Când ning devreme merii...
Nu-mi pune vini pe umeri, au mugure de zbor-
Dospește de o vreme, sub toamnele tăcerii.
Și de m-apasă vina, nu umerii mă dor,
Ci albul ce se-așază, când ning devreme merii.
Nu-mi pedepsi albastrul, se șterge printre ploi,
De-mi răstignești iubirea pe-altarele durerii;
N-au loc să plângă norii în verdele din noi,
Când firul ierbii strigă, că ning devreme merii.
Nu-mi sechestra poemul, în temeri de strigoi,
Ce-și satisfac demonic, în brațele plăcerii,
Când ne privesc cu poftă cât am rămas de goi,
Desfrâul și dezmățul, când ning devreme merii.
Și de mi-o fi-nchisoare zăpada de april,
Voi lua cu mine versul, să fim noi prizonierii
Nevinovați cu vina de-a naște infantil
Un anotimp în care să nu mai ningă merii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre poezie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre strigoi
- poezii despre poftă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Decât în lațul tăcerii...
Când m-am desprins din neantul tău, eram o aripă de înger,
Acum, n-am aripi și mi-e greu, când lângă cer suspin și sânger.
Nu-ți mai încap în galaxii și ai închis Calea Lactee,
E drum de piatră-n paradis și ți-ai sculptat altă femeie,
Ca o cadână din harem, sau o gheișă uncenică,
O Ană-nchisă-ntr-un blestem, o preaiubită mucenică,
Martiră-a tristei dimineți, supusă chinului tăcerii.
Eu vreau să gust mai multe vieți, chiar dacă ning pe lună merii.
Aș fi trăit doar o secundă, de mână cu aripa ta-
Eu, anonimă muribundă, ce-n strună, veșnic, îți cânta.
Dar, eu sunt zbor într-o aripă și cântec de privighetori
Și de-aș zbura, m-ai crede zee și-ai încerca să mă omori.
Mi-ai prinde lanțuri la picioare și brațele mi le-ai lega,
Mi-ai pune versul sub zăvoare și muza mi-ai desființa.
Tiran cu jugu-ngenuncherii, rămâi stăpânul nimănui!
Decât în lațul închinării, mai bine-n brațele oricui.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre aripi, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre muzică, poezii despre îngeri sau poezii despre secunde
Îți scriu, iubite...
Că iernile ne ning cu-arginți pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieții,
Recolte strânse-n anii tinereții
Din lucruri zămislite-n vise simple.
Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Și le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.
Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning și port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre recoltă, poezii despre pictură, poezii despre ninsoare sau poezii despre iubire
Și eu cum să fiu cuminte?
Trece-un zvon de primăvară pe sub streașina tăcerii
Cu un scâncet de vioară ce înviorează merii.
Firul ierbii se dezbracă de veșmintele greoaie
Și prind razele de soare printre picături de ploaie...
Mugurii plesnesc de sevă, amiroase a trezie,
Flori cu straie de lumină se alintă-n poezie...
Și prin mine, cai zănatici, în galop, prin liniști sterpe
Tropăie în cavalcadă printre muze... Euterpe
Își dezvăluie în versuri gândurile prizoniere,
Ce neliniștesc poeții, așteptând la frontiere
Iarna să își ia bagajul și să plece spre neunde,
Când în vamă, stau lăstunii adormiți printre secunde...
E o liniște albastră, c-un vibrato fantomatic,
Ce pătrunde prin toți porii într-un tempo acrobatic...
Și eu cum să fiu cuminte, când zvâcnesc dorințe-n mine
Și cum să n-aduc, iubite, primăvara asta-n tine?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre vioară, poezii despre vamă sau poezii despre somn
Albastră fereastră
Știe să uite
cum moare în fiecare clipă
plină de iubire neîmplinită,
așteptare de clopot spart
să-i plângă sunetele.
Cuvintele lăcrimează-n silabe
cu arome de mirt
fumegă printre buze dorințe.
Privirea din unghi ascuțit
umbră în sângele inimii,
albastră fereastră
și zbor,
atât cât poate să poarte
crucea pe umerii goi.
Învață să-și macine tristețea
în noapte prin gânduri
când se luminează de ziuă
și înfloresc merii,
păsările să intre în cânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre tristețe
- poezii despre trigonometrie
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
Chemare ardentă
timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinerețea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
și-un dor aprins să am în cer un avatar.
aștept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireșe cercei la ureche
și armonii însuflețesc iubirea mea veche.
aștept curcubeie să-și ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.
hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânța de bine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre natură, poezii despre muguri, poezii despre mere, poezii despre melancolie sau poezii despre lumină
Nu-mi presimți
Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură viața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare?
Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrățișat
de raze de lumină?
Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre religie, citate de Lucian Blaga despre religie, poezii despre prăpăstii, citate de Lucian Blaga despre prăpăstii, poezii despre nebunie, citate de Lucian Blaga despre nebunie, citate de Lucian Blaga despre lumină, citate de Lucian Blaga despre iubire, poezii despre Dumnezeu sau citate de Lucian Blaga despre Dumnezeu
Și plânsul primăverii...
