Sensuri
Eu ning și mă ning
iubire rece...
și-i greu,
încet mă întind
către Dumnezeu.
Doar tu ce-mi încălzești
ochii cei triști,
și frunză îmi cazi
la picioare
mereu.
De-ai ști cum dor
clipele fără tine,
aș fi zburător
în raiu-ți din vis,
un gând călător
prin flori de cais.
Eu ning și mă ning
iubire rece și-i greu,
încet mă întind
Către Dumnezeu.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Îți scriu, iubite...
Că iernile ne ning cu-arginți pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieții,
Recolte strânse-n anii tinereții
Din lucruri zămislite-n vise simple.
Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Și le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.
Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning și port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre recoltă, poezii despre pictură sau poezii despre ninsoare
Sonet în arcuire
Ce-ai face, de n-ar fi, femeie,
Atâtea frunze și atâtea flori,
Ningând pe sânii tăi sonori,
Cum ning salcâmii pe glămeie?
Cum ning crenguțe de-azalee,
Cu flori roz-albe și fiori,
De decuseară până-n zori,
Pe coapsa-ți stângă, rotofeie?
C-ai face fără muzică și baluri,
Și fără aurora-ți din privire?
Ce-ai face fără Mare, fără valuri?
Ce-ar face trupu-ți fără arcuire?
Cum ar participa la ritualuri?
Cum ar putea trăi fără iubire?
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sâni, poezii despre muzică, poezii despre flori, poezii despre femei sau poezii despre crengi
Ninsori
În clopote de bronz încet mă ning
Si-n tânguiri de aprig vânt descresc...
Să mor de alb îmi pare-așa firesc
Și ochii-n țurțuri de cristal mi-i sting,
În aburi calzi de șoapte mă înalț
Apoi sub pleoapa-ti caldă mă afund,
Agonizez în pumnul tău rotund
De aripi încercând să mă descalț.
Ca pe-o aromă zâmbetu-ți inspir
Lăsându-mă de gânduri cotropit,
De-atâta Rai în tine regăsit
Mă plec în rugă și tăcut mă mir
Și-n vreme ce înfiorat te-ating
În clopote de bronz încet mă ning...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre rai, poezii despre moarte sau poezii despre descreștere
Mă caută iubire prin ninsori
Mă caută iubire!... prin ninsori,
Ce viscolesc atâta de rotund,
Când visele se-ncurcă uneori
Si-n dimineți tăcute, se-ascund.
Apoi m-atinge cu o sărutare,
Mă vindecă de dor și amintiri,
Uitărilor... ridică-le altare
Și mă sfințește cu nemărginiri.
Pe trupul meu omătu-i închinare
Târzie... și scăldată-n răsărit,
Când ning luceferii a sărbătoare
Și sufletul rebel... a tresărit.
Mă caută iubire!... prin zăpezi,
Când zorii ning a dragoste nebună
Și fulgii tot aleargă-nspre livezi
De crezi că veșnicia se răzbună.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viscol, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre sărbători sau poezii despre suflet
Și-mi e să mai ning...
Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.
Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.
Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.
Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând
poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre albastru, poezii despre toamnă, poezii despre spaimă sau poezii despre ploaie
Când ning devreme merii...
Nu-mi pune vini pe umeri, au mugure de zbor-
Dospește de o vreme, sub toamnele tăcerii.
Și de m-apasă vina, nu umerii mă dor,
Ci albul ce se-așază, când ning devreme merii.
Nu-mi pedepsi albastrul, se șterge printre ploi,
De-mi răstignești iubirea pe-altarele durerii;
N-au loc să plângă norii în verdele din noi,
Când firul ierbii strigă, că ning devreme merii.
Nu-mi sechestra poemul, în temeri de strigoi,
Ce-și satisfac demonic, în brațele plăcerii,
Când ne privesc cu poftă cât am rămas de goi,
Desfrâul și dezmățul, când ning devreme merii.
Și de mi-o fi-nchisoare zăpada de april,
Voi lua cu mine versul, să fim noi prizonierii
Nevinovați cu vina de-a naște infantil
Un anotimp în care să nu mai ningă merii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre strigoi sau poezii despre poftă
Când ning tăceri
În ochii tăi eu simt nemărginirea
Când te revăd o simt de-atâtea ori...
Vai, cât de caldă-ți e privirea,
Și cât de-ncet tăcerile te dor!
Te întâlnesc pe somnoroase pante,
Prin tristul dimineților decor,
Cînd ning tăceri, cu ochii tăi andante,
În ceruri mai sacrific câte-un zbor.
În fața ta de gânduri fac risipă
Și-n ochii tăi senini le desfășor,
Frumoaso, căci, cu fiecare clipă
E parcă mai aprins albasrul lor.
poezie de Ion V. Nica
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sacrificiu, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
* * *
Doar timpul e albastru și uneori gri
secunda așteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine își vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniștea toamnei in umbre
de mână se țin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre secunde, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
O zi cât o poezie
Doamne ninge eminescian
din cuvinte și din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viața noastră cu iubire
Din cuvinte și din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai și ning tăceri
din posteritate până ieri
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre Mihai Eminescu, poezii despre îngeri, poezii despre zaruri, poezii despre trecut sau poezii despre stele
Vârtejul
Te-nvârte amurgul,
în pintenul ceții
te-nvârte, Ahile!
Norii te ning
cu pulberi de aripi,
cu gheare de pulberi
te ning...
Te-nvârte amurgul,
în ochiul lui Homer,
Ahile!
