Moșul meu
Toamna-și ia din șevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoțelul meu cel mic a scris tot ce și-a dorit:
Schiuri și patine noi, un rucsac și geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.
Îmi doresc și eu ceva dar nu știu cum să vă spun...
Vreau un Moș Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia șade, ochelari mereu își pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu așa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.
Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moșul face foc în sobă și-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greșit în exprimare,
Moșul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i așa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre dorințe
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre superlative
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.