Să nu-mi topești zăpada, iubite, încă-i iarnă,
Sătulă nu-s de albe și tainice tăceri.
Eu mai aștept din ceruri, pe frunte să îmi cearnă
O lacrimă de îngeri. Tu lacrimi, să nu-mi ceri!
Le mai păstrez la rece, să le țin minte gustul,
Chiar dacă sângerează sub pătura de nea;
Mai picură din streșini, chiar dacă-i iarnă, mustul
Strivirilor de vise, rămase-n colț de stea.
Te chem să bei cu mine, să ne-mbătăm deodată
Și chiar de-i amăruie licoarea din pahar,
Ți-oi îndulci amarul cu versul de-altădată
Pe care în poeme, de dulce, eu îl car.
Și voi purta păcatul pentru-amândoi, în spate,
Chiar de mă-ngenunchează, rănită sub zăpezi.
Mă vei iubi vulcanic și chiar demonic, poate,
Doar să-mi aduni zăpada, sub trupu-mi, s-o așezi!
Și nu-mi topi zăpada, iubite, că mă doare,
Când pielea va atinge un fir de iarbă crud!
Și florile vor plânge, călcate în picioare
Și plânsul primăverii nu pot să îl aud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuminte, așa cum mă știi...
Mări și-oceane ne despart, însă-mi ești atât de-aproape!
Și cu nimeni nu te-mpart, când mi te așezi pe pleoape.
Tu aluneci între sâni, gura-ți freamătă flămândă
Și sărutul îl amâni și aștepți să-ți dau dobândă,
Buze dulci, oftat de dor și o noapte de iubire,
Eu cuminte te ador, tu mă-ndemni cu o privire,
Să-ndrăznesc să te ating, să te las pe trupu-mi moale,
Să navigi acum, când ning, peste noi, toamnele goale.
Și așa, prin vis pribegi, să ne mai gustăm o dată,
Cât mai suntem, încă-ntregi, cu iubirea nefardată.
Nu mă știi și nu te știu, ne cunoaștem de-o vecie,
Eu poemul tău târziu, tu eterna-mi elegie.
Hai, recită-mă, cum știi numai tu, cu palma stângă,
De cu zori, până-n chindii, dreapta ta să îmi ajungă,
Pe un umăr unde-ți port ultima promisiune,
Că vei acosta în port, pân' ce soarele apune...
Voi fi valul de pe dig, ce se-ascunde de furtună,
Prinde-mă, când eu te strig și din mare, mă adună!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre promisiuni sau poezii despre noapte de dragoste
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre superlative, poezii despre roșu, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Au înflorit
Au înflorit gutuii-n soare,
Când pică cerul peste noi
Și peste-a trupului chemare,
Ce viețuiește-n sânii-ți goi.
Se-aprind lumini abia-nverzite
În ochii tăi nebuni de dor
Și de nostalgice ispite,
Pierdute-n firul de mohor.
Au înflorit și merii, iată,
Sunt plini de vise și culori,
Și n-or să uite niciodată,
Când te săltam de subțiori.
Culcându-te-n trifoiul care,
Încă și-acum ne mai ascunde,
Acea divină sărutare,
Ce-am pus-o, acolo, știi tu unde.
Au înflorit și-or să-nflorească,
Atâtea vii... la drum de seară,
Tot învățând să socotească
Și așteptând a veni iară.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre dor
Ninge
Ninge peste noi cu fluturi,
Albi și puri, să fim uimiți,
De ninsori să nu te scuturi,
Doar așa să fim, uniți!
Ninge peste noi cu muguri,
Rod și spor din purități,
Arderile vii din ruguri
Aripi dau castei dreptăți!
Mai ning peste noi petale,
Aromă de chiparos,
Mi-ieși în cale, ți-ies în cale,
Drumul vieții-anevoios!
Doar ninsori de altădată,
Spornice ca ploi de mai,
Ne-or veghea iubirea toată,
Eu ți-o dărui, tu mi-o dai?
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre fluturi, poezii despre cadouri sau poezii despre alb
Când am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia că merii plantați de-a lungul liniei ferate fug înapoi și mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu.
citat din Valentin Uritescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre sat, citate despre mere sau citate despre liceu
Pe apa lumii
Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuți,
Ne poartă-n viață vântul.
De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin și eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.
De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ți-am gustat zarea, arzând,
Și undele divine.
Căldură când și când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viața,
Sărut din suflet strâns.
Femeia zilelor cu soare,
Din legea primăverii,
Mai lasă-mi palmele să-ți mângâi,
Să-ți înflorească merii!
poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre zile, poezii despre vânt sau poezii despre suflet
De ce să-mi fie....
de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
și eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.
poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond sau poezii despre pace
Moartea nu-i așa de moarte...
Noaptea nu-i așa de noapte cum e lacrima tăcerii
Și nici vinerea prea lungă cum e lipsa mângâierii.
Ploaia nu-i așa de rece cum dojana de nevină
Și nici negru-așa de negru cum e lipsa de lumină.
