Ploaia salcâmului
În ploaie văd magic, orpheic mister!
De-aceea, s-o simt - doar cu har - se cuvine!
Ofrandă de abur adus-am spre cer -
Ca ploaia să-mi fie-nțeleasă mai bine.
Ce ploaie ciudată! Sub pleoapa-mi de zid
Curg zei ce-au dormit în legende barbare
Cu pașii ritmați sub un fulger lichid,
Iviți din fântâna cu vise bizare!
Din stropii căzuți - ale sângelui lunci -
Nasc munți și ținuturi cu strigăt de piatră.
Orașe din veacuri, răsar în răscruci;
Cu zalele ude - eroii - se-arată.
Prezent, viitor și trecut sunt deodat
Cum ploaia căzută în sine-și revine.
Cu formele lungi, spre un cer revărsat -
Trec zâne ce fost-au ascunse-n ruine.
Șuvițe de zumzet - albine-n apus -
Hrănite cu "lapte" din gnosticu-mi uger -
Se duc înspre matcă, plouându-se-n sus,
Ca trase de-o sfoară ținută de înger.
Din mâinile ploii - absorb tainele-ntregi;
Prin seve de-argint - absolutul e-n mine!
Căci eu... sunt SALCÂMUL din pădurea de regi
Să-nfloresc albe ploi doar cu har se cuvine.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre ritm
- poezii despre păduri
Citate similare
Singur în ploaie
Aș vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum țipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferență,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăiești?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieții,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aș vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aș vrea să mă numesc fiu al ploii și să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simțuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Și să dau tuturor un moment de respiro.
Aș vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt și să vibrez,
Să le desprind înțelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reușit, trăiesc încă un eșec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reușit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă și tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.
poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre simțuri sau poezii despre rouă
Fratele meu încă aleargă ca ploaia
Oasele și rinichii fratelui meu trebuie să fie acum
la plimbare undeva, transplantate în alți oameni,
poate în ploaia persistenta din ora de dinaintea răsăritului.
Fiecare picătură de apă conține moleculele de apă
ale ființelor care au trăit odinioară, acum descompuse,
transformate în gheață și în abur, apoi în nori.
Curând fostele picături de ploaie se vor plimba pe străzile orașului,
curând viitoarele picături de ploaie vor păși printre
ramurile căzute din copaci, peste fisurile din lut.
Undeva în această lume stropii de ploaie
au format fundamentul de apă din trupul fratelui meu
și al lui Pascal, de asemenea, veacuri în urmă.
Și totuși aceste ploi nu sunt ei întru totul;
lichidul insensibil care cade ( doar răpăit și ochiuri de apă),
acoperă, se întinde, alergă în râuri învolburate,
așa cum fratele meu obișnuia să alerge în zori
cu pieptul gol, sub bobocii apei,
cățărându-se pe crengile desfrunzite ale copacilor,
pe străzi de culoarea ocrului, numărând pașii,
sărind peste băltoace urmărit de norii
care promiteau să aducă ploaia în următoarele minute.
poezie de Marc Jampole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plimbare, poezii despre nori, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre apă sau poezii despre transplant
Cum să asculți ploaia
Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
așezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculți pe tăiș
se transformă în prund.
Nu-i poți merge pe stropi,
nici n-o poți naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoști acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii
auzi pocnetul mut
când semințele
ude
își rup hainele dure,
îndemnând mulți lăstari din atavicul lut
să fulgere verde, vertical
a pădure.
.
Doar în miezul de ploaie
se stârnește-acel joc
al viselor dulci
și deloc rezonabile...
Iubite, oferă-mi
un măr,
aprinde un foc,
găsește un loc
pentru fapte de taină
proscrise
și-atât de palpabile!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre urechi, poezii despre plâns, poezii despre muzică, poezii despre mere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stropi de ploaie
Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci și căi
Și în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.
Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.
Prin pădurea înverzită
În al ceții sân dosită
Stropii reci fără cruțare,
Șterg a păsării cântare.
Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munți și văi,
Se dezmață stropii săi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre păsări sau poezii despre munți
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre mamă, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre cuvinte
Ploaie
Din picăturile de ploaie,
Gust nemurirea unui înger,
Se răscolesc tălpi de noroaie
Și te primesc, o, tainic, fulger!
