Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Acum am să vă citesc Poemul despre moarte:

Eu așa îmi imaginez moartea:
ușa camerei mele se închide cu cheia
pe dinăuntru,
perdelele și draperiile vișinii se trag singure
se târăsc hotărât pe sârmă și pe urmă, zvâc!
deodată se lipesc etanș peste fereastră sufocând caleidoscopul orbitor de afară,
orice zgomot se scurge încet din vinele camerei
liniștea se umflă scârțâind în surdină ca o floare mare de vată
Atunci
se apropie de mine Tuti, păpușa mea pierdută de plastic,
cea cu picioarele rupte,

uriașă și zâmbitoare,
cu cavitatea toracică desfăcută și cu butoanele scânteind de emoție,
mă ia de mână și eu sunt mică pe lângă ea,
mică de tot,
dar ea mă întreabă cu blândețe pe care raft al bibliotecii vreau să urc,
vocea ei sună distorsionat, tărăgănat și adormitor
becul de 100 de wati explodează ca un dop de șampanie
noaptea eternă își desface cosițele și fiecare șuviță își alege drept ursit un obiect din cameră
îl învârte ca pe un mosor, se înșurubează pe el ca un boa întunecos de pâslă
toate sunt acum conectate între ele, sunt prinse în rețeaua nimicului
colecția de lumânări se aprinde simultan,
și flăcărui licăresc cuminte în fiecare colț al camerei, ca într-un pom de Crăciun,
Cele 12 cutiuțe muzicale încep deodată să-și depene melodia ca o mică fanfară locală
Unchiașu' Ben înghite monezile cele mai strălucitoare,
și porțelanurile tresaltă de bucurie clinc clinc
Câteva dintre cărți, mai ales cele de pe raftul meu preferat, încep să mă aplaude din pagini
va fi patetic și eu le voi spune să nu mă aplaude că nu suntem la teatru,
atunci ele își aruncă paginile prin toată camera
și paginile se amestecă
nu se mai știe cine ce a scris
toți suntem egali
și e așa o bucurie generală,
dar firește, una discretă, cum cere solemnitatea momentului.
Totul e exact ca într-o imagine imortalizată odată
în ciorapul Bunicii. Exact așa.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Timpul își scutură secundele pe la ușa sufletului meu... Și nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Și iată cum pereții camerei mele îmi dau deodată strania senzație de sufocare, dar și de siguranță în același timp, de rece, dar și de odihnă, de lumină, dar și de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toți, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici și îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un poem naiv care trecea și el pe-acolo

Eu sunt un copac care nu știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă știe exact ce are de făcut
se proptește bine în rădăcini și: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduiește-te și tu puțin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toți ceilalți copaci înfloriți și mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduiești prea mult", zice careva
Și atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Și nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...

Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare și ți-am întins-o fără -mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima și încă nu știa cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost ușor înfloresc
Plănuiam fac un buchet imens pe care să ți-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu știu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toți oamenii care semănau cu tine
și cântau din toate puterile
O haită de flori roșii și fierbinți.
Se țineau de mână și dansau în jurul meu în pielea goală,
cu nerușinarea unor fete mari înnebunite de atâta așteptare.

Ai trecut din nou pe lângă mine și nu m-ai cunoscut
Și atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
aștepți fac floarea perfectă
ȘTIAM numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai să mai încerc
încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se nășteau una după alta
ciudate și roșii
În toate zilele în care te vedeam
Și mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare și în toate nopțile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"

E drept, sunt un copac care nu prea știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Și nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar durează nedrept de puțin
absurd de puțin
și nu știu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ține de cald toată iarna...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O țigară

