Cat inca-i devreme...
Nu-mi cere să uit de furtuni și de ploaie,
De umbre dormind amăgiri istovite.
La marginea nopții, pe țărm aruncate,
Epave-s acum vălurite ispite.
Destinu-mplinește și dăruie-mi clipa
Furată din luna cu ochi de zăbrele.
Nu este tăgadă, lumina e fulger,
Când taina-i pe cruce și pleoapele-s grele.
Ascultă cum toamna își urlă, bolnavă,
Amurguri cosite de vremi ce s-or stinge.
Tu pasul ți-l du mai departe de mine,
Cât încă-i devreme, cât încă nu ninge.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Munteanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre crucificare
- poezii despre cruce
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.