Mi-s lumile sfârșite în eter,
M-au cotropit vagi curcubee,
Mi-e sete de un albastru cer
Să mă înfrupt din noi poeme.
Te simt stingher și-atât de obosit,
Cu aripile-ți de mătase,
Și-mi pare că o eră ne-am iubit
Și-acum se năruie sinapse.
Din ploaia sfântă te îngădui
Și te adorm în veșnicie,
Sărută-mi dorul-n care stărui
Și oferă-mi răsăritul mie!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre iubire sau poezii despre curcubeu
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemări uitate
E templul acesta de piatră și în el stau de veacuri statui de argint,
Răsună ecou de timpuri apuse, prin epoci ce ascund al vremii sublim.
Se lasă din cer o ploaie cascadă, cu ropotul său de cai nechezând,
Ce vin alergând să ducă în lume, o urmă de cer și un colț de pământ.
Sunt om plămădit din lut și din apă, din aer și duh și din Adevăr,
Cuvântul dintâi îl port și mi-e soartă, iar gândul răzleț îl țin căpătâi.
Deși îndrăznesc a pătrunde cu mintea spre rostul concret și pur omenesc,
Nu pot înțelege nici timpul, nici firea, acestui destin pe care îl trăiesc.
Îmi pun în speranță o parte din vină, căci însăși speranța îmi destramă chemări,
Să pot să clădesc iar templul de piatră, cu sufletul meu încercat de așteptări.
Prezentul îmi este verdict și sentință, aș vrea mai ușor să îl pot depăși,
Căci văd doar o lume ce nu are culoare, cu tonuri de timp și tonuri de gri.
Cu fruntea lipită de geamul ce cată spre stradă, privesc cu uimire la ploaie visînd
Și-mi pare că viața e o feerie, un dar făcut nouă aici pe pământ.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre sculptură, poezii despre prezent sau poezii despre lut
Gânduri înaripate
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureșe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.
privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.
nopți de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăștie miresme în eter.
stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre must sau poezii despre modeling
PRIVESC SPRE STELELE DIN CER ÎN NOPȚI SENINE - Rubaiat-
Privesc spre stelele din cer în nopți senine,
Să văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existența s-o-nțeleg cum se cuvine.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre noapte, citate despre foc sau citate despre existență
Țărmul stropilor fluturi
Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.
E-o ploaie ce vine să ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.
Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită să facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.
Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.
De lacrimi de vise e marea,
Cu valuri de noi începuturi
Iar ploaia, nu-i ploaie e starea
Când sufletul plouă cu fluturi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre trecut sau poezii despre promisiuni
Ploaia de iulie
e o ploaie de vreme, o ploaie de absurd.
un cer plin de ifose în prelungiri cenușii...
plouă monstruos, plouă din spart de infinit -
parcă se decongelează bucăți de zenit.
prin oraș mirosuri de smulse crengi
și sfere fugărite de furtuni nedoborâte.
ciudat e și mirosul lung de apă zburată
pe lângă tălpi de arbori-n țărână torturată.
pe la colțuri grămezi de lichid neaciuat.
în biserici se ascund fantome speriate
ghetele au devenit demult mirate bărci
prin neîmblânzita apă despicată lănci.
de sus e o cădere rece, e fără scăpare,
geometrii ude, geometrii răcind oriunde.
replânge cerul reașezat peste umerii moi
și peste învelișurile tremurândelor odăi.
bucurii doar prin ecuațiile ce au pene
și trec curmezișul speriatelor priviri
prin nedoborâte clipe luând-o spre august
bogat în ore grele cu reamintiri de Faust.
plouă amenințător cu fluide ascuțite.
s-au ascuns fluturii, au dispărut păsările.
pe la geam, grăbit doar plumb plutitor
cu veghea spre iluzia oarbă din dormitor.
e o ploaie de contrasens în spații grăbite,
un tropot de neiertat pe caldarâmul griu.
fulgerul sfâșie gândul zălug ieșit în ploaie,
fisurilor de timp curge orașului recea zoaie.
