ne luați dreptul la viață.

Voi v-ați ridicat palate.
Copiii noștri nu au lapte.
Aveți mașini, aveți de toate.
La gură ne-ați pus lăcate.

Noi n-avem dreptul vorbim.
Avem doar dreptul murim.
Voi în desfrâu lăfăiți,
Din munca noastră huzuriți.

Spune-ți voi: asta-i dreptate?
Binele, așa se-împarte?
Voi adunați miliarde,
Nouă sufletul ne arde.

Doamne, mai întoarce timpul,
apară din nou chipul
Celui ce-i trăgea în țeapă,
Pe mișeii de-altădată.

Ridică-te Țepeș din moarte!
faci în lume dreptate.
Să-i spânzuri pe cei netrebnici,
Pe cei lași, pe cei nemernici.

Lumea să fie mai bună
Precum în vremea străbună.
Viața să fie curată,
Așa cum a fost odată.

Om cu om să se unească,
Împreună trăiască,
Să nu se mai dușmănească.
Pacea-n lume să domnească.

poezie de (10 iunie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
mă ridic...

Dar să nu crezi eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai ai nicicând curaj destul
mă păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Any Drăgoianu

Urare pentru cei plecați

Aho, aho, surori și frați
Ce zile grele numărați
Trudind departe de părinți,
Vă pun în calendar la sfinți
Și vă doresc de sărbători
fiți la fel de muncitori!

Că știe Domnul cât de greu
Ați dus-o acolo, mai mereu,
Și la străini v-ați umilit,
fie totul răsplătit!
Iar când vă-ntoarceți, rând pe rând,
fie doar lumină-n gând!

Aho, aho, măicuțe blânde,
Ce lacrimi nu puteți ascunde,
Cu brațe dârze și călite
În doruri grele învelite,
fiți ca roua de pe flori,
Ca albul dulcilor ninsori!

Iar voi bărbați ce ați lăsat
Părinți sau frați la voi în sat
Și mai veniți o dată-n an,
Că puneți banul peste ban,
faceți la copiii o casă,
fie clipa luminoasă!

Aho, aho, români pribegi,
fie visurile-ntregi
reușiți prin truda voastră
ridicați și țara noastră,
C-aici păduri se prăpădesc,
Iar munții goi atât' jelesc.

Aho, aho, sărmani creștini
Ce duceți ruga prin străini
Și obosiți, și nemâncați,
Cu gândul la surori și frați,
fie zilele senine,
De bucurie toate pline!

Spre voi urările se-ndreaptă
Și toți românii așteaptă
fiți acasă în Ajun,
Când Magii Stelelor o spun
Că blând Isus, prin legea firii
Ne cheamă-n hora nemuriri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Reflecții

În țara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic și nimeni nu-ți mai e de folos,
În care e un haos din vina nu știu cui
Și fiecare merge după legea lui,
În țărișoara noastră, în care ești străin
Iar viața ți se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră și stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În țara asta-n care tu ești a nimănui
Și fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În țara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toți și toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea și drumul spre lumină,
S-avem și noi românii o viață mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greață și mi-i scârba și uneori mi-i groază...

poezie de (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.

Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
sunt părinți pentru ai lor părinți.

Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulți și spun știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.

Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.

Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orișicui, iată, nu avem ce-alege,
Toți sunt o apă și-un pământ, ei n-au credință și nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiți, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare și cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viață bună și miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună prindă cât mai mulți la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toți îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâșie ca niște fiare, pe viață și pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme și crâncen își păzesc reduta.
Ca niște stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul țării rămâne doar potop și jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri și ponoase,
Abia mai poate respire în case mici și friguroase.
E sărăcie peste tot și deznădejdea-i tot mai mare;
La știri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziția
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiția.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La pușcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiția e foarte dură,
Doar legea este pentru proști, nu pentru grangurii ce fură
Și-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, mașini, vapoare,
Pământul țării l-au furat și din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoți, voi, însă, știți cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Și dacă-așa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se știe ce e de văzut:
Cum se găsește câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedește-
are-o mare suferință și închisoarea nu-i priește.
Pe loc, e pus în libertate și ne sfidează clar, pe toți.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoți.

poezie de din Țara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Rugăciune după Anul Nou

O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, -ncepi din clipa asta
Cândvoi da, în fine, jos din pat.