Vântul răvășește ramul, dar mai tare bate gândul,
Când e trist la lumânare că n-a prins în vers cuvântul.
Iarna nu-i așa de rece, nici zăpada nu mă-ngroapă,
Cum e vara ce mă doare, când tristețile-mi adapă.
Și nici toamnele nu-mi țipă, când îmi pierd veșmântul verde,
Cum îmi strigă anotimpul unui dor ce nu mă vede.
Marea nu-i așa adâncă și nici valu-așa de mare,
Cum îmi este mie hăul și albastrul ce mă doare.
Încruntarea se-nsenină cu tandrețe și iubire,
Zâmbetul din colțul gurii amiroase a mâhnire.
Nu-i nici iadu-așa de groaznic și macabru, cum mi-e vina,
De-a mă ști nevinovată. Și îmi plânge rădăcina,
Că nu am apă curată să îi torn, să înflorească-
Curg noroaile din palme... cine să le mai oprească,
Când nu-i timp de-nduioșare și de facere de bine?
Tu arunci cu dușmănie și eu cu iertare-n tine.
Moartea nu-i așa de moarte, cum e viața de neviață-
Vino-n schitul meu, străine, spune-mi adevăru-n față!
Că nu sunt demnă de tine și mă exilez cuminte
În poeme violete, unde nimeni nu mă minte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre zâmbet
Mă-ntreb acum
Când lacrimă căram pe umeri goi,
M-ai învățat să zbor, precum cocorii
Și cerurile le-mpărțeam la doi,
Jucându-ne de-a ploaia și de-a norii.
Scriam poeme-mbrățișați naiv,
Privindu-ne în ochi ca-ntr-o oglindă,
Erai albastru, eu în rogvaiv
Îți desenam un dor, iubiri s-aprindă.
Când zorii evadau din albul vis
Îți ofeream un mic dejun frugal
Ca să-ți păstrez la prânz un paradis
Dintr-un sărut al valului la mal.
La cină, eram fruct răscopt pe ram,
Să mă culegi cu poftă și nesaț;
Ca mărul Evei, eu te așteptam
Să muști, să guști și să te prind în laț.
Mă-ntreb acum, ce mai mănânci străine
Și poate-mi spui, de ce-ai fugit de mine?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre nori sau poezii despre naivitate
Sensuri
Eu ning și mă ning
iubire rece...
și-i greu,
încet mă întind
către Dumnezeu.
Doar tu ce-mi încălzești
ochii cei triști,
și frunză îmi cazi
la picioare
mereu.
De-ai ști cum dor
clipele fără tine,
aș fi zburător
în raiu-ți din vis,
un gând călător
prin flori de cais.
Eu ning și mă ning
iubire rece și-i greu,
încet mă întind
Către Dumnezeu.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre gânduri sau poezii despre frunze
Când ning tăceri
În ochii tăi eu simt nemărginirea
Când te revăd o simt de-atâtea ori...
Vai, cât de caldă-ți e privirea,
Și cât de-ncet tăcerile te dor!
Te întâlnesc pe somnoroase pante,
Prin tristul dimineților decor,
Cînd ning tăceri, cu ochii tăi andante,
În ceruri mai sacrific câte-un zbor.
În fața ta de gânduri fac risipă
Și-n ochii tăi senini le desfășor,
Frumoaso, căci, cu fiecare clipă
E parcă mai aprins albasrul lor.
poezie de Ion V. Nica
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu sau poezii despre dimineață
Când primul pas...
O noapte ce plângea pe-un țărm de mare,
O mamă mai copil decât copiii,
Un univers sub semne de-ntrebare,
Abandonându-și printre stele fiii.
Și eu, abia gustând durerea lumii,
Când primul pas se-mpiedică de moarte,
Scormonitoare în esența humii
Cu-n scâncet curios de ''mai departe''.
Ploua albastru-n rogvaivul verii,
În ochii mei tot cerul răsărise,
Pe-obrajii mei se rușinau toți merii
Și ai fi zis că tot norocul mi se
Adună-n brațele de ursitoare,
Ce-mi mângâiau secunda primei clipe.
Și nu știam atunci că viața doare
Și că iubirea știe să și țipe.
Aveam doar mamă și o mare-albastră
Când m-a orbit lumina-n toiul nopții;
O stea plângea încet deasupra noastră
Și eu priveam, râzând, lacrima sorții.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre noroc
Cat inca-i devreme...
Nu-mi cere să uit de furtuni și de ploaie,
De umbre dormind amăgiri istovite.
La marginea nopții, pe țărm aruncate,
Epave-s acum vălurite ispite.
Destinu-mplinește și dăruie-mi clipa
Furată din luna cu ochi de zăbrele.
Nu este tăgadă, lumina e fulger,
Când taina-i pe cruce și pleoapele-s grele.
Ascultă cum toamna își urlă, bolnavă,
Amurguri cosite de vremi ce s-or stinge.
Tu pasul ți-l du mai departe de mine,
Cât încă-i devreme, cât încă nu ninge.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crucificare, poezii despre cruce sau poezii despre boală