goluri înfrigurate și margini fatal speriate;
timpul ud încearcă ascunderi-n sânii calzi
stâlpi cu fețe tumefiate în prelins cuget
sub lumini de lut, apa e un groaznic urlet.
e o ploaie de vreme, o ploaie de absurd
și geamul atârnă de îndesitele tristeți...
s-au ascuns fluturii, păsările au dispărut,
oare cine finanțează ploaia atât de mult?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre sâni, poezii despre sperieturi sau poezii despre religie
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre dor
Ochiul magic
Când sufletul te doare
Inima-ți bate vrea să fugă
Ochiul magic se deschide
Înălță tu spre cer o rugă
Trec clipele cu-nverșunare
Gândul zboară ca un mișel
Ești într o grea așteptare
Refugiază -te în vise de el
Ziua să fie mereu frumoasă
Albă înflorind flori de cireș
Un strigăt te scoate din casă
Raze ce te invită să ieși
Cât de faină e lumea din jur
Și sufletul ți-e plin de iubire
Totul e trecut prezent e în jur
Pasarea de primăvară apare
Ai mai trecut un anotimp
Un soare ce ne înconjoară
Albina este iesită din stup
Se simte aierul de seară
Suflete în zborul dinamic
Adună macii acum înfloriți
Priviți prin ochiul magic
La viață suntem treziți
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre primăvară
Traiectoriile
traiectoriile libere
sunt firul magnetic
către o destinație ce definește
natura lucrurilor care atrag
dar și a celor atrase
.
astfel, ferestrele aparțin clădirilor
iar noi le punem negreșit
pe pereți
ceștile de cafea aparțin mesei
și iată, mâinile noastre le duc
spre masă
pașii noștri aparțin drumului
și de aceea îi așezăm
pe un drum
sufletele noastre aparțin luminii
și călătoresc până ajung
din nou la ea
.
traiectoriile
nu înseamnă durere
nici măcar când le numim
căderi
.
de pildă - în dimineața aceea
când am devenit ploaie
nu m-a durut căderea
din cer
ci sunetul strident
al picăturilor mele pe ușa ta
de tinichea
.
în mod cert
va trebui să mă cercetez mai bine
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre natură, poezii despre mâini, poezii despre magnetism, poezii despre lumină, poezii despre libertate sau poezii despre durere
Mi-e ploaie
Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.
Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ștergi din gând văpaia.
Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.
Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.
Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
În ploaie
Din cer cad lacrimi pe pământ,
Lacrimi argintii.
Văzduhul e-nnorat deplin,
Norii-s fumurii.
Alerg s-o-ntâmpin-n drumul ei
Cu picioarele desculțe,
Uite prima furtună de vară,
Din cer cad steluțe.
Acum, e liniște și pace,
O liniște de vis,
Doar picuri se-aud venind
Spre geamul meu deschis.
Vreau să îmbrățișez iar ploaia,
Iar ea să mă spele de păcate
Și să-mi șoptească-n fiecare clipă
Vorbe dulci, curate.
Uite, ploaie!
Am venit să te întâmpin
Cu cămașa-mi veselă și udă
Dansând sub lacrimile tale.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Francesca Buta despre visare, poezii despre picioare, poezii despre pace sau poezii despre curățenie
Primul vals
În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu știu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăși să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
și va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinși din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc și abea-mi amintesc
primul vals amețitor...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre vals
Imnul ploii
nori albi pufoși se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
și arborii triumfă, îmbunează vântul.
au și naturile dorințe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.
fără ploi mirene viața ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.
compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre planete
Ritual
Norii se-nmulțesc
învinețindu-se cu lacrimi calde de ploaie.
La sold el are un fulger.
Ah, voi munți pietroși
ce alăptați cu piatră, Calea Lactee,
din al vostru uger de piatră, uger!
Părăsisem cu toții această foame,
capetele retezate mi le azvârlim în stele,
gâturile retezate gâlgâind de sânge
pătează marea cu un orizont.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre sânge, citate de Nichita Stănescu despre ploaie, citate de Nichita Stănescu despre nori, citate de Nichita Stănescu despre munți sau poezii despre Calea Lactee