Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mircea Cărtărescu

Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie
se confesă mușamalei și borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta își mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine și moara dâmbovița
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice și sunt pline de becuri
te risipești punându-ți auriul pe acoperișuri
și paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndrăgit.
vino, și ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai!
steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
așa că într-un târziu chiuveta începu să-și pună întrebări cu privire
la sensul existenței și la obiectivitatea ei
și într-un foarte tărziu îi făcu o propunere mușamalei.

... cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis.

poezie de
Adăugat de ClaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Citate similare

Odată ce cunoști pătratul lui Pegas, găsești ușor constelația Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la șir urmează δ, β și γ din Andromeda; α, β și γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare și una mică, cea mare fiind galbenă și cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte și ea în două stele, astfel γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O ultimă întrebare

Tu, care-mi vorbești doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?

Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleștar,
dar un om s-a încovoiat și a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.

Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?

poezie clasică de din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 8 februarie 2018.
Distribuie
Eugen Ilișiu

Neliniști mici și demodate

În bucătăria mea,
Mică și demodată,
Zburdă neliniștile mele,
Mici și demodate...

Capacul albastru,
Cu smalțul sărit,
De când l-a scăpat mama,
Pe gresia din bucătărie,
Țopăie enervant,
Pe oala în care fierbe,
Ciorba noastră
Cea de toate zilele...

La fiecare mișcare,
A capacului albastru,
Se degajă în bucătărie,
Un norișor condimentat,
De abur consistent,
Aproape comestibil,
Care mă neliniștește profund:
Oare nu se va coji zugrăveala?

Ca mă liniștesc
Arunc priviri, la întâmplare,
Și văd firimiturile de pâine,
Din chiuvetă...
Le-a pus tata, cu grijă,
Căci el zice pâinea e "sfântă",
Și e păcat fie aruncate,
La gunoi, firimiturile...

Neliniștea mea crește,
La cote alarmante;
Și mă întreb disperat:
Oare nu se va înfunda chiuveta?

Bătrânii ăștia,
Distrug totul!
Mai bine nu ar exista,
Căci dacă ei nu ar fi,
Nu ar fi nici neliniștile mele,
Mici și demodate,
Din simplul motiv,
Că nici eu nu ași fi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua α din Dragonul formează un triunghi isoscel cu β și γ din Ursa Mică. Această stea era stea polară, pe vremea când s-au clădit piramidele Egiptului (acum 47000 de ani).

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În jos de Deneb, între ν și τ, se află o stea curioasă, din două puncte de vedere. E steaua 61. I se zice "61 Flamsteed", adică e a 61-a stea din catalogul întocmit de astronomul Flamsteed, care a dat fiecărei stele din acea constelație câte un număr de ordine. Steaua aceasta e dublă și o lunetă cât de mică ți-arată pe cele două steluțe ce o formează. Cu ochii liberi vezi pe 61 din Lebăda ca o steluță de mărimea 5, adică destul de mică. Deși puțin strălucitoare, steaua aceasta e una dintre cele mai apropiate de noi. De la ea ne vine lumina în 8 ani.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Stea îndepărtată

În Carul Mare e o stea
Pe care noaptea o privesc,
Acolo-mi este dragostea
Pe care atâta mi-o doresc.

Ca orice stea din depărtare
Ea rămâne mereu rece,
Am obosit în căutare
De la mine vrea plece.

De ce steluța mea iubită
Te-ascunzi în nori de fum?
Mi-e inima atât de obosită
Căci nu avem același drum.

Fără tine mi-este greu
Nu știu cât o să rezist?
Te port în suflet mereu
Care este tot mai trist.

Nu am iubit nicicând tăcerea
Voiam fiu tot optimist,
Dar m-a cotropit durerea
Fără tine parcă nu exist.

poezie de (august 1964)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minune fără nume

În noaptea de tafta-nvechită,
când sufletul aleargă
și moare printre lacrimi
de sfântă iertăciune,
am întâlnit prin ghețuri o foarte mică stea,
o stea a fericirii:
"minune fără nume".

În noaptea dintre veacuri,
când stelele apun
și când oglinda vieții
mă oglindește-n ea,
te-am întâlnit mică minune
și vreau ca îți spun,
ești o nestemată
din lanțul fără za.

În noapte dintre stele,
când universul e lumină
iar sufletul meu curge
călcând întreaga lume,
tu mi-ai uitat o clipă din clipa
ce-o să vină,
și-mi dărui universul...
"minune fără nume".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Testament (CIV)

Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfășate
În scutece, sufocate
Așteptând cuminți vinars.

Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ștergar împăturită
Integrează-n absolut...

Un scaun masiv, din lut
Ține om din lut în brațe
Și două pahare, soațe
Cu vinars s-au tot umplut...

O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.

Doi copii din tânăr lut
Se joacă cu o pisică
Plictisită, neagră, mică
Tristă, ca un ghem pierdut...

Noaptea neagră din lut rece
Se așterne grea pe lume
O stea mică, fără nume,
Anonimă, se petrece...

poezie de (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regret...

Azi am vorbit cu Dumnezeu,
Cum am putut, în felul meu,
L-am întrebat de viața mea,
De ce acum, de ce așa!

De ce mi-a dat acest destin
Cu lacrimi grele de pelin
De ce mi-a dat o cruce grea
Cu numele strivit pe ea.

Și nu mi-a spus când am venit
o să am de suferit,
Că viața mea e-o poezie
Precum a Pandorei cutie.

Un vers ce nu se mai termină
În drumul său către lumină,
Un vers hoinar într-o poveste
Care mereu călătorește.

El mi-a răspuns în felul Său,
L-am auzit în gândul meu,
Și Mi-a șoptit de viața mea,
Punând pe cer încă o stea.

Am înțeles atunci -n viață,
Nu-s toate bune de povață,
Dar trebuie le-încercăm,
Si-apoi din ele să-nvățăm.

Ne alergăm printre cuvinte,
Și nu vrem luăm aminte,
Că viața trebuie trăită,
Și nici o clipă irosită.

Căci vom ajunge printre stele,
Fără poți privi spre ele,
Și-adânc apoi vom regreta.
Căci n-am trăit când trebuia.

Deci ține-ti minte dragii mei,
Căci anii cât or fi de grei,
În univers se vor topi
Și alții nu vor mai veni.

Azi am vorbit cu Dumnezeu
Și Mi-a vorbit de viața mea
Mi-a arătat în felul Său
Că sus acolo am o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Amelia Florentina Glava

Întrebări

În noaptea cu mulți nori
S-o stea înaripată,
Când nu poți zbori
Ai iubit vreodată?

În noaptea de insomnie
Cu sufletul pe dos
Și iz de iasomie,
Ai iubit frumos?

În noaptea înnorată
Cu vânt și fulgi de nea,
Ai iubit vreodată
Ce nimeni nu iubea?

În noaptea încărcată
Cu amintiri ce vin
Într-o lume complicată,
Ai iubit un străin?

Și dacă într-o noapte
Fantome n-au ajuns
În sufletul ce bate,
N-ai iubit de ajuns.

Atunci, pricepe acu'
Că stelele mi-au spus
Când tu nu ai iubit
Eu am iubit, pe ascuns.

poezie de
Adăugat de AMeliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertate

Mă întrebam dacă oamenii liberi sunt accesibili
Dacă se opresc să stea cu tine de vorba și să te mângâie
Eu dacă aș fi liberă aș alege să nu fac
Mare parte din lucrurile pe care le fac acum
Eu dacă aș fi liberă nu aș trăi ca o sirenă într-un pahar cu apă
Libertatea de care mă bucur acum
Și cu care nu ezit uneori mă mândresc
Seamănă cu cea a unui pește într-un borcan închis ermetic
Și aruncat între talazuri
Prin sticla borcanului se văd mii de ochi roșii
Din care tâșnește frustarea unor idealuri marine ratate
Puterea ochilor roșii nu omoară peștii
Îi chinuie scoțându-le mental solzii
Unul câte unul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Nenumărata stea

Nenumărata mea
Stea căzătoare,
De unde te știu eu,
Pe tine, oare?

Căci eu nu privesc,
Bolta cea înaltă....
A, da! Te cunosc
Dintr-o mică baltă...

Am zărit, în apă,
Pentru o clipită,
Strălucirea-ți caldă,
Nemaipomenită...

Apoi, din zminteală,
Cred că am călcat
Neatent, iar balta
S-a întulburat...

În zadar prin preajmă,
Ochii îi rotesc,
Steaua căzătoare,
Nu o mai zăresc,

Și mă-ntreb, cu jale:
E posibil, oare,
se-nece-n baltă
Steaua căzătoare!?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi mers cu tine

Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Ți-aș fi șters cu mâna, sufletului rid...
Peste mine ploaia n-a-ncetat să-și mire
Stropii. Fără tine, sunt un apatrid;

Nu mi-e casă traiul, nu mi-aprinsă Luna,
Stelele și norii-mi sunt amestecați
Și-mi aduc aminte cum scriai întruna
Serile din urmă-n ani neadunați...

Aș fi mers cu tine până la-ntregire -
Îmi pusesem rochia verde de brocart
Ce mi-o povestisei - rând dintr-o psaltire,
De-unde numai ochii-ți pătrundeau, înalt;

Mă duceai pe steaua ca-n vecii sculptată,
Mâna Sa cu multe ne-o îmbogățea...
Dantelat râsesem, nu credeam poată
Rochia-mi verde astăzi, trupul meu, purta

Furii vin în noapte, pagini irumpă
În uitare, totuși, nu e niciun rost
Căci adorm cu gândul peste cea mai scumpă
Din povești trecute, unde noi am fost;

Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Semn mi-e tot ce-mi vine fără ca cer -
Din adânc de templu, fir cât mai subțire,
Inima-mi trimite nopții, mesager...

Să îl prind, poată glas din nou fie,
Mă trezesc pierdută, undeva... cândva...
Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire,
Aripa mea dreaptă, stânga eu,... a ta

Nu mai vreau ispita vieților trecute
Scrisu-a toate cele, sufletului rid
Azi nu mai mi-e casa nicio stea din Ceruri,
Fără tine... Vino, sunt un apatrid!

poezie de din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 ianuarie 2018.
Distribuie
Mircea Cărtărescu

Femeile minunate din viața mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat și care-au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experiență pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă și epuizantă a minții.

în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta

De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cupola și orașul de sub ea dispăruseră, nu mai puteau fi nici ele zărite, ascunse îndărătul piscurilor înalte ale munților. Liniștea și pustietatea dominau și aici, ca peste tot, dar acest lucru nu-i mai deranja deloc, fiind deja obișnuiți cu această mică ciudățenie a Proximei. Poate doar ordinea exemplară, care de asemenea exista peste tot pe suprafața acestei planete lipsea aici, pentru că stâncile munților nu puteau fi aranjate într-o anumită ordine, după pofta locuitorilor; ele erau așa cum fuseseră dintotdeauna, cu câteva mici excepții, printre care se număra lipsa vegetației și a viețuitoarelor (probabil că în trecut existaseră pe aici plante din belșug, cât și animale, însă acum ele lipseau cu desăvârșire).

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Dragostea este stăpână

Dragostea este cea care stăpânește toate lucrurile;
Sunt întru totul stăpânit de dragoste.
Din pasiunea mea pentru dragoste
M-am fărâmitat dulce zahărul.
Oh, vânt furios, sunt singurul pai din calea ta;
Cum aș putea știu unde voi fi suflat pe mai departe?
Oricine se laudă că a făcut un pact cu destinul
Se dă de gol ca prost și mincinos;
Cine dintre noi nu este decât un pai în furtună?
Cum poate cineva facă un pact cu un uragan?
Dumnezeu își lucrează pretutindeni vasta înviere;
Cum am putea pretindem acționăm din voia noastră?
În mâna dragostei sunt ca o pisică într-un sac;
Uneori dragostea mă înalță în aer,
Uneori dragostea mă aruncă în aer,
Dragostea mă tot învârte în jurul capului său;
Nu am pace, nici în lumea asta, nici în alta.
Iubitorii de Dumnezeu au căzut într-un râu învolburat;
Ei s-au predat din voia lor poruncilor dragostei.
Asemeni roții de moară se rotesc, noapte și zi, zi și noapte,
Se învârt și se tot învârt, mereu, strigând.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Ion Minulescu

Fapt divers

Azi-noapte...
Femeia careiubea -
O mică poemă-n proză din opera mea -
Mi-a-ncuiat odaia unde nopți de-a rândul
Amândoi dormisem
Și păcătuisem,
După cum ne bătea gândul,
Nervii
Și literatura,
Când cu ochii,
Când cu gura,
Când cu trupul nesătul
De orgia bizantină din Stambul
Și de tot ce ne-ntregea
În odaia-n care ea,
Profitind de faima mea,
iubea fără perdea
Cu același "va urma",
Îngrădit în ghilimele,
Ca stăm pe veci închiși în ele...

Dar azi-noapte gluma unui tipograf
Mica mea poemă-n proză
Mi-a făcut-o... praf!...
Și... pe "banca verde unde doarme ploaia",
Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,
Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oară
Vechiul guturai
Și surpriza nouă
C-aș putea dormi și-afară,
Chiar când plouă,
Fără regret nimic...
Nici fresca de mozaic
Ce-i împodobea odaia -
Balamuc de voluptate
Și păcate
Perimate, -
Nici gura femeii careiubea
Și mă deștepta
Cu aceleași buze roșii, de lalea,
Răsărite peste noapte, printre perne,
Din sofa!...

Vai de mine!...
Vai de ea!...
Vai de manuscrisul meu neterminat,
Fără "bun de imprimat"...
Vai de buzele ei roșii,
Sărutate-n vis doar de cocoșii
Iadului -
Suspect refren,
Din Marșul funebru de Chopin...
Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...
Lumânările de ceară din odaia ei se sting,
Iar pe "banca verde", unde dorm cu ploaia
Cântă cucuvaia!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din țara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelația Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaștem noi; s'ar putea însă întâmpla fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute și mii de ani lumină. Acum vă puteți face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găsește la 44 ani lumină.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jucărie

ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce în ferestrele unui avion se găsește o mică gaură? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!