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de N. Petrescu-Redi despre ochi, poezii despre nori, citate de N. Petrescu-Redi despre nori, poezii despre aripi, citate de N. Petrescu-Redi despre aripi sau poezii despre Ahile
Miracol de Crăciun
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint
îngeri la ferestre colindă iubirea
minunile iernii se extind în cuvânt.
în case primenite răsună fericirea
pretutindeni în lume Crăciunul e sfânt
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.
magii transferă în suflet proorocirea
că Iisus Hristos se naște pe pământ
mântuitorul care salvează omenirea
nimeni să nu se simtă căzut și înfrânt.
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun, poezii despre înfrângere, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Dumnezeu e
Fără tine totul era vis
Adormeam de cum se însera
Fără tine mă trezeam ucis
Fără tine Dumnezeu era.
Fără tine greu e timpul,
Fără tine totul greu e
Cerul, marea și nisipul
Fără tine Dumnezeu e.
Fără tine ce va mai urma
Fără tine cine poate ști
Cine suferința-mi va curma
Fără tine Dumnezeu va fi.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Marius Robu despre visare
- citate de Marius Robu despre timp
- poezii despre seară
- citate de Marius Robu despre seară
- citate de Marius Robu despre religie
- poezii despre nisip
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Marius Robu despre Dumnezeu
Călător
Pășesc pe stele din vis în vis
Trecând o punte peste lume;
Făcând din ea un paradis,
Pictat în litere pe strune.
Sub mine-o mare de iubire,
Deasupra, cerul cu suspine,
La mijloc vânturi cu-mplinire,
Mă poartă-n brațe către tine.
Mă nasc zâmbind, să mor de dor,
Sunt doar o stea pe bolta lumii;
Un val spre maluri călător
Să-și dea ofranda - albul spumii.
Ca un copac ramuri întind,
Să sprijin visul ce ia ființă,
Mă nasc plângând și mor iubind,
Călătorind spre neființă...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Ce frumos ning...
Ce frumos ning gândurile noastre
neîmpărtășite!
Și le ascunsesem atât de bine
în câte o bucată de cer
pe care uitasem să scriu
adresele destinatarilor.
Sau poate nu le mai știam...
Trebuie să fi fost mult frig acolo,
sus, în cer, de-au început să ningă...
Se aștern de-a lungul drumurilor
și așteaptă.
Iar oamenii le strivesc sub bocanci
Indiferenți ca de obicei
la lucrurile care nu le aparțin.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre început, poezii despre indiferență sau poezii despre frumusețe
Noi doi mereu iubire
În care vis mi te-ai ascus iubire
Aș vrea să vin să îți șoptesc,
Că îmi este tare dor de tine
Și în fiecare clipă te iubesc.
De-ai știi că te am în suflet
Esență vie a sufletui meu,
Și prind viață când sunt cu tine
Mă duci prin galaxie, mereu.
În care timp, ușor te voi atinge
Să-mi alin focul ce mă mistuie încet,
O boală ești, te port în sânge
Și în fiecare clipă te aștept.
Să vii să îmi acorzi un ultim dans
O ultima privire, plină de iubire,
Un tatuaj în suflet mi-ai rămas
Aștept doar clipă să fiu doar cu tine.
poezie de Georgescu Elena (9 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre medicină sau poezii despre foc
Iubire de poveste
Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în brațe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, și iute trece
Secundele se duc pe nesimțite în zbor.
Să mă așez iubire, încet la pieptul tău
Să aud cântecul inimii, cum mă strigă
Iubirea să îți ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.
Rămâi cu mine, hai să fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Și toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.
De șoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din povești, în nopțile de iarnă,
Să îți simt parfumul și al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.
Autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Cartea de poveste
Vocea ei searbădă este
Și respiră rar, încet,
Mama-i carte de poveste
De-amintiri și de regret.
Pașii și-i mișcă din greu,
O susțin de subțioară,
Gândul ei la Dumnezeu
Are aripi, în vis zboară.
Anii grei și-i prinde-n frunze
Ce se sprijină de vânt,
Sunt pictați pe buburuze
Cu aripile-n pământ.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți sau poezii despre voce
Un colț de Rai
Aș vrea să te ating
Așa cum îmi apari
Cu puf de nor să ning
Dar mă trezesc tresari
De iubire îți vorbesc
Îmi ești Dumnezeire
În vis te întâlnesc
Tu rezistentă în zidire
Un colț de rai pufos
Apari în vidul nopții
Un vid tocit și ros
De ofurile vieții sorții
Un suflu blând și alb
Ce mâna-mi întinde
Aureola picură colb
Iubirea ne cuprinde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre alb
Cum voi mai putea să mă recunosc?
Uneori mi-e frică să dorm.
Visele mi-ar putea zbura către pietre
din dorința de a le sculpta mâini.
Aș aștepta poate, golită de mine,
un răspuns
privind cum devin treptat una cu ele,
cum mi se face dor să ning
prin cerul de lumi
strivind aerul care ne desparte
de orizont.
Și dacă mă voi trezi
la mijlocul drumului,
cum voi mai putea oare
să mă recunosc?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre mâini, poezii despre frică, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi frați scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiș intră Luna, braț la braț cu Sulful și Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roșu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix și volatil în aceeași cochilie! Trup și suflet, materie și spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-ați ascuns, voi, trepăduși ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberație. Șapte vulturi abia țin piept leului dezlănțuit... Ajunge! Lăsați focul să se întoarcă la cer, vipere de gheață! E ceasul la care nevăzutul prinde contur și poemul trece în cristal. Aur esențial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece și subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăși. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre moarte, umor despre foc, umor despre șerpi, umor despre zăpadă, umor despre zbor, umor despre vânt, umor despre vulturi, umor despre trup și suflet sau umor despre timp