Amin.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Neputință și furie

Lifte spurcate, împărțiți doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Mușcați ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinți și dumnezeu.
Vă îmbuibați cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi dați cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Așa e legea voastră, după toane?
Și știu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncați cu șapte guri. Și ce palate,
Vă găzduiesc ticăloșia! Nu se poate
Ca un norod întreg poarte vina,
Că v-ați înfipt în țară rădăcina.
Ne sugeți sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviți de streche.
Tot adunați averi și nu vă pasă
De amărâții ce nu mai au casă.
Copiii n-au părinți și n-au mâncare,
Pe voi, ciocoi, niciunde nu vă doare.
După ce lege îi chemați la bară
Pe cei ce nu mai sunt, iasă-afară
Din cimitire? Le stricați odihna.
Să n-aveți parte-n veci, nici voi de tihna
Somnului veșnic, iadul să vă fie
Pedeapsa care taie-n carne vie!
știți și voi, durerea, ce gust are
Și cât de tare, neputința doare.
Îmi dați pomană patruzeci de lei-
Lua-v-ați lumânări și cruci de ei!
Voi credeți păcatele se spală
De voi, sătui și noi cu burta goală,
Când ne-aruncați în scârbă o lătură?
Vedea-v-aș cum vă ies viermii din gură!
M-ați umilit și mi-ați strivit mândria-
Voi, lipitori, slujind nemernicia,
Îi cereți mortului, chiar după patru ani
De la înmormântare,-atâția bani!
E mort, lichelelor, de-o veșnicie
Și-i cereți bani? Eu încă mai sunt vie.
Vă dau tot ce-a rămas, veniți acasă
Și-o să vă pun otravă-n ceai pe masă!
Și ca desert, blesteme-n prăjitură:
Să n-aveți ce băga, de-acum, în gură!
Lasăți-mi morții-n liniște și pace,
Că altfel nu răspund pentru ce-oi face.
Sunteți atât de javre și penali,
Din oameni buni voi faceți criminali.
Nu-mi pasă ce va fi, dar tare-aș vrea
Să vă dau vouă toată soarta mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Cântecul amibei

În curând o să ajungem facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Și o să fim cei mai buni.
Și o să ne luptăm unii cu alții
cu zâmbetul pe buze și fără cruțăm măcar un fir de păr.
O să ne înfigem degetele în vise ca niște furci
și o să le întoarcem pe toate părțile,
poate chiar noi înșine o să ne tăvălim cu ele prin noroiul
ce ni se-ncheagă în orbite.
În curând o să mușcăm din moliciunea fiecăruia
și o să ne întoarcem cărnurile flămânde pe toate părțile
așa cum ne închipuim că fac soldații
când se dă stingerea.
Și o să fim cei mai buni.
Mai buni decât ei, mai buni chiar decât noi înșine.
Și, în sfârșit, o să ne târâm cărnurile flămânde spre nicăieri,
fericiți din nou că ne-am trezit doar pentru a adormi la loc.

poezie de (2014)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Pâinea Vieții-Eu sunt

Ioan 6: 31-40
Din cer — nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastr㠗 în slujba Lui ca rămâie

Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii — viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește

Și atunci evreii — Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer — și luna

Eu sunt Pâinea Vieții — Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie — căci viața-i este dată

Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l d㠗 eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine — afară nu va fi dat

Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis — pentru cei ce pier
Prin credința în Mine — ei să primească mântuirea

Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine — Eu zic
Ca să trăiți o viață nouă fiți cu toții — oameni noi

Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar — primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde

O veniți dar la izvoare — apă vie voi să beți
mâncați din Pâinea Vieții — Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost — pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea — pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

E duminică

nu-i nevoie alerg de unul singur
doar așa ca să fac impresie
e îndeajuns deschid
fereastra
și să
mă îndestulez cu
privirile primelor raze

timid mă așez pe genunchi
împlinesc cuvântul
pentru rugă
știu
nu mai sunt cel care am fost -
oaspetele unei vieți netrăite
și că
toate plecările din mine
n-au putut rosti acel cuvânt
doamne
azi voi fi iarăși copil
voi alerga prin ploaie și
voi privi
cum cerul se umple de păsări

prin ochii mei orbi se vor derula
primele imagini cu mama

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nou, La Mulți Ani!!!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveți un an cu bani,
și sănătate multă, pentru un LA MULȚI ANI!

Vă rog fiți aproape prietenilor fani,
să-i aveți ca pe frați și, acum... și LA MULȚI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogați, sărmani,
să-și readucă aminte și azi... și LA MULȚI ANI!

Rugați-vă o secundă fim din nou umani,
așa perpetuu OM fi, MAI MULȚI și LA MULȚI ANI!

Să ne rugăm la morți, noi, cei contemporani,
așa o zi și alții ne vor ura... LA MULȚI ANI!

Eu iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoțesc... de-mi urați LA MULȚI ANI!!!

fiți etern iubiți, iubind azi, "LA MULȚI ANI!"...

poezie de (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciunea strigă pe uliță și în piele își ridică glasul său. Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul: "Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința? Întoarceți- iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine ia seama! Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit. De aceea și eu voi râde de pieirea voastră șivoi bucura când va veni groaza peste voi, când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia va cuprinde. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nuvor afla, pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o. Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor, căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte; iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme".