Este mai complicat decât pare a fi.
Ai un pachet în față.
Multe posibilități.
Nu este chiar întreg.
Lipsesc doar câteva bucăți.
Este în regulă.
Toți avem un trecut.
Am făcut alegeri care ne definesc.
Alegeri care spun cine suntem,
de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Eu te accept așa.
Acum, te rog, alege una.
Știu avem trăsături comune,
ne învârtim și ne așezăm în același spațiu.
Ai putea spune că suntem toate la fel.
Dar nu.
Pentru o secundă una dintre noi este diferită.
Este specială.
Acela este momentul în care faci o alegere.
Și m-ai ales pe mine.
Mă scoți din rând.
Mă studiezi.
Mă tragi ușor.
Mă prinzi cu ambele mâini,
rotești între degete,
îmi prinzi umerii și genunchii cu mâinile și
rotești coleric trăgându-mi pe nări parfumul
puternic.
Îmi prinzi gâtul cu buzele într-o muscătură fermă
și totuși blândă, caldă, tandră.
Îți fac rău și totuși dorești atât de tare.
Îți fac rău.
Atunci de ce zâmbești?
Mă vrei?
Te vreau.
Vreau să mă consumi cu totul,
-ți intru prin plămâni,
prin inimă,
prin creier,
prin corp,
te inund cu totul și
să mă pierd milimetru cu milimetru prin tine.
Hai aprinde-mă.
Și atunci îl aud.
Zgomotul.
Acel zgomot urmat de o usturime care nu distruge,
ci vindecă.
Îl simt cum îmi arde picioarele
dar nu mă tem.
Nu tem pentru ți-am ajuns pe buze,
ți-am pus stăpânire pe gură și
acum mă pot juca în sfârșit cu limba ta.
Ai tras adânc.
Te simți puțin amețit,
îmbătat de aromă.
Te simt vulnerabil și
prind putere cu fiecare mușchi pe care ți-l relaxez.
Amețeală,
eu mă îmbăt cu tine,
tu te îmbeți cu mine,
ne consumăm reciproc și
ne satisfacem dorințele.
Mai trage, te rog!
Mai frânge-mă între degetele tale!
Mi s-a încins spatele și arsura avansează spre gât,
nu mă poți lăsa acum!
Sunt la fel de dependenta de tine așa cum tu ești de mine.
Mai soarbe, mai trage, mai gustă-mă o dată.
Se apropie sfârșitul.
Știu asta, îl simt, e aproape.
Prinde-mă mai strâns și soarbe-mă cu totul.
Contopește-mă cu ființa ta.
Și atunci când arunci ce a mai rămas din mine în scrumieră
să nu o privești cu amărăciune.
N-am plecat.
Eu sunt prin tine,
alergându-ți prin celule,
prin țesuturi,
prin sânge,
prin minte,
prin trup.
Nu te voi părăsi curând.
Aprinde alta.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra celor nevăzuți

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!

Poate umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?

Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteFrații Grimm

Lupul apăsă pe clanță, deschise ușa, se repezi glonț spre patul bunicii și, fără scoată o vorbă, o înghiți. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, își puse pe cap scufița, se culcă în pat și trase perdelele. În vremea asta, Scufița Roșie culesese atâtea flori, abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo până colo, deodată își aminti de bunica și porni degrabă spre căscioara din pădure. Și nu mică îi fu mirarea când văzu ușa data de perete. De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniștea; totul i se părea atât de ciudat, încât își spuse: "Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e așa de frică? Că doar altădată simțeam atât de bine la bunicuța!"

în Scufița Roșie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scufița Roșie" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -7.00- 4.99 lei.
Mircea Cărtărescu

Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie
se confesă mușamalei și borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta își mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine și moara dâmbovița
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice și sunt pline de becuri
te risipești punându-ți auriul pe acoperișuri
și paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndrăgit.
vino, și ai scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai!
steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
așa că într-un târziu chiuveta începu să-și pună întrebări cu privire
la sensul existenței și la obiectivitatea ei
și într-un foarte tărziu îi făcu o propunere mușamalei.

... cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis.

poezie de
Adăugat de ClaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Soarele nostru, văzut de pe alți sori, e și el o stea variabilă, care din 11 în 11 ani își micșorează strălucirea, adică atunci când are mai multe pete. S'ar putea în acest caz, ca Mira Ceti din constelația Balena aibă mult mai multe pete și astfel, la maximul petelor, aibă cea mai mică strălucire. După cum petele Soarelui nostru se răresc din ce în ce, până când ajunge o vreme, când luni de zile nu mai vezi o singură pată solară, cum s'a întâmplat în 1913, tot așa petele soarelui Mira Ceti dispar una după alta, până când discul său poate dea o mai mare strălucire. Stelele albe sunt cele tinere, cele gălbui cele mature, cele roșii aproape de stingere. Mira Ceti, când începe descrească, se roșește din ce în ce. Aceasta ne-ar face credem ar fi adevărată ipoteza cu petele.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată ce cunoști pătratul lui Pegas, găsești ușor constelația Andromeda, mai cu seamă am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la șir urmează δ, β și γ din Andromeda; α, β și γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare și una mică, cea mare fiind galbenă și cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte și ea în două stele, astfel γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stelele cele mai strălucitoare din Pleiade au nume ca: Alcyona, Electra, Maia etc. Alcyona este cea mai strălucitoare dintre ele. Astronomii au găsit că în Pleiade sunt două feluri de stele; cele cari sunt în adevăr legate între ele și cari au aceeași mișcare în spațiu și cele cari se află întâmplător în acea parte a cerului. Stelele principale, cele cari formează adevăratele Pleiade, sunt sori enormi, sori tineri, învăluiți și legați între ei prin întinse fâșii de nouri luminoși.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gogol

Patimile omului sunt nenumărate ca nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta și toate, atât cele josnice, cât și cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu -l stăpânească. Fericit e acela care își alege patima cea mai frumoasă dintre toate.

în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Audrey Hepburn

Cea mai mare victorie a mea a fost aceea de a fi în stare trăiesc cu mine însămi, să îmi accept defectele. Sunt foarte departe de a fi un om adevărat, așa cum mi-aș dori fiu. Dar tot eu îmi dau seama , în cele din urmă, nu sunt chiar de lepădat.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hafiz

Imaginația nu există

În seara asta trebuie vii mai aproape de mine, călătorule,
Pentru că vreau să te sărbătoresc.

Frumusețea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig –
Pentru că nu pot îndura singur toată această bucurie.

Voi da naștere unor sori.
Voi ține pădurile cu coroanele în jos,
Scuturând din copaci și tufișuri, cu blândețe, în poala mea
Animale cu blană moale.

Ceea ce tu concepi drept imaginație,
Pentru mine nu există.

Orice poți face tu într-un vis
Sau în pânzele minții

Mâinile mele pot extrage – viu – din buzunarul hainei.

Dar, hai, să nu mai vorbim despre lumea mea divină;

Pentru ceea ce vreau cel mai mult știu
În această seara este:

Totul
Despre tine.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Subject Tonight Is Love: 60 Wild and Sweet Poems of Hafiz Paperback" de Hafiz este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Simetrie aproximativă

gândesc ciudat
în fiecare zi gândesc la toamnă ca și cum nu m-aș gândi
nesfârșitele desprinderi închise-n propriul cap nu cer fie înțelese prin ricoșeu
mi-e foarte greu plec de acasă
aici îmi pun
așa ca pe o cenușă caldă pe lista de priorități
numai pe ea s-o am în minte
inima
ea mă spune pe mine iar acest
proiect
trebuie dus la bun sfârșit
povestea e bine faci cu inima ceea ce faci
nu durează mult dar atunci se aud bătăi în coșul pieptului
sunete de frecvență înaltă și sentimentul de sens se instalează în toate cele patru camere
altfel totul ar suna a gol într-o mare de întuneric
în care s-ar pierde și copacii pădurilor de esențe tari
au fost mai multe toamne
venite din ochii zărilor cu același foșnet de frunze uscate
dar ca aceasta ce mă face pășesc mai gingaș
n-a fost niciuna așezată la picioarele mele
au venit
unele cum au venit s-au ascuns într-un ulcior
niciodată nu voi ști dintre ele care să fi fost cea adevărată
pierdută
în marea verde a pupilelor toamna are șapte ani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul era vesel peste măsură văzând că din atâți feciori de împărați și domni al său se deosebea prin istețimea, boiul și înțelepciunea lui. Toate fetele de împărat ar fi voit joace lângă el în horă. Când, deodată, vine la nuntă o fată îmbrăcată în niște haine cum nici una din fetele de împărat nu avea. Cosițele ei împletite cu meșteșug și date pe spate îi atingeau pulpele și ea era așa de bine făcută, încât ochii tuturor rămase la dânsa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse lângă feciorul de împărat și numai lângă dânsul juca până către seară. Vorbiră, râseră, își povestiră fel de fel de lucruri, dară cam pe sub mână, fiindcă-i era rușine feciorului de împărat râză și să vorbească așa înaintea tătâne-său și apoi toți fiii de împărați își dau coate, căci băgaseră de seamă necunoscuta tot lângă el juca. Feciorul de împărat nu mai era al său. Se mira însuși de schimbarea ce simțea într-însul, dară nu cuteza spuie nimănui. El își pusese în gând ca, la hora din urmă ce va juca, întrebe pe această necunoscută cine era, de unde venea, de este fată ori măritată, și se gândea că de n-ar avea bărbat să o ceară de nevastă. Când, pieri ca o nălucă.

în Zâna munților
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 30.99 lei.
Petre Ispirescu

Prâslea dus în gradină a fost. Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și tolba cu săgețile. Își alese un loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul la spate ca, daca îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și daca ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi. Astfel pândi până când, într-una din nopți, cam după miezul nopții, simți -l atinge încetișor boarea ziorilor care îl îmbăta cu mirosul său cel plăcut, o piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui; dară loviturile ce suferi vrând moțăiască îl deșteptară, și rămase priveghind până când, pe la revărsat de ziori, un ușor fâșâit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fâșâitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom și se apucă de ramurile lui; atunci el dete o săgeată, dete două și, când dete cu a treia, un geamăt ieși de lângă pom și apoi o tăcere de moarte se făcu; iară el, cum se lumină puțin, culese câteva mere din pom, le puse pe o tipsie de aur și le duse la tatăl său. Niciodată n-a simțit împăratul mai mare bucurie decât când a văzut la masa sa merele de aur din care nu gustase niciodată.

în Prâslea cel voinic și merele de aur
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
La Bruyere

Când, vorbind despre cărți, mai spune că din ele înveți mai mult decât din călătorii și când îmide înțeles are o bibliotecă, îmi exprim dorința de a o vedea. Mă duc la omul acesta. Mă primește într-o casă în care, de la scară, mi se face rău din pricina damfului de marochiu negru în care îi sunt îmbrăcate toate cărțile. Zadarnic îmi țipă în urechi, ca să mă readucă în fire, că sunt aurite pe cotor, împodobite cu reliefuri de aur și reprezintă ediții de lux; zadarnic mi le înșiră, una după alta pe cele mai bune, zadarnic îmi spune că sala e ticsită de ele, cu excepția câtorva locuri, pictate în așa fel încât pară cărți adevărate, rânduite pe niște policioare, care amăgesc privirile; zadarnic îmi mai spune că dânsul nu citește niciodată și că nu pune piciorul în încăperea aceasta, dar că va intra în ea numai de hatârul meu; îi mulțumesc pentru bunăvoință și nici eu nu țin, cum nu ține nici dânsul, -i vizitez tăbăcăria pe care o numește el bibliotecă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O zi oarecare

e ziua în care plouă
în pământ, mâini invizibile închid ferestrele prin
interior
mușuroiul furnicilor devine buncăr pentru toți
evadații din ei înșiși
dincolo de marginea ploii, se deschide concretul
și viața are alt sens – îmi îngân făcându-mi
curaj
dar pe apa căzută din cer nu se mai ivesc
corăbii cu Noe în ele
cu ferestrele-nchise ascult ecoul pașilor morții
pe ape corăbierii par deja înecați și îngropați
în propriile corăbii. apele se dezleagă de
țărmuri, de pietre, de ele însele
dezleg și eu
adulmec. nici pământul nu mai miroase a
trupul meu; el și-a închis toate capacele-n cuie

evadez

într-o țară de piatră, fac mică, alunecând ca
pe tobogane și multiplicându-mă în baloanele
apei. devin transparentă. prin mine se pot
vedea foarte ușor toți oamenii care m-au
locuit, chiar și motanul care mi-a tors în brațe
tot timpul
sunt străveche- constat- sunt de la întemeierea
lumii și țin în brațe nouă vieți. nu sunt ale
mele, dar, din când în când, se mai deschid uși
care dau în tunelurile lor și prin care alunec
făcându-mă și mai mică
atunci capăt culoarea portocalei. simt cum
crește lumina și mă aruncă din nou în mine, în
sinele din afara celor nouă vieți pe care totuși
le port ca pe niște certificate de naștere surogat.
viața nu se măsoară în zile, din moment ce
actele sale de identitate sunt false.

poezie de din Lodebar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul băgă de seamă fie-sa cea mică din ce în ce slăbea și se posomora. Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gândindu-se că poate i-au călcat porunca. Și de unde să nu fie așa?! Ca să se încredințeze, își chemă fetele, le întrebă, poruncindu-le să-i spuie drept. Ele mărturisiră. Se feriră însă d-a spune care din ele fusese îndemnătoarea. Cum auzi împăratul una ca aceasta se tânguia în sine cu amar, și cât p-aci era -l biruie mâhnirea. Își ținu însă firea și căuta a-și mângâia fata care vedea că se pierde. Ce s-a făcut, s-a făcut; văzu el că o mie de vorbe un ban nu face. Începuse a se cam uita întâmplarea aceasta, când, într-o zi, se înfățișe la împăratul fiul unui împărat de la răsărit și-i ceru de soție pe fata cea mai mare. Împăratul i-o dete cu mulțumire. Făcură nuntă înfricoșată și peste trei zile o petrecu cu cinste mare până la otar. Peste puțin, așa făcu și cu fata cea mijlocie, pe care o ceruse un fiu de împărat de la apus.

în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Pe patul de moarte

Un om pe patul de moarte lasă instrucțiuni
privind împărțirea averii sale celor trei fii.
El își devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuți și puternici.
El i-a spus judecătorului din oraș: " Încredințez toată moștenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEȘ."

Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneș,
astfel ca eu să înțeleg exact CUM sunteți voi leneși".

Gnosticii sunt experți in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deși ei
nici măcar nu-și ară ogorul!

Hai! Povestiți în ce fel sunteți leneși.

Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
O minimă tăietură subțire într-o draperie
poate revela explozia a sute de sori.
Chiar și atunci când ceea ce se spune sună trivial sau greșit,
ascultătorul aude mai mult de atât, aude sursa. O adiere de vânt vine
de dincolo de grădină; o alta de dincolo de movila de cenușă.
Gândește-te doar, cât de deosebite sunt vocile leului
și ale vulpii – și ce informații îți dau ele!

Ajunge ca cineva salte capacul oalei de pe plită
și tu știi ce va fi la cină; deși există oameni
care își dau sama după miros: o carne dulce
scoasă dintr-o supă acrișoară, gătită cu oțet.

Un om ciocănește oala din lut înainte de a o cumpăra,
Ca afle dacă nu cumva este ciobită.

Fratele mare îi spune judecătorului:"Eu pot cunoaște un om după voce,
iar dacă nu vorbește,
aștept trei zile și după aceea îl cunosc intuitiv."

Al doilea frate: "Îl cunosc de îndată ce începe vorbească,
iar dacă nu vorbește, încep eu conversația."

"Dar dacă el cunoaște artificiul?", a întrebat judecătorul.

"Asta îmi amintește de mama care îi spune copilului:
‘ Când mergi prin cimitir noaptea
și vezi o arătare, aleargă spre ea,
și arătarea va dispărea. ‘

‘ Dar dacă ', răspunde copilul, ' mama
arătării o povățuiește facă același lucru?
Arătările au și ele o mamă.‘"

Al doilea frate nu a putut da răspunsul.
Atunci judecătorul s-a adresat mezinului:
"În cazul în care un om nu poate fi convins scoată vre-o vorbă?

Cum îți dai seama de natura lui ascunsă?"

"Stau în fața lui în tăcere
și pregătesc o scară construită din răbdare,
iar dacă, în prezența lui, o comunicare de dincolo de bucurie
sau dincolo neliniște începe crească din pieptul meu,
atunci știu sufletul acelui om este profund și strălucitor,
ca steaua Canopus înălțându-se deasupra Yemen-ului.

Iar când încep să vorbesc, brațul puternic
al cuvintelor iluminează totul; îl cunosc pe el din ceea ce spun eu,
din felul în care vorbesc, pentru că între noi există o fereastră deschisă
care amestecă aerul nopții din ființele noastre. "

Mezinul era, bineînțeles,
leneșul. El a fost alesul.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Mircea Cărtărescu

A gândi - verbul Gemenilor. Și e adevărat, gândirea devine tot mai tiranică între compartimentele psihicului meu. Acum e o gândire fără substanță, sau care își e sieși substanță. Gândesc așa cum imaginam în adolescență: vedeam imagini, dar ele nu formau o lume. Poate , la fel ca atunci, dar în planul meditației, în câțiva ani am reușesc devin, dintr-un om care gândește, un gânditor. Dacă aș duce o anume viață, dacă nu aș trăi în paradox și ipocrizie, știu ar fi așa. Sunt între paliere, poate între poezie și mistică, magie, iluminare, plenitudine, distrugere. Sau între ficțiune și realitate (dar cea adevărată, nu cea din jur).

în Jurnal I (1990-1996) (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce în ferestrele unui avion se găsește o mică gaură? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!