Cerbul cu stea în frunte
A fost odată, într-o pădure,
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului
Moșul n-aștepta nimica
Și numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea
"Să fie un copil cuminte,
Un cățeluș sau un pisoi,
Că vreau s-aud și eu cum suflă
O altă viață lângă noi."
Așa ofta săraca babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân și prea calic."
Dar domnul se-ndură de babă
Și-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru și rănit.
Săgeata-i străpunsese gâtul -
Din rană sângele-i curgea
Și lacrimi mari picau din ochii
Frumoși, rotuzi ca o mărgea.
L-a sărutat pe frunte moșul,
Miloasă baba l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Și cerbul mi l-au vindecat.
Era frumos și blând săracul,
Zburda mereu din loc în loc,
Venise ca o vrajă nouă
De tinerețe și noroc.
Întinereau văzând cu ochii
Moșneagul și cu baba lui -
Și se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.
Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Și cu ogarii la vânat.
"Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îți dau pe el tot ce dorești"
"Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărătești"
"Te duc la curtea mea, moșnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Și-ți dau și cinste și averi"
"Nu-mi trebuie averi și cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc."
Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume, ce văzu?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: "Nu vreau, nu!
Nu vreau să vin la curtea voastră
(Deodată cerbul a vorbit)
Tu mă dorești ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit.
Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea curții tale
Eu m-aș simți încătușat.
La curtea ta, aș fi o fiară,
O jucărie pentru proști.
În viața lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoști."
Plecă, pe gânduri, voievodul
Și se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut și veșnic
De măreția ta pătruns.
Mai trebuie să ai un suflet,
Milos, și bun, și iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni,
Și de podoaba codrilor.
poezie de Vasile Militaru din Fabule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre câini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Moș Trifu
Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.
Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.
Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.
Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.
Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.
În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.
Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.
Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.
În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre drumeție
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre mâncare
- poezii despre gări
- poezii despre cruce
- poezii despre amintiri
- poezii despre ajutor
Cerbul fermecat
Un cerb frumos, cu coarne minunate
Pășea semeț prin codrul de aramă
Cu ochii vii, cu nările umflate,
Căci nu avea în suflet nicio teamă.
Și pe cărare a văzut o fată
Cu părul lung și fața zâmbitoare,
Ea l-a chemat, ușor emoționată,
L-a luat de gât, i-a dat o sărutare.
Iar el atunci s-a înfiorat pe dată
Și-au murmurat copacii de uimire,
Că-n loc de cerb un mândru prinț se-arată
Și s-au îndrăgostit dintr-o privire.
Poate mai sunt și azi fete modeste
Ce-așteaptă cerbul lor să se ivească,
Dar căutându-și prințul din poveste,
Pe omul bun să nu-l disprețuiască.
poezie de Octavian Cocoș (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre oameni buni sau poezii despre mândrie
Muge-adânc un cerb în codru (variantă)
Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc și nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.
Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.
Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
- cerb
- Cerbul e-n realitate
Un cuier... în libertate.
Cerbul
definiție epigramatică de D.C. Mazilu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre realitate sau epigrame despre libertate
Ce nu făcu bietul împărat ca să o scape? Dară toate erau în zadar. În cele de pe urmă veni o babă și-i zise: Luminate împărate! să trăești întru mulți ani! dacă vrei să se facă sănătoasă fiica împărăției tale, să cauți cerbul de aur care cântă ca toate păsările și să-l aduci în casă numai trei zile și vei vedea cum se va face sănătoasă. Împăratul puse să strige pristavul în toată împărăția; iară după trei zile feciorul bucătăresei lovi bușteanul de trei ori și se făcu un cerb de aur frumos, apoi băgă într'însul pe feciorul de împărat, și se puse dinaintea palatului. Împăratul văzând cerbul, se dete jos și întrebă pe feciorul bucătăresei, dacă-i este de vînzare!
Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre zile, citate despre sănătate, citate despre păsări, citate despre palate, citate despre muzică, citate despre lumină, citate despre frumusețe sau citate despre aur
Cerbul carpatin sau cerbul regal (Cervus elaphus)
Cerb cu coarnele de aur,
Al Carpaților tezaur,
Tu, în regnul animal,
Nu ai, cerbule, egal.
poezie de George Budoi din Animalele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire, Cerbul (1 ianuarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre tezaur, poezii despre aur, poezii despre animale sau poezii despre Carpați
Cerbul cu soare în frunte
Străbate arcașul în goană zăvoiul,
Gonind după cerb într-o aprigă luptă,
Mai iute ca el îl zorește copoiul
Și-l mănă la vale pe calea abruptă.
Făcuse pe seară prinsoare că-n munte,
El singur și câinele său cel temut,
Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte.
Apoi a plecat să se roage tăcut.
În zori, cu tovarăși spre câmpuri pornește,
Bat pinteni prin iarba ce roua ridică,
Cu cornuri și goarne prigoana-și vestește,
Spre cerbul ce-n codru se-ascunde de frică.
Pe șapte hotare se-așează hăitașii
Să mâne jivina spre falice steiuri,
Pornirea sa crudă le-ndrumă azi pașii
Căci vor să-l dea mort pentru crude temeiuri.