în Pildele lui Solomon, Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea - 1:20-33
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Elegie pentru părinți

Unde sunteți voi, părinții mei?
Ce n-aș da să vă mai văd o dată!
Ați murit de tot, sau sunteți zei
Rătăcind pe bolta înstelată?

Astăzi sunt celebru și bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veșnic lăudat
De mi-ar da și-un strop de sănătate.

Ce folos scriu și câștig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toții, laolaltă.

Casa era plină de copii
Nu știam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu știam ce-i muntele, sau marea.

Însă gustul vieții era bun
Râdea-n soare iarba după ploaie
Jubilam de Paște și Crăciun
Puneam cele mai curate straie.

Plutea, ca un duh, în mahala
Farmecul discret al sărăciei
Îngerul cu spadă ne veghea
N-am fost sclavi păcatului trufiei.

Voi ne-ați îndrumat să ne rugăm
În genunchi, așa cum se cuvine
Lui Iisus credință -I jurăm
El să ne învețe ce-i mai bine.

Lui -I mulțumim înlăcrimați
nu ducem lipsă de nimica.
Două surioare și trei frați
Inimi mari, ce n-au știut ce-i frica.

Azi dau filmul vieții înapoi
pricep secretul casei noastre:
Se rugau părinții pentru noi
Domnul să ne scape de dezastre.

Nu există scut mai minunat
Decât rugăciunea cea smerită
Și o viață fără de păcat -
Iar răsplata fi-va înzecită.

Le spun tuturor să fie drepți
Din puținul lor facă daruri
Toți ateii cred că sunt deștepți
Însă dracul i-a jucat la zaruri.

Îmi e dor de cei neprihăniți
De la ei îmi iau și azi putere...
Unde sunteți voi, părinți iubiți?
Mă primiți la masa de-nviere?

poezie celebră de (3 martie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cu premeditare

V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei
Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.

V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.

Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
iubesc și suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei... Fortuna.

Mulțimi din voi, ce-ați lăsat testament, plâng
Cu adevărat și vă vreau steag, închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie țării, din dureri ce inimi frâng.

E un întreg complot în a mea țară,
Să-i ia popor, s-o vândă la mezat
Și bani să-și pună peste cei ce-au din furat...
Să-și facă Statul lor, fără de noi, cu noi afară.

E-o hoardă sumbră de inculți jefuitori
Ce-au tată, mamă, sunt călăii pe stil nou,
Cu toții o horă ce se învârte, un rulou
Doar dintre ai lor, se promovând nemuritori.

E încă timp, suntem mulți, să-i dăm afară,
Spălați la alb, ca nu cumva infecteze
Pe cei din jur, să nu-și înalțe iar metereze...
Să-i demascăm -s un pericol, dăm sfoară...

Premeditat sunt vinovați... ce neam ne-omoară!!!

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Partid nou cu de toate

Dobitoacele, jivinele și animalele, de la cel mic, la cel mai mare.
Cum pădurile se taie, au hotărât transmită o informare.
Oameni albi, galbeni sau negri, ce voi casa ne-o distrugeți.
O ajungeți în curând, ceea ce semănați, tot aia culegeți.
Semănați vânt, voi veți culege doar furtună.
Pământul acesta ne-a fost dat, să-l locuim cu toții împreună.
Dar lăcomia voastră neîncetată, distruge moștenirea toată.
Vă place trăiți numai în răutate și minciună.
Iar astăzi pe pământ, a dispărut îngrijorator din faună.
Prin satele din munți, când vine iarna, nu mai auzi lupul cum urlă.
Lipsește acel petec de pământ cu iarbă, acea lagună sau măcar o văgăună.
Voi oamenii aciuați și duceți traiul, în cuiburi de beton și în mocirlă.
Ați uitat de viața la țară, libertate și aventura în natură.
Din păcate viața voastră, este o continuă scurtătură.
Prin urmare, cum viața a devenit, care pe care.
Un partid nou de jivine, pentru oameni va fi o provocare.
De aceea ne simțim datori venim cu o justificare.
Animalele vor trai mai bun și au venit de îndată la plăcinte.
Cum ursul e mai voinic și sperie mult, secretar o să ne reprezinte.
Vulpoiul că-i mai viclean, îl vom vota președinte.
Lupul cum urlă mult, va fi prim vice președinte.
Porcul mistreț că-i plimbăreț, îl vom pune la comerț.
Pisica că are 9 vieți și 9 șanse, o vom pune la finanțe.
De aceea, luați de aici voi oameni buni, partid nou cu de toate.
Format peste noapte, doar din jivine ce mai ieri, voi le luați de idioate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâșiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorții ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferințe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieții ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocotește,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinței ce existența ne-o vămuiește.

