Simetrie aproximativă
gândesc ciudat
în fiecare zi mă gândesc la toamnă ca și cum nu m-aș gândi
nesfârșitele desprinderi închise-n propriul cap nu cer să fie înțelese prin ricoșeu
mi-e foarte greu să plec de acasă
aici îmi pun
așa ca pe o cenușă caldă pe lista de priorități
numai pe ea s-o am în minte
inima
ea mă spune pe mine iar acest
proiect
trebuie dus la bun sfârșit
povestea e bine să faci cu inima ceea ce faci
nu durează mult dar atunci se aud bătăi în coșul pieptului
sunete de frecvență înaltă și sentimentul de sens se instalează în toate cele patru camere
altfel totul ar suna a gol într-o mare de întuneric
în care s-ar pierde și copacii pădurilor de esențe tari
au fost mai multe toamne
venite din ochii zărilor cu același foșnet de frunze uscate
dar ca aceasta ce mă face să pășesc mai gingaș
n-a fost niciuna așezată la picioarele mele
au venit
unele cum au venit s-au ascuns într-un ulcior
niciodată nu voi ști dintre ele care să fi fost cea adevărată
pierdută
în marea verde a pupilelor toamna are șapte ani
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre întuneric
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre priorități
- poezii despre picioare
Citate similare
Simetrie aproximativă
gândesc ciudat
în fiecare zi mă gândesc la toamnă ca și cum nu m-aș gândi
nesfârșitele desprinderi închise-n propriul cap nu cer să fie înțelese prin ricoșeu
mi-e foarte greu să plec de acasă
aici îmi pun
așa ca pe o cenușă caldă pe lista de priorități
numai pe ea s-o am în minte
inima
ea mă spune pe mine iar acest
proiect
trebuie dus la bun sfârșit
povestea e bine să faci cu inima ceea ce faci
nu durează mult dar atunci se aud bătăi în coșul pieptului
sunete de frecvență înaltă și sentimentul de sens se instalează în toate cele patru camere
altfel totul ar suna a gol într-o mare de întuneric
în care s-ar pierde și copacii pădurilor de esențe tari
au fost mai multe toamne
venite din ochii zărilor cu același foșnet de frunze uscate
dar ca aceasta ce mă face să pășesc mai gingaș
n-a fost niciuna așezată la picioarele mele
au venit unele cum au venit s-au ascuns într-un ulcior
niciodată nu voi ști dintre ele care să fi fost cea adevărată
pierdută în marea verde a pupilelor
toamna are șapte ani
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura ființă pentru care eu am fost totul; care în loc să spuie eu, spunea el -- "el" eram eu. Și ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconștient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colț adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioșie și uneori de un fel de durere -- nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre verde
- citate despre ochi verzi
- citate despre ochi
- citate despre inimă
- citate despre femei
- citate de Garabet Ibrăileanu despre femei
- citate despre durere
Cel mai frumos lucru de azi
Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,
nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,
nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,
cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,
ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre superlative, poezii despre semafor, poezii despre salvare, poezii despre prezent, poezii despre polițiști, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Când dimineața de toamnă e cețoasă
trag de comoditate și de mine
e greu s-o iau de la-nceput în fiecare dimineață
e sfârșit de toamnă și ceață groasă s-o tai în felii
privesc afară
uite îmi acord acest timp/ un exercițiu de concentrare
nimic mai mult/ pricep
nebuloasa
nu are nicio logică
și de-ar avea
ce-are de-a face cu logica mea/ n-are niciun rost
sună ca și cum nu aș ști nimic sau aș ști totul despre ea/
atunci de ce să n-o ating
uite prevăd și o privesc mai cu luare-aminte
nu ca să mai descopăr încă o dată că ar fi
mai cețoasă în această dimineață
luntrea mea/ așa ușoară cum e/
o străpunge și o treace
pentru
revărsarea nesfârșitei promisiuni de lumină și a clipei de
bucurie când simți că ești unde nu ai fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre logică, poezii despre dimineață, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină sau poezii despre bucurie
Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde știi ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe fața ta, amice! Da, eu și cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învățăm să dansăm și apoi ea mă învață trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele și bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaștem, prima care ți-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu și Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... așa că de ce mai purtăm discuția asta? Înțelegi ce vreau să spun? Ești același tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveți nevoie să fiți separați.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că și ea o să-și continue viața... sau poate că nu ți-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, așa faci mereu, vorbești și iar vorbești și nu te asculți. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este așa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu știi despre ce vorbești.
Pacey (râde și se întoarce și arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiță, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, și când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul așa cum o să fie.
Pacey: O să accepți totul așa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ți dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun și nu o să-ți ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea și o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieții mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea inițială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce și pleacă.)
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre timp, citate despre râs, citate despre dans, citate despre vorbire, citate despre trigonometrie, citate despre săptămâni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stela: Să înțelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând și indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi și ne va permite să facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuși de puțin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa; nu vreau să înțelegeți nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân același care am fost și până acum, indiferent că vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber să-și formeze orice părere dorește în privința mea, să tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înțeles, iar eu vă asigur că indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus și deja mă repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu același, nimic nu mă va determina să devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceți griji în acest sens, nu mi se va urca șefia la cap... Totuși, am să mă străduiesc să fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în fața voastră, deși îmi dau seama că nu vă pot promite nimic concret, căci nu pot ști dinainte ce ne așteaptă, însă voi încerca să vă fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei să ne faci pe plac, ce-ar fi să începi încă de pe acum și să ne lași să plecăm acasă; părinții ne așteaptă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre supărare, citate despre schimbare, citate despre promisiuni, citate despre libertate, citate despre gânduri, citate despre dorințe, citate despre devenire sau citate despre asigurări
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre secrete, poezii despre noapte sau poezii despre gelozie
Lucian: Ce altceva mai trebuie să îndur?
Stela: Va trebui să iei câte două pastile din astea la șase ore, să te odihnești...
Lucian: Asta chiar aveam de gând. Mi-e foarte somn.
Stela: Deci, să te odihnești. Și să mănânci cât mai bine, însă numai ceea ce-ți dau eu voie.
Lucian: Păi, cum ai vrea să mănânc bine, dacă-mi impui restricții?
Stela: Nu comenta! Vei fi nevoit să faci întocmai așa cum zic eu, știi foarte bine acest lucru, altfel ne supărăm rău de tot. Doar nu e prima oară când ai de-a face cu mine, ca să nu știi despre ce e vorba.
Lucian: Bine, doctore. Doar să-mi dai lista cu ce am voie și cu ce nu; de restul o să am eu grijă.
Stela: Lucian, oricât de greu ți-ar fi, trebuie să respecți întocmai indicațiile mele, altminteri vei avea probleme serioase.
Lucian: Promit că-ți voi da ascultare!
Stela: Sper. De altfel, te voi verifica periodic, chiar și prin intermediul roboților. Ei doi vor primi indicații precise referitoare la tratamentul tău.
Lucian: Nu s-ar putea să ai mai multă încredere în mine?
Stela: Nu. Nu mă pot baza doar pe încredere. Trebuie să fiu sigură că-mi vei urma întocmai toate instrucțiunile. Mâncarea nu trebuie să fie întotdeauna doar gustoasă, ci și hrănitoare și bogată în vitamine. Totul trebuie preparat numai din ingredientele pe care ți le voi prescrie eu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre încredere, citate despre vitamine, citate despre somn, citate despre roboți sau citate despre ore
O pereche de pantofi
De la o distanță de o mie de mile
Îți trimit o pereche de pantofi din bumbac
O scrisoare
Fără cuvinte
Conținând mai mult de patruzeci de ani de lucruri care trebuie spuse
Lucruri la care doar m-am gândit, dar pe care nu le-am spus niciodată
O propoziție după altă propoziție
Cusute mărunt în tălpile pantofilor
Am păstrat ascunse toate pe care le am de spus multă vreme
Unele dintre ele ascunse lângă fântână
Unele dintre ele ascunse sub perna mea
Unele dintre ele ascunse în pâlpâitul lămpii la miezul nopții
Unele dintre ele au fost uscate de vânt
Unele dintre ele au prins igrasie
Unora dintre ele le-au căzut dinții
Unora dintre ele le-au crescut licheni
Acum le adun pe toate
Și le cos strâns în tălpile pantofilor
Pantofii s-ar putea să-ți fie mici
I-am măsurat cu inima mea, cu copilăria noastră,
Cu visele din adâncul nopții
Dacă îți vin sau nu este o altă treabă
Te rog, să nu-i arunci niciodată
Ca și cum ar fi pantofii noștri uzați de-atâta purtat
Patruzeci de ani de gânduri
Patruzeci de ani de singurătate
Sunt cusuți în tălpile lor
Nota poetului:
Prietenul meu Zhang Tuowu și d-șoara Shen Lianzi, când erau foarte tineri s-au logodit și urmau să se căsătorească, dar din cauza războiului au fost separați, unul în China, iar celălalt în Taiwan, neputând să comunice pentru mai mult de patruzeci de ani. De curând, un prieten a reușit să livreze o pereche de pantofi din bumbac lui Zhang. Pantofii fuseseră făcuți și trimiși de d-șoara Shen. Tuowu i-a primit ca și cum ar fi primit o scrisoare fără cuvinte, plină de gânduri de acasă. A plâns cu inima zdrobită. Astăzi Zhang Tuowu și d-șoara Shen Lianzi sunt bătrâni, dar dragostea lor a rămas tânără și proaspătă peste ani.
poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre tinerețe, poezii despre prietenie, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre singurătate, poezii despre scrisori, poezii despre război sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Frumos și efemer
Mă faci să râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură...
Dar nu vreau să te sperii: doar surâd.
Nu ești albastru. El... a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit să te alung, dar iată
Că ai venit la mine, mi-a plăcut!
Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc la zborul tău, să mă opun.
Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stângaci, poezii despre sperieturi, poezii despre râs, poezii despre obrăznicie, poezii despre nebunie, poezii despre frumusețe sau poezii despre frică
Pentru mine...
*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
Mă linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre muzică, poezii despre frunze sau poezii despre fluturi
Se pare că a venit toamna
Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Și restanƫele de astă vară.
Se pare că a venit toamna.
Ne amăgește cu spectrul cromatic
Și noi suntem iarăși nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.
Se pare că a venit iarăși toamna,
Și poate ne-am obișnui cu ea,
Dacă și numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăși vara...
A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Și-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, așa cum e ea.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre copaci
Mihai: Salut, Luci. Ce mai faci? Cum te simți?
Lucian: Mihai... Nu știu ce ți-aș putea spune. N-am cuvinte... Știu că ești supărat, că sunt vinovat, că n-am nici o scuză, că am fost un idiot, un cretin fără pereche și nu mă aștept la înțelegere din partea ta, dar...
Mihai: Nu, Luci; încetează! Nu de asta am venit aici. M-ai auzit pe mine reproșându-ți ceva? Nu vreau să te acuz de nimic și nici nu trebuie să te scuzi față de mine. Am înțeles că n-ai avut intenții neserioase și-mi pare rău pentru ceea ce ți-am spus atunci. Regret... Altfel spus, nu aveam motive întemeiate să fiu supărat pe tine, nici n-aș avea de ce să te iert și sunt dispus să uit totul. Să lăsăm în urmă ce a fost. Nu vreau decât să te știu bine.
Lucian: Adevărat?!
Mihai: Sigur. Prieteni, nu?!
Lucian: Sigur, rămânem prieteni. Mă bucur că ai venit să mă vezi. Dar cum de te-ai răzgândit? Ultima oară când ne-am văzut, păreai foarte supărat. Spuneai că până atunci am fost mereu un exemplu demn de urmat pentru tine, un fel de idol pe care-l admirai, însă după ceea ce s-a întâmplat, ți-ai schimbat brusc părerea; mai spuneai să-mi fie rușine și crede-mă, chiar mi-era, normal, fără să-mi fi spus tu... Și mai ziceai că te-am dezamăgit și că-ți pare rău pentru mine. În plus, că dacă n-ai fi ținut cont de respectul pe care mi-l purtai, mi-ai fi tras cel puțin un pumn zdravăn, pe care sigur l-aș fi meritat.
Mihai: Știu ce-am spus atunci... N-ai uitat? Parcă ai fi înregistrat totul pe bandă.
Lucian: Nu puteam uita. M-a afectat foarte mult. Nu puteam suporta gândul că aș pierde prietenia ta. A fost îngrozitor. Doream să nu mă gândesc, dar nu reușeam. M-a durut mult mai tare decât pumnul acela zdravăn, pe care l-aș fi meritat.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iertare, citate despre vinovăție, citate despre rușine sau citate despre respect
La marginea unui vis
totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respirația am îmbrățișat un castan
promițătoare crengile i s-au deschis brațe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud
somnolentă o castană se răsfață
inconștient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis
ți-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-și tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în fața ferestrei
pentru umbra senzației
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre noroc, poezii despre degete, poezii despre cuvinte sau poezii despre crengi
Lia: Totuși, mă ierți, cu adevărat?
Lucian: Sigur! N-ai înțeles încă? Te-am iertat deci, deși ceea ce ai spus rămâne, nimic nu poate schimba acest lucru și sper să înțelegi că m-a durut foarte mult. Încă mă doare, dar nu contează. Nu vreau să mă mai gândesc. Ce-a fost, a fost, trebuie să uităm. Timpul merge înainte, nu se oprește-n loc, iar înapoi nu se întoarce. Trebuie să privim spre ce va fi de acum încolo.
Lia: Și ce va fi? Vei reveni acum printre noi?
Lucian: Așa, brusc?! Uff... Nu se poate. Mi-e greu, dar am să în-cerc. Cred că da, voi reveni în cele din urmă. De ajuns cu separările inutile! După șase luni, m-am săturat de singurătate!
Lia: Deci, chiar nu ești supărat, deloc?
Lucian: Nu! Și te rog să nu mai vorbim despre asta. Eu sunt dispus să uit totul. De fapt, am și uitat deja. Putem pretinde că nu s-a întâmplat nimic, niciodată. Te-aș ruga să gândești și tu la fel. Să ștergem totul cu buretele. S-o luăm de la început.
Lia: Am să încerc, dar nu-i așa ușor. Rămân cele șase luni, care nu pot fi șterse cu buretele; e jumătate din perioada care a fost stabilită pentru această misiune pe planeta Proxima... În orice caz, îți mulțumesc. Acum pot fi liniștită, dacă știu de la tine că m-ai iertat. Înseamnă foarte mult pentru mine. Dar ești sigur că...
Lucian: Da, sunt foarte sigur. Te rog încă o dată, nu vreau să vorbim despre asta! Dacă tot ai venit până aici, să vorbim despre altceva, orice altceva. Ar fi mult mai plăcut.
Lia: Bine. Doream doar să mă asigur...
Lucian: Poți fi foarte sigură! Te rog...
Lia: Da, bine. Am înțeles. Nu mai vorbim despre asta, pentru că nu-ți face plăcere. Nici mie.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre singurătate, citate despre plăcere sau citate despre planete
Je suis Napoléon
Mă gândesc la multe lucruri deodată:
La cum ai fost mică, la când ai fost fată...
Mă gândesc la mersul tău și la picioare,
Mă gândesc la gura ta amețitoare...
Mă gândesc la mintea-ți foarte ascuțită,
Mă gândesc la vocea ta mult îndrăgită,
Mă gândesc la sânii tăi și la breton...
Mă gândesc la multe: Sunt Napoleon!
poezie de Marius Robu (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sâni, poezii despre gură sau poezii despre Napoleon Bonaparte
Despărțirea de o vârstă
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subțire,
dar n-ai fost, n-ai fost așa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subțire,
dar n-am fost, n-am fost așa.
Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteți cu totul și cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
și îmi pare că visez.
Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, citate de Nichita Stănescu despre visare, poezii despre păsări, citate de Nichita Stănescu despre păsări sau citate de Nichita Stănescu despre copaci
In memoriam
Fiind plecat de ani de zile
De la casa părintească
Caut să-mi revin în fire
Și privesc printr-o ferestră.
Mă culc plans într-o odaie
Cu mai toate răvășite;
Gândesc ce o să mai fie
Și tristețea mă cuprinde.
Pe măsuța prăfuită
Le văd toate cum au fost,
Văd și lada îmbătrânită
Așezată în colț cu'n rost.
Unde ești tu tată acuma
Să te văd voios prin curte
Iar tu mama mea cea bună
Să mă mângăi, să-mi spui multe.
Tot gândind în patul rece
Neîncălzit de multe zile
Aud ceva care trece
Pe podea, încet și geme.
E micuțul greieraș
Cric, cric, cric mereu el spune
Venit din al său sălaș
Rămas singurel pe lume.
Că stăpâni-s duși departe
În cimitir lângă bunici
Neavând o altă cale
Să se întoarcă-n casă aici.
Și... gândesc, gândesc întruna
Ce sunt ei și ce sunt eu.
Ei țărână...
Și un nume care-i al meu.
Supărat în miez de noapte
Și cu somnul dispărut
Aud gâzele în șoapte
Și tot cuget la trecut.
Unde ești tată acuma?
Să-ți sapi pomii din grădină,
Unde ești tu mamă bună
Să-mi spui vorba de pe urmă.
Voi m-ați trimis departe
Lăsând plugul și plăvanii
M-ați trimis să-nvăț carte
Să-mi făuresc destinul, anii.
Dacă am fost un copil rău
Să mă ierți o tată al meu
Și tu scumpă mamă a mea
C-așa-i viața și lumea.
Unul naște, altul moare
Într-un colț din univers
Și atunci când el dispare
N-are cale de întors.
Cugetând târziu în noapte
La ce a fost și ce mai este
Resemnat le accept pe toate
Că ce a fost, nu-i doar poveste!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre supărare sau poezii despre somn
Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre valoare, poezii despre existență, poezii despre versuri, poezii despre realitate, poezii despre naștere sau poezii despre lectură
O ghicitoare-a trasat aici o ciudată urmă de melc
O ghicitoare-a trasat aici o ciudată urmă de melc. Acum, la culcare!
O voi reciti și-înțelege mâine dimineață, când va bate soarele-n ferești,
Dar până-atunci, îmi voi atinge iubita într-un fel
Care nu a mai fost niciodată dăruit unei altei ființe-omenești.
Te-am mângâiat... Ai fost atinsă de arama buzelor mele
Așa cum un auditoriu este atins de fiorul melodiei cântate,
Iar săruturile au fost fluturii acelei veri întârziate
Furtuna a venit mai târziu.
Și-am băut, am băut apoi chemând pasărea uitării. Din gâtlejul
Stelelor curg sunete cristaline pe lanuri și pe frunzele de plop,
În vreme ce privighetori înfiorate își ridică ochii
Spre cer, sorbind noaptea strop cu strop.
poezie de Boris Pasternak, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre privighetori