În fiece an au avut rânduiala
Să deie pe cea mai frumoasă copilă,
Zălog pentru cerb, să își vindece boala
Și-apoi s-o ucidă de-i fără prăsilă.
Iar anul acesta pe cea mai gingașă
Frumoasă din țară cerut-a ca preț,
Pe fata pe care arcașul acasă
O vruse mireasă-n palatu-i măreț.
Așa că pornește cu arcul și calul
Și câinele doar pe cărări nepătrunse,
Cu două săgeți a răpus animalul,
Salvând pe miresele-n peșteri ascunse.
Și-și vede și draga întinsă pe patul
Ca bestiei în seară jertfită să-i fie,
O saltă în brațe și-o duce-n palatul
Gătit pentru nuntă, onor, veselie.
Urmarea-i știută, orații și prunci
Și-i spusă de barzii cu tâmple cărunte.
Rămasă-i în lume prin veacuri de-atunci,
Legenda cu Cerbul cu soare în frunte.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre copilărie, poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre speologie sau poezii despre seară
Au fost cândva
Au fost cândva. Trăiau odată
Un bătrânel cu baba lui.
Erau sărmani, bătuți de soartă,
În mărginimea satului.
Rar trecea pe lângă casă
Cineva din vechiul sat,
Când vremea era frumoasă,
De arat, de semănat.
Doar atunci schimba o vorbă
Moșul către baba lui.
-Ia te uită, babo, probă!
Este vremea câmpului.
Ooof,
Oftează baba și vaită.
-Numai este vremea noastră.
Puneam mâncarea în traistă
Și plecam în câmp, pe coastă.
Altădată, nu amu
munceam noi și alții nu.
Dar amu, muncesc alții și noi nu.
Părul în cap ne-a albit,
Bătrânețea ne apasă,
Puterea ne-a părăsit,
Numai plecăm de acasă.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre schimbare, poezii despre muncă, poezii despre arat sau poezii despre alb
Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moșneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos și răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea și care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul și împărăteasa, și pe lângă dânșii l-au ținut până la sfârșitul vieții lui. Acum, aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Și numai cât a gândit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și crescătorii săi, baba și moșneagul, îmbrăcați iarăși în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre porci, citate despre sfârșit, citate despre nuntă, citate despre cadouri, citate despre viață, citate despre religie sau citate despre prezent
Moșul și baba adorau să se joace de v-ați ascunselea. Baba dimineața ascundea țuica, iar dacă până seara moșul nu o găsea, venea rândul babei să se ascundă.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre seară, citate despre jocuri sau citate despre dimineață
Totul sau nimic
Eu nu doresc în viața mea,
Nimic din ceea ce n-am fost:
Ci, fiecare drum aș vrea,
Să vină cu același rost!
Doresc să fiu din nou copil,
Să mângâi un bătrân uitat:
O, padre, știu c-ai fost util,
Tot ce-ai avut, lumii ai dat!
Aș vrea să fiu iar o codană,
Să bucur un copil sărac:
Să-l chem în vechiul meu cerdac,
Să-i dau hăinuța mea și hrană!
Nu vreau averi, glorii, plăceri,
Nu vreau "o parte", din ce pot:
Chiar dacă sunt mai mult ca ieri,
Nu vreau nimic, ce nu e Tot!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre sărăcie sau poezii despre plăcere
Verde
Înveșmântată toată în verde
iubirea mea s-a dus să încalece
un bidiviu de aur prin zorii de-argint.
Patru ogari stăteau să sară zâmbind
iutele cerb fugea înainte.
Mai iute să fie prin vise pătate
cerbul cel roșu și iute
cerbul cel roșu și-aparte.
Patru ciutani stacojii la apa cea albă
și cornul suna din nou nemilos
cu corn la oblânc iubirea mea se duce să fugărească
ecoul ce se stinge în norii de-argint.
Patru ogari stăteau să sară zâmbind
iar câmpia cea netedă alerga înainte.
Mai ușor decât somnul de-amiază să fie
cerbul cel tânăr și sprinten
cerbul cel iute.
Patru turme stăteau într-o vale-aurită
hămesita săgeată cântă-nainte.
Cu arc la oblânc iubirea mea s-a dus
călare în aval de munte
cu zorii de-argint.
Patru ogari stăteau să sară zâmbind
și vârfuri abrupte alergau înainte.
Mai palid ca moartea ce-i de neocolit
să fie cerbul cel suplu cu blană lucioasă
cerbul cu greabănul încordat și neted.
Patru mari cerbi la muntele verde
vânător norocos le cântă-nainte.
Înveșmântată toată în verde
iubirea mea s-a dus să călărească
un bidiviu de aur prin zorii de-argint.
Patru ogari stăteau să sară zâmbind
inima mea s-a rostogolit înainte.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre călărie, poezii despre încordare, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre somn sau poezii despre roșu
Petru
Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.
Pe mulți din lume i-a chemat,
Le-a zis să vină și să vadă
Cum viață nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea să creadă.
Și Simon L-a urmat pe El,
Crezând că El este Hristos.
Și-a fost schimbat de Dumnezeu
Și din păcat a fost el scos.
De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viața lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.
Vreau să-ți spun: și eu sunt Petru!
Și viața mea El a schimbat!
Nu mai sunt Simon! Da, sunt Petru,
Căci Simonul a decedat!
Nu mai sunt rău, ci bun eu sunt!
Nu sunt curvar! Ci sunt fidel!
Nu sunt bețiv! Veghez crezând!
Nu-s păcătos! Iertat de El!
Nu mă răzbun, vreau să fac bine.
Nu-s mânios, ci sunt om blând.
Și vreau să-ți spun astăzi și ție:
Simon să fii cât ai de gând?!
Nu ezita să fii schimbat.
Urmează-L astăzi pe Mesia!
Vino la El să fii salvat.
Primește astăzi veșnicia!
poezie de Adrian Blajinschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre smerenie, poezii despre salvare sau poezii despre religie
Moșul meu
Toamna-și ia din șevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoțelul meu cel mic a scris tot ce și-a dorit:
Schiuri și patine noi, un rucsac și geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.
Îmi doresc și eu ceva dar nu știu cum să vă spun...
Vreau un Moș Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia șade, ochelari mereu își pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu așa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.
Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moșul face foc în sobă și-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greșit în exprimare,
Moșul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i așa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre sărbători
Lecții de viață în sentințe scurte
sunt prea bătrân pentru a învăța șmecherii noi
dar prea tânăr pentru a uita șmecheriile vechi
sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de ceva
dar prea tânăr ca să nu-mi mai pese de nimic
sunt prea bătrân ca să fiu nesăbuit
dar prea tânăr ca să nu-mi asum riscuri
sunt prea bătrân ca să-mi mai fie teamă de viitor
dar prea tânăr ca să nu mă îngrijoreze ziua de azi
prea bătrân pentru a alerga după o minge
prea tânăr pentru a renunța definitiv la meci.
Am o vârstă chiar nepotrivită...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vârstă, poezii despre viitor, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Diana cu cerbul
ah și eu mai beau mai ratez
din când în când referendum
uri construite subtil
tiptil
mă strecor către casă
printr-o sită de muște (?!) puternice
uneori odioase. mai beau
frecții
diana cu cerbul nu prea îmi vine
să cred să fi procreat
dar în fine în fine... în fine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muște
Lutul și Olarul...
... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o țărână
Destul!... căci orice colțișor mă doare!
Ce vrei să faci?... sunt doar un bulgăre de tină.
Eu nu mai pot!... oprește-te!... am obosit!...
Și oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau să fiu de tine modelată.
Încă puțin... așteaptă... meșterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculți... să fii supus...
Tu pentru mine ești vasul cel mai prețios.
... Și el... a răsuflat cu ușurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... și strigătul a încetat...
... El l-a scos din zgură... și l-a șlefuit...
I-a făcut și lui... în atelier un loc...
Cu argint și aur... apoi l-a poleit...
Să fii mai trainic... trebuie să treci prin foc.
... Așa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
Să strălucești la soare... și-n licărit de stele...
Mă bucur!... șopti Olarul cu un zâmbet cald.
Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit să-l sui
Să lupți cu Acel ce te-a creat nu are rost.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre spaimă
Baba Dochia
Într-un sat trăia o babă, zice o legendă veche,
Sucită, făr' de inimă, soacră rea fără pereche!
Porunci la a sa noră: - "Lîna neagră s-o speli bine,
Pîn' albește ca și neaua! De nu, va fi vai și-amar de tine"!
De Linuța avea milă îngerul său păzitor
Floare albă îi aduse să spele lîna-n izvor.
Baba cu poalele lungi dar cu mintea scurtă, dară
Văzînd floarea, zău, crezu, că deja îi Primăvară!
Plecă Dochia sus la munte! Nouă cojoace-mbrăcă!
Dar urcînd asudă toată, cîte unul lepădă!
Sus pe culme, viscol mare! Vîntul rece-i intră-n oase,
Baba noastră înghețase! În stîncă se transformase!
Cînd îi timpul Babelor, vremea tare-i schimbătoare
Într-o zi poate să ningă, într-alta poate fi Soare!
De alegem la întîmplare, o babă din cele nouă
De îi bună, așa-i și soarta! Rea va fi, dac-o să plouă!
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre îngeri, poezii despre soacre, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate și, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăși a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă și cu ea plină de dor neastâmpărat să știe ce și cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, și urâtă, și supărăcioasă, și grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost așa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei pași de la poarta curții, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptița: doi feți-frumoși, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur și cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căței în locul copiilor, feți-frumoși, iar pe copiii cu părul de aur și cu steaua în frunte îi îngropă în colțul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă și cercă s-audă și să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi cățeluși, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiței.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre câini, citate despre copilărie, citate despre suflet, citate despre răutate sau citate despre pericole
Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, și moșneagul un cucoș; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da nici unul.
Ion Creangă în Punguța cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre găini, citate de Ion Creangă despre găini, citate despre mâncare sau citate de Ion Creangă despre mâncare