Dinții hulpavi ronțăie-n temelia vieții,
Copiii lumii decontează o viață decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecții,
Evoluția pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenți.
Ei fac și regula și jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepți și transparenți.

Realitatea-i o junglă leproasă, sălbatică și tristă,
Ne risipim existența în amenințătoarele-i confuzii,
Fărădelegea a devenit subiect doar pentru revistă,
Nu și pentru justiția care ne livrează numai iluzii.

Natura însăși e-un ecou de disperare,
Totul în jurul nostru se chinuie moară,
Trăim într-un blestem de cruntă nepăsare;
Ne batem joc de tot ce, încă, ne-nconjoară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evenimente triste...

Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături – și cu ele, clipele mele trec.
Aș vrea fiu neutru, fiu nepăsător –
Dar suferința lumii – durerile-i mă dor.

Adânc mă întristează și câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist și grav -
La fel mă întristează bețivul fistichiu,
Ce stă la colț și cere, zadarnic, un rachiu.

Trăim în vremuri tulburi și pline de păcate –
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Și cred dintre inșii-ngâmfați și pudibonzi -
Și boschetarii străzii – îi vrea pe vagabonzi

Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii – acești nefericiți –
Sunt mai curați la suflet, mai buni și mai cinstiți,

Decât bogații care, prostește-și etalează,
Luxul ce-i înconjoar㠖 și-n generoși pozează...
Căci toată dărnicia, pomenile ce fac –
Făcute sunt din furturi – din buzunar sărac.

Ce tristă-ncrengătură e-n lumea asta lașă!
Între cei plini de trudă și cei ce se îngrașă,
Din munca-nrobitoare a-acelora cinstiți...
Dar, oare-n lutul veșnic, care-s mai fericiți?

Acei ce lasă-n urmă nemeritate-averi –
Sau cei ce pleacă-n țărnă și scapă de poveri?
Acei ce sărăcia o poartă-n piept – o schijă
Sau cei ce pentru-avere, tot tremură de grijă?

Eu cred -ntre bețivul, de-o țuică rău-dorit
Și cel ce, peste noapte, ușor s-a-mbogățit,
La Domnul se va duce bețivul fericit –
Pentru că-n astă lume, trăit-a chinuit.

Căci viciul său îi vine din neputințe adânci
Deși, poate, c-odată, el a muncit pe brânci...
Dar tot a mers pe loc – și atunci când a văzut
trage-n jug zadarnic – în patimă-a căzut.

O, voi bogații lumii, din rapturi înălțați,
Cu voi în iad eu fi-voi – văd cum vă scăldați
În chinuri fără seamăn, fără-a putea scăpa –
De a vedea sărmanii în raiuri cum vor sta.

Și asta mă va face de-a-ntregul fericit –
Chiar dacă asta-nseamnă și eu fiu muncit
Alături – și cu voi... dar dacă acesta-i prețul –
O să-l plătesc de-a pururi – ca v-arăt disprețul...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vinului meu

Cânt pentru vinul meu
din timpuri de pace,
când funcțonarii și perceptorii nu-mi bat în ușă.
Conducătorul este luminat și onest,
miniștrii lui modești și de încredere.
Respectând legea, proprietatea și regulile curtoaziei,
oamenii n-au motive să se perinde prin tribunale.

După trei ani agricoli buni și nouă ani de strâns provizii,
hambarele sunt pline ochi de grâne,
iar bătrânii nu mai trebuie să muncească.
Spicele grele, aplecate sub greutate, așteaptă culegătorii.
Pe drumuri armăsarii se întorc seara acasă,
bălegarul lor îngrașă ogoarele.

Nobilii, de la cel mai înalt rang până la cel mai mic,
iubesc oamenii obișnuiți,
răsplătind pe fiecare după meritele lui,
educându-i, așa cum educă părinții copiii.
Cei care desfid legea și-aleg drumurile fărădelegii
sunt pedepsiți cu severitatea pe care o merită;
totuși, nimeni nu râvnește la proprietatea altuia.
Închisorile sunt goale,
iar de Ziua Solstițiului nu se pronunță sentințe.

Toți ating vârsta de optzeci sau nouăzeci de ani,
și părăsesc această lume numai din pricina bătrâneții.
Compasiunea conducătorului se revarsă egal peste toate ființele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâine nu e nimic

Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?

Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuși odată,
Odată, îmi spuneai vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!

Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai țicnită?

Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alții,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alții,
Mâine iarăși se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucție pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puțin timp
Să ne iubim,
Mâine nu e nimic!...

Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook